Ardeiul este o cultură solicitată, dar necesită o îngrijire specială, fiind necesară monitorizarea culturii în toate etapele de creștere, pentru a interveni la timp.
Dacă ați îngrijit cultura corespunzător până la înflorire și rodire, iar fructele de ardei la vârf se înnegresc și putrezesc, aflați în acest articol posibilele motive.
Boala poartă denumirea de putregaiul apical, este o boală fiziologică. Aceasta înseamnă că agenții patogeni nu sunt de vină pentru apariția acestei boli.
De fapt, putregaiul format pe vârful fructelor la ardei și la alte solanacee nu este altceva decât o manifestare exterioară a lipsei de calciu. Însă, poate apărea chiar și pe soluri calcaroase, care suferă de un exces de calciu, nu de o deficiență a elementului.
Lipsa de calciu – cauza putregaiului apical
Toate plantele, inclusiv ardeii, primesc calciul din sol. Acesta este transportat cu seva de-a lungul tulpinii spre vârf, apoi este transmis în frunze, distribuit în flori și spre fructe. Nu ajunge întotdeauna la vârfurile fructelor.
De obicei, există mult calciu în sol și apă, dar este dificil pentru plante să îl asimileze. Varul dat ca fertilizant sau făina de dolomit, trebuie mai întâi să se afle o perioadă în sol și apoi vor fi absorbite de rădăcină, dar acest lucru durează.
Mulți cred, că atunci când folosesc un îngrășământ complex, cu siguranță le-au oferit ardeilor toți nutrienții necesari. Nu este adevarat.
Calciul este rareori inclus în compoziția lor, deoarece este slab absorbit concomitent cu sulful, magneziul, sodiul și anumite forme de azot. Iar potasiul este considerat un antagonist al calciului.
De aceea, utilizarea cenușii, care conține mult K și doze suficiente de Ca pentru ardei, nu scutește de apariția putregaiului vârfurilor fructelor. Potasiul începe să acționeze imediat după aplicare, iar calciul – în sezonul următor, dacă nu este blocat din nou.
Petele pe ardei nu sunt singurele consecințe ale lipsei acestui element. Calciul este implicat în toate procesele care au loc în plantă și nu doar:
- în fotosinteză;
- este cel care ajută la absorbția altor nutrienți;
- reglează toate procesele biochimice;
- participă la sinteza proteinelor, vitaminelor;
- reduce aciditatea solului.
Dacă numim azotul elementul de bază pentru o plantă, atunci calciul este cel care reprezintă structura plantei.
Boala verilor fierbinți
Uneori, atunci când se vorbește despre formarea putregaiului apical, mulți îl descriu ca o problemă în special a verilor cu temperaturi înalte.
Acest lucru se întâmplă deoarece ardeii sunt și sensibili la insuficiența de apă, tolerează mai rău căldura, necesită mai puține ore de lumină decât roșiile.
Cultura este plantată dens, astfel încât frunzele superioare să protejeze fructele, sau sub acoperirea unor plante mari, care aruncă umbră asupra ardeiului în timpul orelor de amiază.
Pentru ardei, toți factorii sunt principali în evitarea formării putregaiului apical: și deficitul de Ca, și căldura, și udarea insuficientă sau neuniformă.
Alte motive ce duc la apariția unei carențe de calciu sunt:
- orice deteriorare a sistemului radicular;
- sol salin;
- exces de azot.
Simptomele putregaiului apical:
La roșii, probabilitatea de formare a putregaiului apical poate fi determinată pur și simplu în funcție de soi:
- roșiile cherry sunt practic lipsite de boli, în timp ce cele cu fructe lungi sau cele cu miez mult, e aproape garantat că vor fi afectate;
- roșiile roz și galbene sunt afectate mai des decât cele roșii, în timp ce cele negre sunt rareori afectate.
Mai multe despre putregaiul apical la roșii găsiți pe acest link.
Pentru ardei, acest model nu există. Ardeiul iute suferă de putrezirea capătului fructelor la fel ca cel dulce. Grosimea, mărimea, forma fructului nu au importanță, deoarece pot fi afectate atât soiurile sub formă de prismă, cât și cele cu formă cubică, sau asemănătoare inimii sau dovlecilor, cât și ardeii bulgărești.
Primele simptome ale apariției putregaiului la vârful fructului sunt niște puncte apoase întunecate, cu diametrul de aproximativ 5 mm.
