„Ați fost la Porțile Raiului?”, e întrebarea pe care o aude fiecare vizitator al satului Căplani, Ștefan Vodă, de la primarul localității. Este un spațiu amenajat cu 5-6 ani în urmă cu care se mândrește întreg satul. Ideea i-a venit edilului după ce, spune el, a visat un călugăr care-i cerea să elibereze izvoarele din stâncă și să facă curat „la cișmea”, așa cum se mai numește zona. Câteva izvoare au primit nume, au fost instalate mese și grătare, a fost construită o piscină pentru copiii satului și a fost făcut un muzeu alături.

Dar primarul Valeriu Tabunșcic nu ar fi ajuns la al patrulea mandat dacă oamenii nu ar fi avut încredere în el, iar acesta la rândul lui nu ar fi ascultat de locuitori. „Tot satul hotărăște, primarul aleargă și îndeplinește” - este principiul după care se conduce în toți acești ani.

De-a lungul timpului a reușit să stabilească o metodă de lucru alături de locuitorii satului. Au stabilit împreună care sunt principalele probleme ale comunității și cum ele trebuie rezolvate. Încet, pe rând, au creat un sistem de alimentare cu apă. Apoi au găsit, din lipsa resurselor financiare, o soluție pentru drumuri: piatra de sobă din cariera părăsită a satului.

Asta se întâmpla încă cinci ani în urmă. Într-un interviu pe pagina oficială a Consiliului Raional Ștefan Vodă, primarul povestea atunci că, din sursele fondului rutier, ale primăriei, dar și cu contribuția locuitorilor care era de 600 de lei pentru fiecare casă, au văzut că puteau „scoate foarte multe drumuri locale din glod”. Primarul povestea că liderii comunitari de pe fiecare stradă au chemat la sfat locuitorii ca să-i anunțe despre cum urmau să fie făcute drumurile. Au mers după principiul „primul venit - primul servit”.

„La lucrări au participat și oameni care locuiau pe acea stradă, împrăștiind uniform pietrele aduse cu camioanele din carieră. Când sătenii au văzut drumul reparat atât de rapid, s-au aprins și ei, iar carul a pornit din loc”, povestea primarul cu cinci ani în urmă.

După ce au făcut drumurile, au înțeles că au nevoie de iluminare stradală. Așa a ajuns primăria să aplice în 2021 la Proiectul de implicare civică în guvernarea locală „Mă Implic”, iar asta le va da oportunitatea, pe lângă îmbunătățirea serviciului de iluminare stradală, în timp ce-și consolidează procesul de mobilizare a comunității, pe de o parte și să sporească capacitatea comunității locale de a răspunde la provocări, pe de altă parte.

După același principiu au mers anul trecut și cu subiectul gazificării părții a doua a satului, povestește bibliotecara Elena Culin, care este și membră a Echipei de Inițiativă Comunitară. „Am umblat prin sat și am vorbit cu oamenii. Ei au fost de acord, inclusiv cu ideea de contribuție proprie. Toți vor gaz”, concretizează femeia. Apoi, mai spre sfârșitul anului, împreună cu alți membri ai echipei au organizat o campanie de informare despre prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Elena a fost cea care, pe parcursul instruirilor ale Echipei, a comunicat pe rețelele sociale despre proiectul „Mă Implic” și despre activități. Iar acest exercițiu i-a prins bine când un număr mare de refugiați căutau în Căplani ajutor. Elena imediat a știu ce are de făcut.

Biroul asistentei sociale, Georgeta Barcari, e luminos. Are grijă de oamenii din localitate așa cum are grijă de flori - îi ajută să crească. Lângă dulap sunt aranjate mai multe pungi cu produse alimentare. Sunt niște ajutoare înainte de sărbătorile pascale pentru persoanele refugiate.

În vizită a venit secretara primăriei, Maria Cociug. Cele două femei, cum spune primarul, au făcut totul pentru gestionarea crizei refugiaților. Și ele sunt membre ale Echipei de Inițiativă Comunitară în cadrul proiectului „Mă Implic”.

„În primele zile ajutor nu am avut de nicăiurea. Ne-am dus împreună cu primarul la magazinul din localitate, am procurat din bugetul primăriei produse alimentare, de igienă, tot ce era necesar familiilor”, povestește Georgeta.

Asistenta socială este impresionată de cum s-a organizat comunitatea pentru a ajuta oamenii. După anunțul de pe rețelele sociale, au lipit mai multe afișe în puncte strategice cum ar fi la oficiul poștal, la Casa de Cultură, la toate magazinele. După asta, oamenii sunau la primărie și îi anunțau că au pregătit produse. Iar cu mașina primăriei se duceau la casele oamenilor și colectau bunurile pentru refugiați. „Dintr-un capăt în altul strângeam și dulceață, și compoturi, și legume marinate”, enumeră asistenta socială.

În birou, între timp, intră o familie din trei membri. Mama este din Căplani și foarte mulți ani în urmă s-a mutat la Odessa unde s-a stabilit. Dar, din cauza războiului, s-a întors în sat. Și-a băgat ușor mâinile în buzunar și evită privirile directe ale celor prezenți în birou, de parcă i-ar fi rușine că a venit după produse alimentare...

Sunt 64 de persoane găzduite în 18 case. 8 case sunt gestionate de către primărie, iar 5 dintre ele aparțin diasporei căplănene. La începutul lunii martie, când veneau tot mai mulți refugiați, primarul s-a consultat cu lucrătorii, cu agenții economici și cu locuitorii despre posibilitățile existente de cazare. Aveau ca ultimă soluție grădinița din localitate - asta în caz că nu vor avea suficient spațiu, însă nu au ajuns până la ea, pentru că casele libere au fost suficiente.

