Dragă M.,
Tata are cancer și mi-e frică. Anul trecut, am aflat că boala este în ultimul stadiu. De atunci, el a trecut prin operații și chimioterapie. Am încercat să fiu cât mai de ajutor posibil, să-l susțin moral și financiar. Am trăit foarte multe emoții, pe care am încercat să nu le las să mă controleze.
Totuși, în momentele cele mai dificile, am simțit o nemărginită neputință, fiindcă tata avea dureri insuportabile și nu puteam să i le alin. Voiam să urlu ca un lup. M-am speriat foarte tare pentru că simt o emoție pe care nu o cunosc și nu mă simt confortabil cu ea. Știu că vor veni zile groaznice și sunt îngrozită de gândul că nu aș putea face față situației. Cum aș putea să mă pregătesc pentru momentele dificile care urmează și cum să accept emoția de neputință?
Răspuns
Îmi pare rău că treci prin momente atât de dureroase. Știu din propria experiență cât de greu este să ai un părinte diagnosticat cu cancer. Însă, suferința este pretutindeni. Atunci când ne confruntăm cu realitățile dure ale vieții, reacția noastră instinctivă este să o luăm la fugă în direcția opusă. Dar, răspunsul înțelept ar fi să ne îndreptăm către sursa de durere. Când una dintre persoanele dragi este bolnavă și suferă, cel mai greu este te împaci cu sentimentul de neputință. Îți este greu să accepți că nu îi poți salva viața tatălui, că nu poți să-i alini durerea, că nu ai puteri supraomenești pentru a face ca boala să dispară. Poți fi copleșită de propriile limite, de natură, de viață, în cele din urmă, de destin. Mulți oameni se simt neputincioși în fața momentelor de grea încercare. Orice sentiment că nu mai poți rezista, că nu poți domina este o durere.
Specialiștii ne îndeamnă să depășim aceste situații mai ușor, bazându-ne pe neputință, așa cum procedăm cu puterea și pasiunea. Ce poți face?
- Acceptă-ți vulnerabilitatea, neputința cu luciditate. Sau, cel puțin, acceptă sentimentul de neputință. Lasă-l să iasă la iveală. Fii atentă la ce gândești în acel moment, ce simți în corp. Doar observă fără să critici, fără să interpretezi într-un anumit fel.
- Prezența conștientă în această experiență contează. A accepta neputința nu înseamnă a te resemna, dar să-ți spui: acest sentiment este aici pentru moment și trebuie să mă întreb dacă nu cumva una dintre sursele suferinței mele este așteptarea mea de a găsi o soluție ideală? Aș vrea să-l pot vindeca pe tata prin iubirea mea, aș vrea să-i alin suferința prin generozitatea mea, dar nu reușesc.
- Faptul că te simți inconfortabil este o normalitate. Inconfortabil nu înseamnă neapărat rău. Orice necunoscut este perceput de creierul nostru ca ceva greu de dus. Dar, în timp, te poți obișnui cu noile trăiri, reacționând mai puțin intens.
- Recunoaște că nu ești omnipotentă, de altfel, ca noi toți. Cele mai intense dorințe ale tale nu sunt destul de puternice pentru a face posibilul imposibil.
- Ieși din rolul de salvator și stai lângă tatăl tău fără a juca un anumit rol. Fii, pur și simplu, alături de el. Îi poți da mâna, poți să-i vorbești, sau chiar să taci. Neputincioasă, dar prezentă. Prezența este un gest important, care diferă radical de evitare, absență. Iubește-ți tatăl. Poate fi un medicament natural pentru el.
- Fii recunoscătoare. Înțeleg că nu este un moment ușor atunci când mintea îți este concentrată pe lucrurile dureroase, dar există lucruri pentru care merită să spui „mulțumesc“. Încearcă să le identifici. Conștientizarea lucrurilor bune te va ajuta să te simți mai bine. Inițiază o listă cu astfel de lucruri și afișeaz-o într-un loc vizibil.
- Menține o rutină zilnică. Acest lucru îți poate aduce un strop de control și siguranță în viață. Suntem diferiți și ceea ce vei alege, va fi potrivit pentru tine. Ar fi bine să incluzi activități pentru minte și corp (ex. mișcare, alimentație echilibrată, lichide, ascultă muzică, desenează, privește un film, citește. etc).
