Cristina Chistruga este absolventa programului de masterat Limbi Specializate și Traduceri Asistate de Calculator din cadrul Universității din Pitești, România. De-a lungul ultimilor 10 ani, tânăra a studiat în România și Spania, după care a făcut un stagiu de voluntariat la AIESEC în Polonia, urmat de un stagiu profesional în cadrul Universității Cehe de Științe ale Naturii din Praga. Totodată, a căpătat experiență de predare la școlile de vară din Regatul Unit (Oxford, Londra, Edinburgh, Portsmouth și Dover). Actualmente, locuiește în Praga, unde activează în calitate de profesoară și traducătoare. De asemenea, colaborează cu revista „Timpul Praga”, ceea ce constituie o punte de legătură cu limba română literară în desăvârșirea ei. În contextul începerii unui nou an universitar, Cristina a formulat, în baza experienței proprii, 10 îndemnuri pentru tinerii care abia au început facultatea.
Acum 10 ani, Cristina și-a luat inima în dinți și s-a mutat singură în România. Nu știa pe nimeni acolo, nu avea experiență de viață, însă a avut curaj. De mică a visat să devină jurnalistă, moderatoare sau prezentatoare, iar licența de la Pitești, în Limbi Moderne Aplicate, s-a dovedit a fi o alegere bună. Astăzi, Cristina Chistruga еstе moderatoare în cadrul cursurilor de limba engleză pe care le predă. „De-a lungul timpului, am cunoscut o pleiadă de oameni, fiecare ducându-și povestea în poală. Școala cărții m-a format ca personalitate, iar școala vieții și-a pus amprenta. De aceea, mă adresez persoanelor dornice să plece la studii în străinătate. Vin către voi cu 10 îndemnuri, cu 10 adevăruri, mai ușor sau mai greu de digerat”, a spus Cristina.
# Mergi împotriva curentului dacă așa simți.
Majoritatea colegilor mei de clasă/școală au urmat fie Facultatea de Drept, fie Facultatea de Economie. Tata mă îndemna să dau la UTM, iar fratele – la Facultatea de Farmacie. Eu am pus piciorul în prag și mi-am urmat visul – limbi străine. Nu am regretat nicio clipă. În condițiile în care consilierea profesională este un concept relativ nou pentru societatea noastră, cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este să vă urmați chemarea. Ca să puteți fi longevivi într-un anumit domeniu de activitate, este important să vă placă ceea ce faceți. Confucius spunea: „Dacă-ți place ceea ce faci, nu vei munci nicio zi din viața ta”.
# Limba maternă poate fi umbrită.
Limba maternă nu se uită. Se uită însă unele cuvinte mai deocheate, expresii mai șugubețe care poartă amprenta copilăriei. Schimbându-ți mediul lingvistic, limba maternă trece automat în cel mai bun caz pe planul doi (la mine e pe planul patru după engleză, cehă și slovacă). Bineînțeles, asta e valabil doar în cazul în care nu stai închisă în bula ta. Am observat că la mine timpul de operare cu o limbă străină e în funcție de etapa în care am început să studiez limba respectivă. Prin urmare, limbile străine studiate de-a lungul timpului sunt aranjate cu grijă pe un palier: cel mai mult pot opera cu limba rusă, după care vine limba engleză, apoi – franceza, ceha și slovaca. Cu alte cuvinte, cel mai repede obosesc într-un mediu slovac.
# Te vei îndepărta de familia de origine.
Deși dorul de casă doare și te poate copleși inițial, ajungi să te obișnuiești cu gândul că ai viața ta acolo unde ți-ai dorit. Din cauza distanței, a programului de muncă sau a altor responsabilități, poți să-ți vezi familia de două ori pe an (în cel mai bun caz). Sunt și excepții, clar, însă, ca toate excepțiile, sunt rare.
# Prietenii vin și pleacă.
Eu am peste 1 000 de prieteni pe Facebook – oameni pe care i-am întâlnit în cadrul stagiilor de practică, al conferințelor și al altor evenimente la care am participat în România, Spania, Polonia, Belgia, Regatul Unit și Cehia. Deși sunt conștientă că nu-mi mai sunt prieteni, ei au jucat un rol important în dezvoltarea mea la etapa respectivă. Au coborât din tren înaintea mea și le sunt recunoscătoare pentru experiența trăită împreună.
