Ciorești nu pare să aibă siesta într-o zi de marți. Ba o căruță cu niște muncitori se duc pe deal, ba o femeie cu flori în mâini se grăbește undeva. Pe terenul de joacă se văd niște copii, iar la stație coboară oamenii dintr-un microbuz.

Prin curțile cu garduri mai joase se observă toaletele din fundul grădinii. Într-un sat fără sistem de canalizare oamenii se descurcă cum pot. Și-au făcut gropi în grădină în care se scurg apele menajere și care apoi se infiltrează în sol. Când pereții gropii nu mai pot accepta „apa neagră" și rămâne tot acolo, gospodarii o acoperă, apoi construiesc alta alături - fie cu foi de ardezie sau folosesc cauciucuri uzate. Alții își mai fac din inele de beton o gaură căreia nu-i acoperă fundul și apa uzată tot în sol ajunge. Dar sunt și oameni care construiesc această „canalizare” cât mai etanșă și evacuează conținutul acesteia de câte ori au nevoie.

Uneori, pe străzile satului poți să vezi și pete cu spumă - semn că apa din ligheanele în care au spălat vesela, hainele, încălțămintea a fost vărsat după poartă.

În 2019, cu ajutorul proiectului „ApaSan+”, implementat de Skat Consulting, primăria Ciorești a elaborat proiectul tehnic pentru construirea sistemului de canalizare în tot satul. Proiectul a fost divizat în patru etape, ca să „spargă" în sume mai mici costul total de 40 de milioane de lei și să fie mai ușor de achiziționat, dar și de construit. De exemplu, prima etapă costă astăzi cel puțin zece milioane de lei, o sumă de care primăria, în continuare, nu dispune. Bugetul local ajunge la șase milioane de lei, iar jumătate din ei se duc pentru funcționarea grădiniței. Aproape un milion sunt veniturile proprii, o sumă foarte mică pentru a duce la capăt un asemenea proiect.

Totuși, construirea sistemului de canalizare pentru tot satul prezintă câteva riscuri importante. Primarul satului Ciorești, Valeriu Guțu, spune că sistemul clasic de canalizare din orașe, pur și simplu nu o să funcționeze în zonele rurale. „În primul rând - nu ai mijloace financiare să construiești un sistem așa mare. Dar, chiar dacă l-ai construit deja, nu se vor conecta toate gospodăriile.” Asta înseamnă că prin țevi va curge o cantitate insuficientă de apă menajeră care să spele toate solidele prin rețele. Respectiv, al doilea risc este că partea solidă rămâne pe țevi, se întărește și le blochează. În această situație, autoritățile vor fi nevoite să pompeze apă în sistem ca să spele și să miște reziduurile până la stația de epurare. „Dar în câțiva ani îl mântui.”

A treia provocare este capacitatea de plată a locuitorilor. „La Ciorești, un metru cub de apă costă 8 lei. Pentru ca întreprinderea municipală să nu fie în pierdere, prețul ar trebui să fie de cel puțin 15 lei. În Vulcănești, parte din comună, un metru cub de apă costă 20 de lei. În asemenea condiții, un cub de apă întors în rețelele de canalizare va costa 20-30 de lei pe care cetățeanul nu-i are sau nu vrea să-i plătească”, explică primarul Valeriu Guțu.

Sesizând aceste riscuri, primăria a pus deoparte proiectul până se găsesc bani pentru cel puțin prima etapă, care include partea nouă a satului și un „conglomerat” de case, inclusiv instituțiile publice. Totuși, ca să asigure dreptul tuturor cetățenilor la apă și sanitație, o componentă esențială a dreptului la un standard adecvat de viață, consfințit în Pactului Internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, autoritățile publice locale au găsit o soluție mai puțin întâlnită în Republica Moldova.

Împreună cu experții de la proiectul „ApaSan+” au descoperit că fosele septice sunt o alternativă a sistemului clasic de canalizare, mult mai accesibilă pentru populație și mai puțin dăunătoare naturii decât haznalele obișnuite pe care le au în grădină. Și nu e vorba doar de Ciorești, ci de cinci sate alăturate interesate să rezolve această problemă și care s-au implicat în această aventură – Dolna, Micleușeni, Huzun din raionul Strășeni și Ciorești, Vulcănești din Nisporeni.

Înțelegerea este că o jumătate din prețul fosei septice va fi acoperit de către gospodărie, a doua parte a sumei va fi achitată în cadrul proiectului „ApaSan+”. „Cetățeanul va plăti până la patru mii de lei”, concretizează primarul satului Ciorești, Valeriu Guțu.

