„Secretul” ultimului film cu Ceaușescu: Finalul peliculelor de protocol; Povestea din spatele evenimentelor din 1989

De altfel, dacă ne uităm la situația momentului, observăm că metoda nu a fost uitată, ea continuând să fie folosită chiar și în zilele noastre, cu toate că evoluția tehnologiei și, deopotrivă, apariția rețelelor de socializare, pare să fi transformat fenomenul în ceva mult mai periculos decât era înainte.

Cultul personalității, des întâlnit la dictatorii comuniști, întreținut profesional de oameni ca Pantelie Tuțuleasa

În cazul în care nu știi cine este Pantelie Tuțuleasa, află că acesta a fost un apreciat cineast român, în perioada 1955-1996. Cu alte cuvinte, a avut suficient timp să îi „tragă pe film” pe toți conducătorii României, în această perioadă, începând cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, terminând cu Ion Iliescu.

A fost o viață întreagă operator de protocol, cu alte cuvinte, omul responsabil de imaginea dictatorului în țară, dar și în lume.

Despre Gheorghiu-Dej, Tuțuleasa povestea, peste ani, că era un „tip echilibrat și versat, căruia nu-i plăcea să se ploconească”, fiind, de asemenea, extrem de pretențios în ceea ce privește filmările pe care i le făcea cineastul român.

„Arăta şi foarte bine. L-am filmat la multe dintre întâlnirile lui cu Alexandru Bârlădeanu şi oamenii muncii. Dorinţa lui era să vadă materialele înainte ca acestea să ajungă în cinematografe. Obişnuia să vină la studio, în sala principală de vizionare, şi să vadă filmele în care apărea. Uneori îşi exprima părerea, dar într-un mod deschis. În schimb, Alexandru Bârlădeanu, Gheorghe Apostol şi Chivu Stoica preferau să meargă chiar la cinematograf ca să urmărească materialul“, declara, la un moment dat, Tuțuleasa, citat de adevărul.ro.

Doi lideri politici mai târziu, Tuțuleasa ajungea să-l servească direct pe Nicolae Ceaușescu, cu care mărturisea că ajunsese să se înțeleagă din priviri. În mod evident, Tuțuleasa știa cum să-l gândile în orgoliu pe dictator, astfel încât să stârnească în acesta sentimente de prietenie, cel puțin aparentă.

„Eram în Guineea şi făceam un travelling, mersul acela cu spatele şi cu aparatul în mână, avându-l pe preşedintele român în faţa mea, în jur se mişca lumea, se făceau prezentări, iar eu trebuia să mă menţin. Mergând eu cu spatele, la un moment dat aud o voce, pe un ton prietenesc totuşi: «Vezi, mă, fii atent!». Când privesc peste umăr, în spatele meu era chiar preşedintele ţării gazdă.

Ceauşescu m-a ajutat atunci să evit o greşeală profesională şi diplomatică. Cei care au făcut meseria mea sunt capabili să înţeleagă dificultatea în care eşti pus atunci când prezinţi personajul principal. Trebuie să priveşti de fiecare dată lângă cine apare, cum îl încadrezi, să fii atent la ţinuta lui, pentru că nu-l poţi înregistra sau fotografia într-o ipostază dezavantajoasă pentru el, ca apoi să-ţi primeşti admonestările.

Eu tăiam de multe ori la montaj din proprie iniţiativă, de unul singur, vorbe de duh de-ale tovarăşului. Avea obiceiul să scoată tot felul de zicale spuse într-un cadru care nu permitea acest lucru. Aceste ieşiri ale omului din popor îi puneau în încurcătură şi pe translatori. La un moment dat, un dezacord gramatical inadmisibil îi adusese porecla «Maiestate», după ce, într-una dintre călătoriile cu avionul, vizitând mai multe ţări, îl întrebase pe Nicu: «Mai e state, Nicule?» Dar avea carismă şi simţ diplomatic când mergea pe undeva“, spunea, de asemenea, Tuțuleasa, conform sursei citate anterior.

Desigur, multe alte mărturii ale vremurilor țin să contrazică descrierea elogioasă pe care Tuțuleasa i-a făcut-o lui Ceaușescu.

Ultima filmare de protocol a lui Ceaușescu: începutul sfârșitului pentru dictator

Ultima filmare de protocol în care avea să apară Nicolae Ceauşescu se întâmpla în data de 20 decembrie 1989. De altfel, după cum avea să mărturisească mult mai târziu, Pantelie Tuţuleasa era ferm convins că după aceasta avea să urmeze tradiționala filmare de Anul Nou. scrie Playtech.ro.

„De câteva zile şi nopţi eram ţinuţi în stres cu această înregistrare. Se ştia că 20 decembrie este data revenirii preşedintelui Ceauşescu din Iran. Trecuse de ora 10.00 şi nu primisem nicio indicaţie. Deoarece la ora 13.00 aveam cursuri la facultate cu studenţii de la imagine, am plecat motivat.

La ora 16.00 sunt sunat şi rugat să iau legătura cu studioul de la C.C. Mi s-a transmis că Ceauşescu era pregătit pentru filmarea a cărei natură n-o cunoşteam. Era percepută totuşi o agitaţie prin studiouri, din cauza a ceea ce se întâmplase la Timişoara. Primele imagini de acolo fuseseră surprinse de colegul meu de la Sahia, Grigore Corpăcescu, operator de imagine, prins în acele zile la Timişoara. La Sahia era calm. Am sunat la TVR la Ilie Ciurescu, redactor-şef, şi am stabilit să ajungem amândoi în studioul C.C. cu echipa şi aparaturile. Acesta îmi spusese că este vorba despre o înregistrare care trebuia să se facă în acea după-amiază. În sfârşit, am ajuns la studio. Aş fi vrut să verific textul, ca să văd cât timp îmi este necesar. Cu bobinele o rezolvasem.

Curticeanu, şeful Cancelariei C.C., şi directorul TVR erau acolo şi se asigurau că am totul pregătit. Nici ei nu ştiau exact cât va dura discursul, dar ştiau despre ce era vorba. Nu era nici pe departe discursul planificat de Anul Nou, ci mesajul care urma să fie transmis în direct către ţară, prin care se declara starea de necesitate la Timişoara. Curticeanu mi-a zis că va dura în jur de 14 minute, iar eu am făcut o gafă involuntar, zicând: «E foarte bine». Puteam acoperi fără probleme în jur de 18-20 de minute. Ne-am ocupat locurile în platou.

Primul care a apărut a fost Nicolae Ceauşescu. Din suita sa, Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Gheorghe Oprea, Ion Dincă şi generalul Vasile Milea, care tot timpul discursului a privit în tavan. Mâna lui trăda neliniştea. Ceauşescu, în schimb, se stăpânea. Cu un aer calm s-a apropiat de microfonul aşezat ca de obicei pe masă, schimbându-i poziţia pe trepied. Sigur că am încercat să-l repun la loc, dar mi-a zis: «Nu, nu, lasă-l aşa, că acum este altfel!». Au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat”, a mai spus cineastul.

Cinci zile mai târziu, în ziua de 25 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu era executat împreună cu soția sa, Elena. Mai bine de două decenii de propagare forțată a cultului personalității aveau să se încheie la acea dată. Metoda avea să fie preluată de Ion Iliescu, cu toate că adaptată noii „democrații”.

Pantelia Tuțuleasa deceda ani mai târziu, în 2015.