Primarul își amintește că prima familie pe care o adusese în sat au cazat-o într-o casă bătrânească în care nu mai trăise nimeni de vreo 30 de ani. Știa că nu-s condiții de trai, că e foarte rece, dar în acel moment era singura soluție. După ce unul dintre lucrătorii primăriei a făcut focul în casă, au avut timp la dispoziție să vadă pereții crăpați și alte probleme. Primarul povestește că au făcut, împreună cu lucrătorii primăriei, o mică reparație cosmetică.

În zilele următoare, povestește asistenta socială Georgeta Bacari, au avut o întâlnire la primărie. Au stabilit ca fiecare să meargă pe strada pe care locuiește și să caute locuințe disponibile pentru refugiați. Dar lucrurile s-au aranjat în așa fel încât și băștinașii din diasporă și-au oferit casele libere pentru oameni.

Astfel, primăria a făcut reparație cosmetică, a asigurat locuința cu lemne de foc, în unele cazuri cu baloane de gaz sau în alte cazuri chiar și mobilier. Au achitat și facturile pentru luna martie, până la 10 mii de lei în total.

După ce familia refugiată a trăit două săptămâni în casa pustiită mult timp în urmă, primarul a insistat să-i mute în alta, întrucât nu erau suficiente condiții de trai. Mai mult decât atât, era prea rece pentru cei trei copii. Iar casa nouă care i-a adăpostit a fost oferită de un consătean aflat în diasporă.

Antonina și Vladimir trebăluiesc în grădină. Au pus în pământ cartofi, usturoi, sfeclă roșie și alte legume. „Omul unde trăiește, trebuie să îngrijească de locul acela”, spune Antonina. Au spălat mai devreme podeaua în casă ca să fie curat. „Sperăm să ne întoarcem până la toamnă acasă”, adaugă soțul ei.

În Moldova au venit cu fiica și cu trei nepoți din regiunea Mîkolaiiv. Cei patru sunt la școala din sat. Instituția le-a oferit spațiu în care pot face lecțiile online în școala lor, iar femeia să predea limba engleză pentru o școală din Mîkolaiiv. „Oamenii ne-au dat tot. Dacă aș scrie o carte, ar fi despre acești oameni care ne-au ajutat. Ni s-au creat condiții, au făcut reparație, ne-au dat lemne, haine, alimente”, spune Antonina. E impresionată de cât de buni la suflet sunt moldovenii. „Mi se pare că noi nu suntem așa”, adaugă pensionara.

„Fotoliile sunt dintr-un birou al primăriei, iar patul este din biroul polițistului”, spune secretara primăriei, Maria Cociug. Împreună cu asistenta i-au ascultat pe bătrâni și au convenit să revină cu haine mai subțiri, de primăvară.

Casa în care astăzi trăiesc Antonina și Vladimir fusese scoasă de vânzare înaintea pandemiei. Sergiu, proprietarul, își cumpărase alta mai aproape de mama. Dar coronavirusul i-a anulat planurile. „Am înțeles că e imposibil să o vând. Astăzi, nu vreau ca ea să stea așa, pur și simplu”, povestește Sergiu. A decis, într-un final, că acea casă să nu o mai vândă niciodată.

Bărbatul de 40 de ani s-a întors acasă pentru o scurtă vacanță de Paște, din Italia. Decizia de a caza refugiații, spune el, a luat-o instant. „Nu contează că-s ucraineni. Puteau să fie și alte națiuni. Puteau fi chiar și moldoveni de-ai noștri. Noi voiam să facem un bine. Pentru că astăzi sunt ei și mâine suntem noi. În istoria noastră am avut un război!”, explică bărbatul.

„Ne-am străduit să facem bine, pur omenește. Eu nu pot toată Ucraina să o salvez, dar noi am făcut ceea ce a depins de noi”, spune primarul Valeriu Tabunșcic. Bărbatul accentuează cuvântul „noi”, de câte ori are ocazia. Proiectul „Mă Implic” este unul dintre cele care l-au învățat o lecție importantă - să delege responsabilitățile, în loc să facă totul de unul singur. „Eu am partea negativă - singur m-am pornit, am alergat. Dar ajungi la un moment când nu ai putere. Și e nevoie lucru în echipă și implicarea unui număr mare a populației”, povestește primarul.

Schimbarea nu s-a lăsat neobservată. Facilitatoarea Echipei de Inițiativă Comunitară din cadrul proiectului, Vera Ciuchitu, a sesizat o îmbunătățire la nivel de comunicare și organizare. „Echipa s-a implicat având capacitatea de comunicare cu diferite categorii de persoane. În proiect s-au făcut consultări, cunoșteau lideri prin sectoare, au reușit să-i convingă să se implice. Echipa a descoperit și alte persoane care sunt capabile și au capacitatea să facă ceva important pentru comunitate”, explică facilitatoarea. Și pentru că anul trecut au lucrat pe teren, acum au revenit în sectoarele lor, unde sunt deja văzuți nu ca simpli locuitori, ci ca niște activiști civici, explică Vera Ciuchitu.

„La noi au rămas mulți oameni cu mentalitatea sovietică: lasă primarul să facă. Noi, totuși, trebuie să atragem mai mult oamenii în ceea ce se face ca să aprecieze lucrurile”, concluzionează Valeriu Tabunșcic, primarul s. Căplani, Ștefan Vodă.

Autoare: Georgeta Carasiucenco
Fotografii: Tatiana Beghiu
Editare: Ana Gherciu