Pentru casele din cea mai îndepărtată mahala, care sunt la o distanță mare una de alta, se pare că fosele septice vor fi etapa finală. Pentru partea nouă a satului unde casele sunt așezate mai aproape între ele, punctul final este un sistem tradițional de canalizare care încă nu se știe când va fi construit, din cauza lipsei resurselor financiare. „Sunt zone unde se poate de făcut și zone unde nu se poate de făcut. Omul trebuie să aibă dreptul de a alege și statul, și noi autoritățile publice locale, trebuie să oferim mai multe soluții pe care cetățeanul să le accepte”, spune primarul comunei Ciorești.

La Dolna, Strășeni, aflat la o distanță de nici 10 km de Ciorești, două fose septice stau în fața primăriei ca oamenii să le poată studia și să decidă de care vor: din plastic sau din fibră de sticlă. „Noi suntem în acest proiect pentru că avem aceleași interese: de a rezolva problemele ce țin de sanitația integrată în localitățile noastre”, spune primara satului Valentina Celacuș.

În cadrul proiectului, în satul cu puțin peste o mie de oameni, vor ajunge 20 de fose septice. Valentina Celacuș speră că vor putea achiziționa și ei una pentru primărie unde au o „gaură simplă”.

Totuși, funcționara spune că un sistem clasic de canalizare nu ar avea șanse de supraviețuire într-un sătuc atât de mic cum este Dolna.

Echipa de Inițiativă Comunitară, formată în cadrul proiectului „Mă Implic”, a făcut un sondaj cu privire la sanitație în cele cinci localități, printre care și în Dolna, la care au participat 98 de cetățeni din 351 - numărul total. Majoritatea respondenților din Dolna au declarat că sunt dispuși să construiască un sistem de gestionare a apelor uzate utilizând fosele septice. Cei mai mulți sunt gata să contribuie cu trei mii de lei pentru construcția fosei în gospodăria lor.

De asemenea, avantajul foselor septice e că va trebui evacuată o dată în aproximativ doi ani. Acest serviciu va fi prestat de Întreprinderea Municipală „Ciorești - Service”.

Procesul nu se oprește aici. Comunitățile implicate în proiect vor să beneficieze de un serviciu de sanitație transparent, calitativ, performant economic, durabil și accesibil. Respectiv, satele s-au angajat într-un nou proiect – cel de implicare civică în guvernare locală „Mă Implic”. Ultima va ajuta Întreprinderea Municipală „Ciorești - Service” să presteze serviciul de care au nevoie oamenii.

În 2021 au creat o Echipă de Inițiativă Comunitară din 20 de oameni din cele cinci sate. Echipa a avut o sarcină importantă: să-i informeze pe oameni despre faptul că există oportunitatea să construiască fose septice individuale cu epurare fizico-mecanică și că, datorită acestui serviciu îmbunătățit și modernizat, „locuitorii vor avea o localitate mai curată, un mediu mai protejat, dar și un nivel mai înalt de sănătate”.

Tudor Golub este facilitatorul echipei. După un an de muncă, specialistul spune că, în general, oamenii încă nu înțeleg în totalitate ce este fosa septică și se așteaptă la o canalizare centralizată. Totuși, munca în echipă a dat și niște roade. „Au stabilit un plan de lucru și de interacțiuni. Pe parcursul anului am avut câteva zeci de întruniri și am dezvoltat mai multe documente necesare pentru a finaliza conceptul proiectului. Ei au scris în formularul de aplicare o poveste, un of al lor, ceva ce-i doare. Și noi am reușit să punem totul într-un cadru logic de intervenție. Am stabilit misiunea și viziunea grupului. Am elaborat o matrice de anticipare a riscurilor și depășirea lor", explică Tudor Golub. Împreună cu echipa au reușit să facă un sondaj de opinie în cele cinci sate și să înțeleagă în ce măsură oamenii au nevoie de serviciul de sanitație și cu ce sumă sunt gata să contribuie pentru crearea lui. „Rezultatele sondajului sunt încurajatoare”, menționează facilitatorul.

Maria e contabila primăriei. Abia așteaptă și ea să poată achiziționa o fosă septică. „Eu am trei burlane una peste alta. Apa murdară se infiltrează în sol. Poluăm apele, solul...”, recunoaște locuitoarea satului Ciorești. „Locuiesc într-o mahala îmbătrânită, nu cred că canalizarea centralizată era să ajungă pe la noi. Sunt multe case pustiite, e puțin tineret. De atâta ar fi mai eficient cu fosele septice. Nici nu are rost canalizarea centralizată că nu era să se răscumpere”, spune femeia. În zona în care locuiește, sunt vreo 30 de gospodării care ar vrea și ele să construiască fose septice.

