Cantitatea recoltei, dar, mai ales, calitatea nutrițională a alimentelor cu gust, savoare, miros și continutul de nutrienți, nu mai sunt aceleași ca altădată, iar acest lucru depinde în mare măsură de fertilizarea plantelor.
Cauza nu este doar sământa care uneori este modificată genetic, ci și calitatea solului, care, din cauza cultivării intensive, este sărăcit în elementele nutritive necesare creșterii sănătoase a plantelor.
Putem remedia acest defect prin fertilizarea naturală a solurilor și prin rotația sistematică a culturilor în agricultura ecologică.
Pentru a crește, a se dezvolta, a face flori sau fructe, plantele au nevoie în primul rând de azot, fosfor, potasiu care trebuie să se găseasca în cantitați corespunzătoare în sol.
Pe langă acestea, mai există și alți nutrienți necesari plantelor: calciu, magneziu, fier, zinc, cupru etc.
Elementele chimice care trebuie să se regăsească în îngrășăminte:
- Azotul este foarte important în formarea proteinelor în plantă. Stimulează creșterea tulpinii și a frunzelor.
- Fosforul joacă un rol foarte important în respiratie și aportul de energie.
- Potasiul dă fermitate plantei, precum și un important sistem radicular.
- Sulful este necesar formării de compuși organici, vitamine și alți compuși ai plantei.
- Calciul influențează creșterea și forța plantelor.
- Magneziul este necesar pentru fotosinteză.
Existența lor în sol contribuie la fertilitatea plantelor. Însă, cum nimic nu e perfect, se poate întâmpla ca plantele să nu beneficieze de una sau de mai multe substanțe necesare.
Fertilitatea solului constă în cantitatea și calitatea humusului din el. Calitatea humusului interacționează cu starea generală a plantei, cu sănătatea ei, precum și calitatea recoltei.
Unul dintre principiile cultivării plantrelor în sistem ecologic este că nutriția plantelor să nu se facă cu săruri fertilizante usor solubile, ci să se facilizeze utilizarea acestora prin intermediul organismelor vii din sol (microorganisme, fungi, bacterii, insecte si viermi).
În acest scop, agricultura ecologică trebuie să stimuleze activitatea organismelor vii. Cu cât un teren este mai bogat în organisme vii, cu atât este mai fertil, iar plantele vor fi mai rezistente la atacul paraziților.
Principiile de fertilizare în agricultura ecologică
Scopul fertilizărilor este asigurarea aportului de elemente fertilizante în sol pentru furnizarea unei nutriții echilibrate și suficiente. Solul trebuie să fie capabil de a furniza plantelor elemente nutritive din materii organice nepoluate, precum și din îngrășăminte minerale greu solubile.
Nutriția să fie echilibrată pentru evitarea carențelor și exceselor în unul sau altul dintre elemente și pentru a obține produse de o bună calitate nutritivă și gustativă. Nutriția să fie suficientă (după cerințele plantelor), dar nu maximal, deoarece scade calitatea produselor (% de substanța uscată scade și crește cel de nitrați).
În agricultura ecologică, baza fertilizării o constituie îngrășămintele organice naturale pregătite după o tehnică specială și îngrășăminte minerale greu solubile cu folosire lentă (făina de fosforite, silicați, săruri potasice naturale).
În afară de dejectiile animale provenite din zootehnie, agricultura ecologică se bazează și pe reciclarea materiei organice, a producției secundare formată din resturile vegetale care rezultă din câmpuri, grădini, vii, livezi, garduri vii, parcuri și spații verzi.
Materialele organice (gunoiul de grajd, paiele, frunzele) introduse în sol în stare proaspătă și în cantitați mari pot să aibă urmări nefavorabile asupra creșterii plantelor, prin blocarea azotului solubil folosit de microorganisme în procesul de descompunere, fenomen cunoscut sub denumirea de „foame de azot”.
Pentru menținerea fertilității solului se vor aplica doze moderate, aplicate fracționat și nu doze mari care pot inhiba germinația semințelor și care favorizează creșterea luxuriantă în detrimentul fructificării și sensibilizează plantele față de atacul bolilor si dăunătorilor.
De asemenea, introducerea materiilor organice la adâncime duce la descompunerea lor anaerobă, cu producere de compuși toxici pentru plante.
