Dle Gaburici, aveți o carieră foarte diversă, de la manager de companii în telecomunicații, până la administrator de firmă agricolă și să nu uităm despre fotoliul de șef al cabinetului de miniștri. Cu ce vă ocupați acum? Ce face un fost prim-ministru, când nu mai e în biroul de la Guvern?

CG: Din suma anilor de activitate, în birourile Guvernului am petrecut puțin timp. Intensitatea proceselor în anii de muncă în Guvern a fost atât de înaltă, încât nici nu-mi prea amintesc cum arată birourile acolo.

Și, din mare fericire, în viața mea există lucruri mult mai importante decât biroul Guvernului. Cel mai important rol pentru mine, este, evident, rolul de tată. Nu întotdeauna reușesc să acord suficient timp familiei, dar, de fiecare dată, o fac cu plăcere extraordinară.

Știm că aveți trei copii - de la vârsta de grădiniță, până la studenți. Să vă fie sănătoși! Care totuși sunt activitățile Dvs în afaceri, dacă nu e un secret?

CG: Afacerile nu pot fi secret - sunt mărfuri și servicii produse de oameni, pentru oameni. Mai mulți ani în urmă am inițiat câteva proiecte în domeniul energiei regenerabile. Încă pe timpul când soluțiile tehnice pentru regenerabile erau foarte scumpe și nerentabile. Dar, chiar și atunci, eram sigur că e o direcție pe care omenirea trebuie să o dezvolte. Și eram sigur că știința va reuși rapid să îmbunătățească toate calitățile tehnice ale soluțiilor.

Am găsit parteneri în afara țării - oameni inspirați, care tot cred că trebuie să întreprindem acțiuni hotărâte pentru a crește cota energiei regenerabile, pentru a reduce nivelul de poluare a aerului și alte efecte negative asupra mediului înconjurător.

Împreună cu partenerii dezvoltăm câteva parcuri pentru producerea energiei regenerabile în Moldova, dar și în afară. Mai sunt implicat și în alte proiecte nu atât de mari, dar tot apropiate sufletului.

Deci, ca și toți oamenii - trăim, muncim, încercăm.

V-am urmărit activitatea mai mult timp și v-am văzut prezent la mai multe evenimente internaționale în Grecia, Turcia, Azerbaijan. Cum ați ajuns acolo și care a fost scopul implicării în astfel de discuții. Să precizăm că platformele au vizat în mare dezbateri economice regionale, dacă nu greșesc?

CG: Acest gen de evenimente e conceput ca o platformă de dialog, mai bine zis o oportunitate de a face schimb de idei și opinii.

Există o practică de a invita la așa conferințe foști șefi de stat și de guvern, foști șefi de companii mari. În cadrul evenimentelor, sunt colectate păreri și idei, referitoare la provocările cu care se confruntă omenirea și cum acestea ar putea fi depășite.

De-a lungul anilor, am primit multe invitații la diverse conferințe internaționale, dar nu reușeam să ajung.

După începerea pandemiei, am observat că există o insuficiență acută de dialog. Cred că dialogul e vital important în procesul căutării numitorului comun pe subiectele prioritare. În contextul deficitului de dialog, a crescut necesitatea platformelor internaționale, care adună oameni din diferite țări. Pe platforma evenimentelor, la care am luat parte, a avut loc un schimb de opinii, de îngrijorări și desigur de idei. Foarte mult sper că ideile și propunerile discutate în cadrul conferințelor vor fi utile factorilor de decizie în procesul de construcție a echilibrului global nou.

Care a fost atmosfera pe platforma conferințelor la care ați participat? Ideile enunțate acolo sunt auzite? Cu ce se încheie așa măsuri - au fost formulate propuneri concrete care să fie luate în considerare de Guverne sau șefi de state?

CG: Atmosfera a fost bună. A fost și dialog, și polemică. Dar, dialog a fost mai mult, iar polemica a fost respectuoasă. Atitudinea față de evoluțiile curente la diferiți oameni e diferită - și e firesc. Venim din culturi sociale diferite, din țări cu istorie diferită, cu diferit nivel de dezvoltare economică și cu diferite ambiții regionale și globale.

Conferințele internaționale ne pot ajuta să găsim formule de cooperare mai sănătoase în viitor. Cooperarea și dialogul pot contribui la prevenirea conflictelor și pot ajuta la construirea unui nivel înalt de încredere reciprocă și a unor parteneriate durabile. Cooperarea și dialogul trebuie să devină baza culturii sociale globale și cred că trebuie să devină discipline școlare.

Cred că trebuie să ne gândim cum pregătim următoarea generație să prevină crizele mai eficient decât o facem noi.

Suntem dezbinați și înglodați în conflicte, lumea e îngrijorată și speriată. În vecinătatea noastră se împușcă. Nici pe partea economiei nu avem semnale bune - inflația și prețurile au luat-o razna. Oamenii sărăcesc, sunt semnale că se pierd locuri de muncă și că oamenii de afaceri pleacă din țară. Ce credeți că trebuie să facă autoritățile pentru administrarea crizelor?

