Judecători, care falsifică procese verbale: CEDO s-a pronunțat pe un dosar de „atac raider” asupra unei companii românești, cu implicarea unui lider politic

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat marți, 11 octombrie, o hotărâre cu privire la fondul cauzei Theo National Construct SRL v. Republica Moldova. Curtea a declart că procedurile în cadrul cărora au fost adoptate deciziile care au vizat compania reclamantă cu sediul în România, a cărei activitate de bază se referă la construcția și reparația drumurilor, s-au desfășurat într-un mod arbitrar și vădit nerezonabil, potrivit unui rezumat al Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al R. Moldova. Totodată, Vladislav Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova și avocat, care a reprezentant compania a menționat că Curtea a „pronunțat una din cele mai dure hotărâri pe care le-a citit vreodată”.

Foto: CEDO

„Astăzi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat una din cele mai dure hotărâri pe care le-am citit vreodată. Ea a constatat că un judecător moldovean a falsificat materialele unui dosar civil, pronunțând o hotărârea „arbitrară” (termen foarte rar folosit de CEDO). Deși toate argumentele prezentate la CEDO au fost invocate și la Curtea Supremă de Justiție (CSJ), CSJ a menținut soluția arbitrară fără cel puțin să le menționeze (nu mai spun de combaterea acestora).

Despre ce este cazul - În 2007, o companie românească s-a asociat cu o compania controlata de politicianul Victor Șelin într-o companie moldovenească, cu scopul de a construi drumuri în Moldova. Compania românească a transmis companiei moldovenești echipament pentru construcția drumurilor de peste 1,000,000 euro.

Ulterior, compania moldovenească a obținut un contract pentru construcția de drumuri de peste 20,000,000 euro. Echipamentul transmis de compania românească a fost pus în gaj la o bancă pentru a obține lichidități pentru construcția de drumuri. De asemenea, fondatorul companiei românești a garantat creditele luate de compania moldovenească, punând în gaj casa sa, evaluată la 400,000 euro.

În 2010, între asociații companiei moldovenești a apărut o ceartă din cauza scoaterea banilor din campanie în favoarea companiilor controlate de la Șelin. În final, Victor Șelin a obținut în instanță de judecată din Moldova anularea acordului de asociere din 2017 și repunerea părților în situația de până la încheierea acestuia. Motivul - echipamentului adus din 2007 nu a fost văzut în persoana de către evaluatori la momentul importului. Acum judecătorul însă a menționat ca contractele de gaj pe casa și pe echipament român valabile. Ulterior, compania românească a solicitat să i se restituie echipamentul și să fie scos gajul de pe casă. CSJ a refuzat însă, deși era evident că refuzul este ilogic.

Cu alte cuvinte, compania românească a rămas fără echipament, fără cotă în companie și fără vreo compensație, iar fondatorul companiei românești - fără casă.

Încă câteva nuanțe pentru juriști - cazul, în care se contestă un raport de evaluare al Camerei de Comerț și Industrie, a fost examinat în procedura Contencisului administrativ, chiar dacă raportul de evaluare nu este act administrativ. Hotararea arbitrară a fost pronunțată de președintele Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, cel care și-a distribuit el și dosarul. Acesta a examinat cauza în lipsa companiei românești (cauza a fost fixată pentru examinare pe 02.03, însă a fost examinată pe 02.02, falsificându-se (parțial doar) materialele cu privire la fixarea cauzei pentru 02.03). Judecătorul a dispus executarea imediată a hotărârii fără vreo motivare. Judecătorii au admis acțiunea chiar dacă toate termenele de prescripție erau expirate. În registrul întreprinderilor radierea companiei românești din asociați a fost efectuată de către soția vicepreședintelui partidului condus de dl Șelin.

Eu cred că, în mod legitim, aceasta hotarare a CEDO ar trebui să stârnească interesul noului Procuror General Interimar și al procurorilor anticorupție. În aceasta cauza statul va plăti (este cert ca compensația nu poate fi mai mica de valoarea echipamentului) milioane de euro”, searată într-o postare pe facebook a avocatului.

De asemenea, Curtea a notat că, deși compania reclamantă a invocat toate inadvertențele și omisiunile respective în recursul său, Curtea Supremă de Justiție nu a răspuns în niciun fel la acuzațiile foarte grave cu privire la abuzurile comise la etapa procedurii în fața Curții de Apel Chișinău și nici nu le-a menționat în decizia sa din 20 mai 2011. În consecință, Curtea a conchis că procedurile în cadrul cărora au fost adoptate aceste decizii s-au desfășurat într-un mod arbitrar și vădit nerezonabil.

Prin urmare, Curtea a considerat că, în prezenta cauză, statul nu și-a îndeplinit obligațiile sale pozitive care îi revin în baza Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, hotărând că a avut loc o încălcare a dreptului companiei reclamante la respectarea bunurilor sale.

În același timp, Curtea a rezervat pentru o procedură separată chestiunea privind acordarea satisfacției echitabile în conformitate cu Articolul 41 din Convenție.


Pub