# Asumarea riscurilor te ajută să crești.
Este important să îndrăgești provocările intelectuale, să savurezi procesul. Când am fost admisă la LMA în România, nivelul meu de franceză mea era A1 incomplet. Cu toate acestea, am avut curaj să mă mut la Pitești, să studiez franceza în weekend, să iau toate examenele, ba chiar am fost și studentă Erasmus în Spania, iar după – stagiară în Polonia.
# Fii gata de sacrificii și compromisuri.
E vorba de cantina sau sala de lectură închise, de nopțile nedormite înainte de examene, de conviețuirea cu colegele de cameră nu tocmai prietenoase sau chiar cu gândacii de bucătărie (când mă gândesc la gândaci, aș alege mai degrabă colegele, indiferent cum sunt ele).
# Gândește la rece, emoțiile dezechilibrează.
Uneori, oamenii nu sunt tocmai bine intenționați. Ai grijă de tine, ce faci, pe unde mergi, mai ales când călătorești. Atitudinea aeriană și libertină, deci oarecum iresponsabilă, indusă de călătorii se poate solda cu bagaje pierdute/furate, cu pericole, precum și cu alte consecințe neplăcute.
# Ai intrat în horă? Joacă!
Dacă începuturile sunt ca lunile de miere – dulci și inocente –, experiența de trai în străinătate se mai amărăște uneori. Prin urmare, câteodată vei fi tentat(ă) să renunți. Învinovățirea altora este inutilă, așa că asumarea consecințelor propriilor decizii este esențială. Daca ești mai sensibil(ă) de fire, lacrimile vor fi de nelipsit. Plânsul de autocompătimire este necesar, însă trebuie dozat. Nu-ți poți plânge de milă în fiecare zi, ai treabă de făcut. Hobbyurile te vor ajuta enorm. Eu am ales să mă refugiez în studii, ceea ce nu recomand.
# Viața în străinătate presupune costuri mari.
Fiecare vine cu bagajul său experiențial în ceea ce privește bugetul. De aceea, ți-ar prinde bine să înveți să te mulțumești cu puținul pe care îl ai măcar în prima perioadă, până te acomodezi. Cu timpul, te vei dezvolta și-ți vei putea permite mai multe. Un amic mi-a zis: „Dă-i timpului timp”. Avea dreptate.
# Îți vei descoperi adevăratul potențial.
Ieșirea din zona de confort ne trezește toate simțurile. Odată cu mutarea în străinătate, ne accesăm întreaga paletă de abilități care se afla în stare latentă de altfel. În cazul meu, asta se reflectă în jonglarea cu patru limbi în fiecare zi: engleza, ceha, slovaca și româna. Nu uita: construirea unui castel începe cu fundamentul, iar fundamentul cere conștiinciozitate, multă răbdare și perseverență.
Cristina considеră că mutarea în România a constituit un act de curaj, fiind totodată o piatră de temelie în dezvoltarea sa personală și profesională. „De fapt, această etapă ilustrează începutul vieții independente pentru mulți tineri din Republica Moldova. Le mulțumesc și pe această cale profesorilor UPIT pentru contribuția adusă în devenirea mea. Deși acum mă identific drept româncă, în timpul studenției am perceput România drept străinătate mai apropiată. În timp ce unii adoră graiul moldovenesc, pentru alții e pur și simplu amuzant. Oricum ar fi, studenții din Rеpublica Moldova sunt percepuți de multe ori diferit în România, uneori chiar de rang inferior. Cu toate acestea, poveștile de succes ale moldovenilor care s-au afirmat în străinătate demonstrează potențialul intelectual enorm de care dăm dovadă (inclusiv datorită bilingvismului atât de firesc nouă), dar pe care uneori ni-l ascundem, din modestie, din lipsă de încredere în sine sau din alte motive”, a punctat în final Cristina Chistruga.