- Roagă-te. Meditează. Stai de vorbă cu tine, cu energia, cu Universul, cu Creatorul. Cu oricine sau cu orice rezonează spiritual cu tine. Fă-o cu blândețe. Cere răbdare, înțelepciune și compasiune.
- Practică exerciții de relaxare. Respirația abdominală este cea mai simplă și ușor de realizat tehnică, care nu necesită condiții speciale. Exercițiul te va ajuta să te relaxezi și să-ți calmezi corpul și mintea.
Este bine știut faptul că moartea este un subiect neplăcut pentru om și așa va rămâne, probabil, pentru totdeauna. Discuțiile pe acest subiect sunt evitate la maxim. Profesioniștii din domeniu vorbesc despre beneficiul comunicării deschise între membrii familiei în astfel de perioade. În locul înstrăinării și izolării, ai putea comunica mai profund, descoperind alt gen de apropiere și înțelegere reciprocă, pe care doar suferința o poate crea. Cum poți acționa?
Încearcă, dar nu te impune să vorbești cu tatăl tău despre propriile sentimente. Ajută-l și pe el să se exprime.
Apelează la ajutorul unui specialist, care te-ar putea ghida în această comunicare.
Conturează-ți așteptări realiste. Este o cruzime să ceri de la tine să fii non-stop lângă părintele tău. Trebuie să-ți reîncarci bateriile, așa cum ai nevoie să inspiri și să expiri. Pentru tatăl tău, dar și pentru ceilalți membri, este important să vadă că boala nu distruge total viața familiei.
Gestionează-ți energiile cu economie. Lărgește rețeaua de suport. Cineva neutru, din afară, care nu este implicat emoțional, îți poate fi de mare ajutor: să asculte îngrijorările, nevoile, dorințele tale. Ba mai mult, s-ar putea implica și în anumite activități (cumpărături, achitări, curățenie, gătit).
Catastrofizarea este specifică persoanei anxioase. Este o combinație între pesimism și un sentiment exagerat de amenințare. Gândind în termini catastrofici, te proiectezi constant într-un viitor blestemat și îi permiți imaginației s-o ia razna cu scenarii înfricoșătoare. Fiind copleșită de astfel de gânduri, rareori iei în considerare resursele de care dispui pentru a face față scenariilor sumbre. Ar fi bine să-ți răspunzi la următoarele întrebări:
- Care este cel mai groaznic lucru care se poate întâmpla?
- Dacă acest lucru se întâmplă, ce nu vei mai putea face din acel moment?
- Ce crezi că vei putea totuși face?
- Mai există și alți oameni care au trecut prin astfel de situații? Ei cum au supraviețuit?
- Ce resurse ai folosi pentru a face față situației?
- Cum ai făcut față suferinței în trecut?
Acceptarea radicală te poate ajuta să accepți în timp și situațiile dureroase, formează din asta un obicei:
- Citește o poveste controversată din ziar fără să emiți judecăți
- Așteaptă fără să critici când ești blocată în trafic
- Ascultă ce vorbesc oamenii fără să condamni
Doar când ne primim cu brațele deschise suferința, putem obține claritate și sens, fără de care durerea ar fi insuportabilă. Acceptarea lucrurilor care se întâmplă așa cum sunt, ne permite să ne îndreptăm spre realitate. S-ar putea să nu ne placă, sau să nu fim de acord cu tot ce ne confruntăm, dar când ne certăm cu realitatea, pierdem de fiecare dată. Ne irosim energia și ne epuizăm. Nu aștepta. Fiecare lucru de care ai nevoie este în fața ta. Discută, iubește, deschide-ți inima pentru a folosi clipele cu tatăl tău în mod avantajos!
Ilustrație de Natalia Gârbu
Poți apela cu încredere la specialiștii în domeniul sănătății mintale, care activează în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală din Moldova.
Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu proiectul moldo-elvețian MENSANA – „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”. Răspunsurile la scrisorile primite de la cititori sunt pregătite de specialiști în sănătate mintală.
Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.