Substanțele nutritive trebuie puse la dispoziția plantelor în mod treptat și în raporturi armonioase corespunzătoare fazelor de vegetatie, ținand cont că, prin descompunerea materiei organice, unele substanțe sunt utilizate direct de plante (azotul), altele că fosforul și magneziul sunt mai intâi folosite de microorganisme și apoi, prin descompunerea materiei organice, revin în soluția solului.
Reguli de fertilizare în agricultura ecologică
Îngrășămintele organice constituie baza fertilizării biologice. Ca tehnică, îngrășămintele organice vor fi aplicate de așa manieră încât niciodată o materie organică proaspătă (nefermentată sau îngrăsăminte verzi) nu va veni în contact cu rădăcinile plantelor.
Materiile organice trebuie să fie în prealabil fie compostate, fie plasate la suprafață și apoi încorporate printr-o lucrare superficială (5-10 cm) în sol.
Îngrășămintele minerale constituie întotdeauna o completare a fertilității organice. Îngrășămintele minerale se folosesc numai în cantitate mică pentru a completa sau echilibra materia organică.
Ca regulă, îngrăsămintele minerale se aplică sub formă greu solubilă în sol. Aceste minerale insolubile apropiate de forma lor naturală sunt în principal algele și carbonații de calciu, fosfații naturali și pudra (praful) de rocă.
Îngrășămintele minerale nu vor fi aplicate niciodată sistematic și ritmic, ci numai pe măsura nevoilor solului și a plantelor.
Avantajele utilizării unor fertilizatori naturali
- protejezi solul, mediul, plantele și sănătatea ta;
- faci economie de bani, având materiale la îndemână;
- contribui la menținerea unui sol sănătos;
- încurajezi formele de viață benefice în câmp, vie, livadă, grădină;
- previi eroziunea solului;
- contribui la fertilizarea solului;
- reciclezi materiale;
- contribui la realizarea unui bun drenaj al apei;
- poți să modifici pH-ul solului (mai acid sau mai alcalin);
- stimulezi dezvoltarea în mod natural a plantelor;
- plantele devin mai rezistente la boli și dăunători;
- plantele nu ajung să depindă de doza regulată de fertilizator chimic pe care o aplici tu;
- furnizezi plantelor nu doar azot, fosfor și potasiu, ci și alte substanțe necesare lor.
Tipuri de fertilizare
Fertilizarea de bază constă în înglobarea îngrășământului în sol, toamna sau primavara, înainte de inițierea unei culturi. Îngrășământul, care poate fi mineral sau organic, se încorporează în sol odată cu lucrarea de bază a solului.
Fertilizarea de tip starter se face chiar în momentul semănatului sau plantatului, ea are rolul de a oferi plantelor toate substanțele nutritive necesare pentru a se dezvolta rapid și armonios.
În funcție de tipul culturii pe care o inițiem, îngrășământul se poate aplica la cuib sau pe rânduri.
Fertilizarea fazială se utilizează în diferite faze de dezvoltare ale plantelor. Ea se face atât radicular (îngrășămâtul va fi absorbit la niveul rădăcinii), cât și extraradicular sau foliar (se aplică la nivelul frunzelor).
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Partea II, Chişinău, 2022.
Devine insuportabil de a citi astfel de tractate despre agricultură cu o mulțime de informație irelevantă, ba chiar și contradictorie. Doamne, desholbează ochii și deschide mințile oamenilor pentru a înțelege Legile Colaborării cu Natura, dar nu să citească prostii despre cum se face borșul după gustul savanților. E atât de simplu!
Dar e greu să ferești pe omul lenos de neglijență, deoarece nu vrea nimic să învețe. Agrobiznesul scrie prostii gogonate. Dac-ar citi cineva din Japonia ce se scrie în Moldova- s-ar lua de cap!
Domnul Alexandru, autorul articolului are o experiență vastă de activitate în cadrul fermelor ecologice. Sunt sigură că știți acest lucru. Precum am menționat în discuție, explicați ce exact nu este bine, prin exemple practice, reveniți cu informații relevante. Doar a spune că ceva nu este bine poate oricine, mai puțini însă pot demonstra acest lucru.