La ardei, de obicei sunt localizate pe lateral, rar în zona vârfului fructului. Apoi semnele cresc în dimensiune, devin uscate, aspre, asemănătoare cu arsurile, deoarece țesuturile mor.
Fructele afectate încetează să crească în dimensiune, capătă rapid culoarea caracteristică soiului, dar peretele rămâne subțire. Semințele devin maro și nu sunt potrivite pentru reproducere ulterioară.
Modalități de a lupta cu putregaiul apical
Putregaiul apical afectează atât ardeiul din spații protejate, cât și pe cel din câmp deschis. Dar este mai ușor să soluționați problema în seră/solar – acolo, cel puțin, vântul nu evaporă rapid umiditatea din sol, este mai ușor să protejați cultura de soare.
Pentru a salva ardeii de putregaiul apical, trebuie să întreprindeți mai multe măsuri, deoarece nu va avea efectul scontat dacă veți hrăni ardeiul doar cu suplimente de calciu.
Tratamentul putregaiului apical ar trebui să fie mai amplu:
- fertilizați ardeiul cu calciu la rădăcină într-o formă ușor accesibilă;
- afânați solul;
- îmbunătățiți compoziția solului;
- reglați udarea;
- protejați plantele de căldură mare și de razele directe puternice ale soarelui.
Un îngrășământ chimic care conține Ca într-o formă ușor asimilabilă este nitratul de calciu.
Aplicați îngrășăminte cu un conținut care să respecte cerințele nutriționale necesare fiecărei fenofaze de dezvoltare a ardeiului. Ca exemplu, 10-15 g de nitrat de calciu se dizolvă în 10 litri de apă și se administrează plantelor de ardei la rădăcină. În funcție de înălțimea plantelor, 3-5 litri per plantă adultă, 1 litru va fi suficient pentru răsadurile nou plantate.
Aceeași concentrație a soluției este necesară pentru tratamentul foliar.
Mai sunt două cerințe aspecte care nu trebuie uitate când folosiți nitrat de calciu: în primul rând – Ca este incompatibil cu K. Ce ar trebui să faceți? Introduceți elementele pe rând, de exemplu, calciul, iar după o perioadă de timp, adică după 1-3 zile, puteți fertiliza cu potasiu ardeii.
Raportul K:Ca ar trebui să fie de 10:7. Acesta este singurul mod de a obține echilibrul corect de nutrienți.
Al doilea moment. Nitratul de calciu conține azot. Dacă ardeiul are deficit de azot, aplicați-l fără teamă, iar dacă se dezvoltă normal – cu precauție.
Dar putregaiul superior poate fi cauzat și de excesul de azot, atunci este inacceptabil să îl adăugați suplimentar. Atunci uitați de azotatul de calciu și apelelați la remedii populare.
Remedii populare pentru a îmbunătăți starea ardeilor afectați de putregaiul apical
Dacă sunt folosite corect, ele nu sunt mai puțin eficiente. Calciul se conține în: cretă, coaja de ou, făina de dolomit, var.
Cum le aplicați:
- O lingură de materie primă se stinge cu 500 ml de oțet.
- Când amestecul încetează să mai facă spumă, se diluează cu 10-12 litri de apă.
- Se aplică la ardei.
Acidul citric nu trebuie folosit în loc de oțet.
Nu există ardei care să fie absolut rezistenți la putrezirea capătului fructelor. Acest lucru nu înseamnă că ardeilor puteți să nu le administrați calciu, că totuna se vor îmbolnăvi.
Tratamentul cu Ca trebuie aplicat. Mai mult decât atât, elementul este implicat în aproape toate procesele vitale ale plantelor și nu numai că salvează solanaceele de putregaiul apical, dar aduce multe beneficii plantelor.
Cea mai bună prevenire a putregaiului la capătul fructelor sunt practicile agricole adecvate. În primul rând, este necesară îmbunătățirea solului prin introducerea de substanțe care conțin calciu când se efectuează lucrarea de bază toamna. Astfel, până în momentul plantării, elementul va fi într-o formă accesibilă.
Apariția bolii este prevenită prin:
- udare uniformă, la timpul potrivit;
- hrănire echilibrată;
- protejarea plantelor din sere/solar de căldură prin văruirea tavanului si a unor părți din pereți, în gradină – prin folosirea plaselor de umbrire, plantare densă.
Putregaiul apical are o natură neinfecțioasă și nu poate fi adus dintr-o zonă învecinată de către vânt, păsări, animale sau să fie transmis odată cu plantarea.
Comentarii