Maria spune că sunt și oameni care opun rezistență, însă știe ce se poate de făcut. „Grupuri de oameni să meargă prin sat și să le lămurească. Tineretul citește de pe paginile de socializare și se informează repede, dar cel bătrân nu știe, la dânsul trebuie să te duci și să vorbești, să pipăie, să vadă. De atâta trebuie la etapa dată grupe de informare...”, povestește femeia, referindu-se la Echipa de Inițiativă Comunitară.

Pe una dintre străzile satului care te urcă mai în vârf și îți deschide o priveliște uimitoare spre Codru și Ciorești, locuiește Viorica, o femeie trecută de 40 de ani. Imaginea asta plină de verdeață și prospețime nu putea exista fără o construcție din foaie de ardezie – toaleta din grădină. Pe partea de sus a grădinii, abia și-a făcut o hazna din trei inele de beton. Pe partea stângă a casei, a început construcția care va servi în calitate de baie și toaletă. Nu știe dacă reușesc anul acesta să o termine.

Viorica nu se arată prea entuziasmată de construcția foselor septice în localitate. Zice că e scump și se întreabă ce va face cu apa uzată până proiectul va fi implementat. „Proiectele sunt bune, dar nu pentru copiii mei. Ei nu o să stea aici, iar eu nu am nicio șansă să rămân aici. Tineretul nu are unde lucra”, spune femeia. Viorica muncește în Italia de 13 ani și recent și-a cumpărat casă în România unde s-a stabilit cu traiul. A revenit acasă ca să îngrijească de părinții bătrâni.

Ion Triboi este președintele de onoare a Asociației „Ciorești baștina mea”, dar și om de afacere. De-a lungul timpului, împreună cu sătenii au reușit să construiască câteva drumuri în localitate, dar și să implementeze proiecte sociale în sat. De data asta, s-a implicat și în Echipa de Inițiativă Comunitară. Este interesat ca oamenii să-și instaleze fose septice. „La noi în Ciorești se pare că avem toate cele necesare, în afară de sanitație, pentru a-l motiva pe om să nu-și schimbe locul de trai. Avem apă potabilă, satul e gazificat, avem șosea, deșeurile se evacuează. Omul poate să trăiască aici, dar să muncească la Chișinău”, spune Triboi.

Este convins că odată ce vor implementa un sistem diferit de sanitație și întreprinderea municipală va presta servicii viabile, calitatea vieții oamenilor va fi mai bună. „Mediul ambiant va fi mai curat. Este foarte important ce lăsăm copiilor și nepoților. Noi trebuie să avem grijă și să lăsăm lor un mediu sănătos”, spune bărbatul.

Ion Triboi locuiește deocamdată la Chișinău, însă vine des la Ciorești, pentru că este în proces de construcție a unei pensiuni turistice și este interesat să aibă un bloc sanitar cu fosă septică pentru clienți.

Chiar dacă totul pare ușor până aici, este important să știi și despre provocările cu care se confruntă această soluție și cum primăria Ciorești planifică să le rezolve.

Prima este „ce facem cu nămolul pe care îl vom colecta peste doi ani din fosele septice instalate?" Până acum, Întreprinderea Municipală „Ciorești-Service” se ducea la client cu mașina de vidanjare, colecta apa uzată din haznaua improvizată și, contra unei sume de 500 de lei, o transporta la stația de epurare de la Nisporeni. Însă asta nu mai este o opțiune. Asta pentru că stația de la Nisporeni nu corespunde cerințelor de prelucrarea nămolului.

A doua opțiune este ca în zonă să fie construite niște platforme de uscare a nămolului. Până atunci, se planifică executarea unui proiect tehnic care va arăta prețul total al acestor platforme de uscare și, în funcție de el, va fi luată o decizie. „Dacă prețul acestor platforme va ajunge la cinci-șase milioane de lei, cred că nu vom accepta. Din bugetul de care dispunem din proiecte - 6 milioane de lei - noi construim stația asta pentru tratarea nămolului, dar nu vom avea bani pentru fosele septice. Dar pentru cine ea trebuie, dacă noi nu o să avem fose septice?”, se întreabă primarul Valeriu Guțu.

A treia opțiune, care pare a fi cea mai convenabilă acum, este transportarea apelor uzate la stația de epurare de la Călărași, chiar dacă distanța și costurile de transportare vor fi de două ori mai mari decât la Nisporeni.