CG: Aveți dreptate - timpurile sunt pline de neliniște. Dar, cel mai mult îngrijorează lipsa semnelor că se încearcă inițierea dialogului. Aștept cu mare speranță trecerea de la mesaje amenințătoare și acuzatoare, la dialog concentrat pe identificarea compromisului.

Inevitabil se va ajunge la dialog, și inevitabil va fi găsit compromis, care va permite conviețuirea și cooperarea pașnică a țărilor în viitor. Dar, cu cât mai curând va începe dialogul, cu atât mai multe vieți vor fi salvate.

Cred că acordăm prea multă atenție diferențelor între noi și prea mult atacăm diferențele. Oamenii vor fi diferiți, vor gândi diferit și vor acționa diferit. E o realitate naturală.

Cred că trebuie să învățăm să găsim scopuri comune și să cooperăm în proiecte comune.

Uitați-vă, câte resurse se consumă acum pentru conflict. Ar fi mult mai rațional să direcționăm aceste resurse și această energie pentru a reduce nivelul de poluare a aerului, a apei și a solului. Sau pentru combaterea fenomenului încălzirii globale. Sau pentru rezolvarea problemei deșeurilor. De altfel, vom transforma Moldova în gunoiște.

Trebuie să începem să plantăm activ păduri și să învățăm să administrăm mai bine apele.

Aceste probleme mari pot deveni oportunități perfecte pentru a uni toți oamenii într-o comunitate globală.

Referitor la țara noastră. Cred că trebuie să fie întreprinse acțiuni, care pot uni societatea. Să nu mai fie stânga și dreapta - să fie cetățenii Moldovei, ca o echipă unită. În criză nivelul de organizare a societății e mai important decât în zilele liniștite. E important să înțelegem, că nu există soluții simple la probleme complexe. În perioada următoare pot fi necesare decizii grele dar, dacă acele decizii au impact pozitiv asupra viitorului - atunci acestea trebuiesc luate.

Totuși, prioritatea zero azi e să trecem de la etapa polemicii globale, la etapa cooperării globale.

În condițiile realităților de astăzi, credeți că e posibilă o cooperare globală? Acum, când prăpastia între Vest și Est, și până acum adâncă, se adâncește și mai mult? Cât de mare e probabilitatea că guvernele se pot antrena în asemenea proiecte comune? De unde ar putea începe procesul de construcție a unor parteneriate globale?

CG: Mai întâi, eu cred că fără cooperare globală nu pot fi rezolvate problemele legate de mediu. Dacă o țară va avea grijă de ape, sol și aer - iar vecinii nu, atunci problema reducerii poluării mediului nu va fi rezolvată.

Sunt probleme, pe care multe țări precum Moldova, nu le pot soluționa fără ajutor. De exemplu, construcția infrastructurii de colectare, sortare și procesare a deșeurilor. Noi nu avem nici resurse, nici experiență suficientă. Ar fi rațional ca astfel de proiecte să fie finanțate și realizate de parteneri. Suntem condamnați să cooperăm - și asta e unica modalitate pentru a conviețui pașnic.

Cum am putea trece de la confruntare la cooperare?

Cred că am putea porni de la copii. Toți oamenii își doresc un viitor mai bun pentru copiii lor. Dacă privim obiectiv lucrurile, generația noastră va lăsa copiilor o moștenire mai proastă decât a primit.

Vom lăsa copiilor o planetă mai poluată; o cultură socială prea axată pe consum; o societate dezbinată și conflictuală, și o cantitate foarte mare de arme distrugătoare.

Copiii noștri vor moșteni de la noi un set mare de probleme complicate. Iar noi, se pare, că nici nu încercăm să le rezolvăm, și nici nu încercăm să pregătim copiii pentru rezolvarea lor.

Președintele SUA, Franklin Roosevelt ne-a lăsat un gând foarte bun: „Noi nu putem întotdeauna construi viitorul pentru tinerii noștri. Dar, noi întotdeauna putem construi tinerii noștri pentru viitor”.

Cred că trebuie să începem să gândim, să ne comportăm și să acționăm altfel. Cred că trebuie să renunțăm la critici și atacuri reciproce, în favoarea dialogului și cooperării.

Nu pot să nu vă întreb, aveți planuri politice? Vă veți implica în activitatea politică în perioada următoare?

CG: Nu am planuri politice. Participările mele la evenimentele internaționale sunt acțiuni tehnice, și nu au obiective politice. Mă țin departe de politică și nu pretind că înțeleg cum funcționează bucătăria politică la noi. Dar cred că și politicienilor noștri le-ar fi utilă abordarea tehnică a problemelor, și mai puțină competiție politică.

Criza cere pragmatism și gândire critică. Emoțiile nu rezolvă problemele, în cel mai bun caz le pot amâna. Dar, pentru foarte puțin timp.

Domnule Gaburici, vă mulțumim!

---