De mai bine de două luni, Alexandra este mâna dreaptă a comandantului aeronavei. Tânăra a dezvăluit în cadrul unui interviu pentru tvrmoldova, că se simte la locul potrivit. De mică și-a dorit să lucreze în domeniul aviaţiei şi a avut toată susţinerea părinţilor.

„E o senzaţie wow, tu simţi că devii ceea ce ai vrut tu de la început. Părerea mea că totul este greu când nu ştii, dar când începi să înveţi şi eşti sigur în tine, în cunoştinţele tale, totul devine mult mai uşor. Este un domeniu în care şi femeia poate să lucreze. Asta nu este ceva wow, deosebit. În Europa este altfel un pic. Sunt multe femei piloţi şi e ceva normal.”

În toată lumea, doar 5% dintre piloții avioanelor de linie sunt femei iar Alexandra este una dintre ele. Pasagerii nu prea au zărit-o, iar ea se eschivează să le întâlnească privirile.

„Nu mă văd, nici nu mă aud pentru că cu pasagerii în toate cazurile discută căpitanul şi poate când spun vre-un cuvânt două la personalul avionului prin audio, aud şi pasagerii şi aşa de câteva ori au recţionat: ” Nu am înţeles cine a fost aceasta”, prin aeroport, tot aşa se uită, dar eu m-am obişnuit, nici nu reacţionez.”

Şi-a făcut studiile la Academia de Aviație din Lituania, apoi a practicat în Spania. Studiile în aviaţie au costat o avere, însă Alexandra confirm că profesia merită tot efortul şi banii. Își amintește de primele curse într-o lume plină de provocări.

„În Europa este standart, înveţi programul TPL Integrated, sau cum alegi tu să înveţi. Deja am stat un şi jumătate în Lituania şi am făcut acolo teoria, după care am făcut practica în Spania. La început a fost foarte greu, începând cu teoria şi terminând cu practica. Când eşti student şi zbori prima dată te duci solo şi zbori singur, e greu, dar ulterior, zi de zi, devii mai bun.”

Până acum, Alexandra a făcut 80 de ore de zbor pe aeronavă. Aşteaptă cu nerăbdare fiecare zbor şi munca îi face plăcere. Râvneşte să ajungă pe scaunul pilotului comandat cu orice preţ, însă este conştientă că pentru acest lucru are nevoie de multă experienţă.

„Este o responsabilitate fiind că tu când zbori ai responsabilitate doar pentru tine, dar când zbori cu pasageri trebuie să ai, încă odată spun cunoştinţe foarte mari. Următorul vis este să devin căpitan. Acum sunt first ofiţer şi în mâna stângă stă căpitanul. Eu nu ştiu sigur cum trebuie să fie experenţa, dar ştiu că vreo mie şi ceva de ore trebuie să ai, 1500 trebuie să ca să poţi să începi procedura să devii căpitan. Nu e uşor şi cred că atunci când eu o să simt că eu sunt gata, ştiu tot şi o să mai ştiu ceva şi o să pot să dau, atunci.”

Chiar dacă a profesat în Europa, a decis să revină în Repubica Moldova. Recunoaște că nu a pus accent pe bani a când a făcut alegerea, ci pe faptul că are aici două familii.

„Nicăieri nu este mai bine ca acasă. Eu am stat trei ani peste hotare şi este foarte greu. Am familia aici, persoanele dragi, prietena mea cea mai bună. Atâta dragoste cât simt eu de la această companie nu am simţit nicăieri pentru că chiar mă simt ca în familie, ca acasă. Cu cât e mai mică compania, cu atât mai mult te simţi ca acasă.”

---