Încă o provocare la nivel local cu care ar putea să se confrunte și alte localități care vor să implementeze soluția cu fosele septice este activitatea Întreprinderii Municipale „Ciorești-Service”. Chiar dacă este dotată cu mașină de vidanjare, cu excavator și o autobasculantă, primăria nu reușește să găsească un om care să o administreze eficient. Au anunțat concurs de angajare pentru poziția de administrator, dar nimeni nu și-a depus dosarul.

„Noi urmează să dăm startul implementării proiectului după ce semnăm contractul de grant, dar înainte de asta trebuie să ne facem și noi tema de acasă: să demonstrăm că avem o întreprindere municipală viabilă, modernizată și care poate să gestioneze serviciul de sanitație integrată”, explică primarul. Întreprinderea din Ciorești are experiență în prestarea serviciilor în alte sate: evacuează deșeurile din Ciorești, din s. Vulcănești și din s. Dolna (Strășeni).

O altă provocare se referă la aspectul legislativ. Reglementările și normativele în construcții, standardele de calitate și parametrii tehnici pentru prestarea serviciului de sanitație integrată, pur și simplu lipsesc. Experții „Mă Implic” care au elaborat recent „Barometrul lacunelor, contradicțiilor și constrângerilor existente în cadrul normativ aferent serviciilor de gospodărie comunală”, au constatat că legislația națională moldovenească nu oferă soluții pentru unele probleme specifice cu care se confruntă localitățile rurale și anume pentru construcția foselor septice.

„În condițiile austerității financiare și a costurilor ridicate pentru sistemele clasice centralizate de canalizare și tratare a apelor uzate, precum și din cauza condițiilor specifice care nu permit funcționarea la parametri optimi a unor astfel de sisteme în majoritatea localităților rurale (densitatea mică a utilizatorilor per km de rețea, volum mic de ape uzate deversate, proprietăți topografice, distanțe mari de pompat), reglementarea și încurajarea utilizării foselor septice ar reprezenta o soluție temporară/tranzitorie net superioară situației actuale în care apele uzate sunt infiltrate în sol”, se arată în Barometru.

„Legislația noastră națională, dar și noi, de multe ori, încercăm să spunem că suntem mai catolici decât Papa de la Roma. Vrem să mergem mereu pe varianta sistemelor de canalizare clasice. Dar, pe de altă parte, bani în buget nu-s, analize nu sunt făcute", povestește primarul satului Ciorești, Valeriu Guțu.

Cu alte cuvinte, dacă ar fi existat o reglementare a foselor septice, ar fi aplicat la proiecte care să-i ajute pe oameni să aibă parte de sanitație. De exemplu, ar fi încercat la Programul de Dezvoltare Locală „Satul European” unde valoarea limită pentru construcția, extinderea, reabilitarea, modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, de epurare a apei și de canalizare era de zece milioane de lei. Însă Valeriu Guțu spune că asemenea proiect nu ar fi fost potrivit, pentru că la nivel legislativ, nu există opțiunea de sanitație integrată cu ajutorul foselor septice, mult mai real de implementat și mai accesibil pentru populația din sate.

Trăiești într-un sat unde nu există sistem de canalizare și te gândești la o fosă septică care e o soluție puțin mai ieftină decât sistemele individuale de epurare a apei, am discutat cu inginerul de proiect la „ApaSan+”, Tudor Bostan, ca să te ajutăm.

Ai două opțiuni: să o construiești singur sau poți să o cumperi prefabricată. Magazinele specializate din țară cer un preț de cel puțin 15 mii de lei pentru o fosă septică de 2000 de litri, pentru o familie formată din 2-5 membri, în funcție de consumul de apă.

Totuși, indiferent ce fosă alegi, trebuie să respecți niște reguli minime:

În situația în care ai deja o groapă de acumulare pe care o folosești ca hazna, făcută din câteva inele de beton, dar nu mai ai spațiu și vrei să o transformi într-o fosă septică, atunci expertul Tudor Bostan are niște sugestii:

„Zonele rurale se confruntă cu probleme de sanitație. La capitolul aprovizionare cu apă situația s-a îmbunătățit și oamenii și-au făcut comodități în casă - baie, veceu, apă la bucătărie, mașină de spălate rufele... Cu cât mai mult se dezvoltă acest aspect, cu atât mai mult problemele de gestionare a apelor uzate cresc. Respectiv, în acest tempo afectăm și mediul înconjurător - apele subterane, solul”, concluzionează expertul în sanitație Tudor Bostan.

Reportaj de Georgeta Carasiucenco
Fotografii de Tatiana Beghiu
Editare de Ana Gherciu