Cealaltă Basarabie: Sute de cetățeni ai RM, stabiliți în SUA, au participat la festivalul „Inima mea e Moldova” din Chicago

Greu de crezut, dar aceste imagini sunt realizate la peste 8.300 de kilometri de Republica Moldova, unde pe fiecare metru pătrat s-a vorbit, s-a simțit și s-a trăit exact ca în orice localitate din țara noastră.

Visul american i-a dus pe mulți peste ocean, însă pentru viața pe care o au, moldovenii plătesc cu mult dor și ani de depărtare. Ca să mai potolească din aceste emoții, conaționalii noștri au decis să aducă peste ocean mirosul din copilărie, atmosfera de acasă, dar și dragostea de neam și tradiție într-un festival. Și-au asumat faptul că nu aveau cum să lupte cu condițiile meteorologice și s-au concentrat pe organizare. Însă frica a devenit realitate și-n dimineața evenimentului sunetul ploii i-a trezit. Dorința de a simți și a trăi emoții ca acasă a fost mai puternică decât ploaia, iar moldovenii au venit din diferite colțuri ale Americii doar pentru a fi prezenți la festivalul „Inima mea, e Moldova”.

Familia Tarnaruțchi e stabilită aici de peste 11 ani. Acest eveniment este un motiv de a le arăta celor doi copii născuți peste ocean care sunt tradițiile din Moldova.

Ca să ajungă la festival, Victoria și Igor Gorpin au făcut peste 1.300 de kilometri. Și-au dorit să cunoască nu doar ei, dar și micuții lor comunitatea moldovenilor din SUA. Au ales să-și construiască un viitor peste ocean, însă nu uită de legătura cu locurile din care au plecat. Vrăjiți de muzica și atmosfera de la festival au fost și alte naționalități. Nu au stat prea mult pe gânduri și s-au avântat în dansuri. Printre ei se numără Jacob care a venit aici la invitația unui prieten.

„Muncesc cu moldoveni, aveți o cultură frumoasă, din câte am reușit să aflu. Minunată! Am încercat un pic să dansez. Îmi plac dansurile și cred că a fost bine. Voi dansați foarte bine, iar femeile sunt foarte frumoase. Iubesc îmbrăcămintea voastră, care de fapt, este asemănătoare cu cea din țara mea. Hainele voastre tradiționale sunt asemănătoare cu cele din Etiopia", a povestit Jacob, care a fost invitat la eveniment de Sergiu Chiperi, fostul dansator al ansamblului Joc care de peste șase luni se află în Chicago.

Sergiu are o pasiune aparte pentru muzică și dansurile populare. S-a îmbrăcat în ie și a venit la sărbătoare, indiferent de timpul de afară. Și ce fel de sărbătoare fără vinul moldovenesc? Dina și Vasile Miron sunt cei care au adus la eveniment vin moldovenesc fabricat în America. Familia este stabilită în statul Georgia, iar de câțiva ani produc vin ca acasă. Chiar dacă au decis să plece peste ocean, au ținut să promoveze cultura noastră. Iar ca vinul să fie autentic, au căutat ca vița de vie să fie similară cu cea de acasă.

Ca cei mici să vadă cum se produce vinul în Republica Moldova, le-au pregătit spațiu și instrumentele necesare pentru a zdrobi struguri. Mirosul de sarmale, plăcinte și mămăliguță s-au simțit de la câțiva kilometri, iar cei prezenți au făcut cozi pentru a gusta bucate ca la mama acasă. Organizarea unui astfel de festival departe de Moldova este o muncă enormă. Veronica a lăsat toate treburile și a venit să trăiască din plin o zi ca acasă. Nick Darman avea doar 15 ani când a plecat din țara. A înțeles cât de important este să-ți cunoști rădăcinile și a început să investească în activitățile care promovează Moldova.

În prezent Nick este un om de afaceri în America. În agenda lui plină a găsit timp, dar cel mai important dorință, să susțină festivalul „Inima mea e Moldova”. Împreună cu Nick la eveniment au venit și câțiva angajați ai companiei sale. Ploaia, la fel ca și distanța, nu a putut să le schimbe decizia de a veni la eveniment. Mulți din cei prezenți nu au mai pășit pe meleagurile dragi de ani de zile.

A venit la studii în America, iar posibilitățile și viața de peste ocean l-au determinat pe Andrei Nimerencu să se lanseze în câteva afaceri care-l țin conectat cu țara din care a plecat. Timpul s-a scurs și pentru Natalia Taci, care a decis să rămână în State pentru că i-a plăcut sistemul american. Sandu Sîrbu se numără printre conaționalii care se implică și participă la o mulțime de evenimente legate de Moldova. Echipa Cealaltă Basarabie a avut ocazia să-l întâlnească live. Din satul Taraclia, raionul Căușeni este și Veronica Porumbrica, însă de peste 14 ani, tânara este stabilită în America. Nu doar conaționalii din statul Ilinois au venit să-și prezinte afacerile. O companie din Moldova a decis să vină la Chicago exclusiv pentru acest eveniment.

Sunt convinși că doar împreună pot valorifica și păstra sentimentul de casă. Ploaia și noroiul nu i-a ținut departe de dansurile tradiționale. Au adus peste ocean veselia de acasă artiștii care prin cântecele lor au mai potolit din dor. De la festival nu au lipsit nici fost interpreți care sunt acum stabiliți în America. Printre cei prezenți l-am întâlnit și pe colegul nostru de la Jurnal TV, Alexandru Cozer. Ore nedormite, multe responsabilități și un risc pe care și l-au asumat organizatorii a făcut ca cea de-a cincia ediție a festivalului „Inima mea e Moldova” să adune mii de oameni din diferite colțuri ale Americii într-un singur loc special. Emoțiile i-au copleșit, iar grijile și stresul adunat în ultimele luni s-au transformat în clipe de fericire când au văzut cum moldovenii se distrează și să simt ca acasă. Mulți au renunțat chiar și la încălțăminte. Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme. Ai noștri au reușit pentru o zi să transforme un parc din Chicago într-un loc autentic. Pentru câteva ore au uitat că îi despart de Moldova peste opt mii de kilometri.

O parte din ei și-au încuiat locuințele din Moldova și și-au urmat copiii peste ocean. Familia Ciobanu a lăsat în raionul Ștefan Vodă casa în care a trăit unele dintre cele mai frumoase amintiri. Nu s-au gândit niciodată că vor ajunge atât de departe de casă nici Nicolai și Alexandra, care au venit să-și ajute fiica stabilită în America. Au ales să trăiască în țara în care democrația este la ea acasă. Aici își construiesc prezentul, dar și viitorul în siguranță și stabilitate. Pentru aceste comodități plătesc cu dor și o distanță mult prea mare. Cu toate acestea, lasă loc în sufletul lor pentru una din cele mai importante întrebări.