După ce Rusia a declanșat războiul în Ucraina, iar președintele Vladimir Putin a promulgat legea care incriminează difuzarea de „falsuri despre armata rusă”, în Rusia ia amploare un val de scriere a denunțurilor. Părinții scriu denunțuri împotriva copiilor, vecinii împotriva altor vecini, iar elevii își denunță profesorii care sunt împotriva războiului.
Autoritățile au depus tot efortul pentru a face denunțurile populare și pentru a încuraja informatorii în rândul civililor. Profesorii ruși declară, sub acoperirea anonimatului, că ceea ce se face acum este mai josnic decât pe timpurile sovietice.
Cazuri de denunțuri făcute publice de presa independentă
Publicațiile independente din Rusia, pe care Ministerul rus al Justiției le-a înscris în Registrul „agenților străini”, au făcut publice mai multe cazuri de concedieri sau arestări în baza denunțurilor scrise de oameni apropiați. Acestea au fost depuse la secțiile de poliție, Comitetul de anchetă sau Serviciul Federal de Securitate.
Părinții denunță copiii
Timur Halitov, un cetățean rus din Reutov, oraș din regiunea Moscovei, la 10 aprilie, a scris un denunț pe fiică-sa Elmira. Bărbatul a declarat că aceasta „îndeamnă la uciderea rușilor”. „Polițistul mi-a spus că tatăl era beat, foarte beat, când a depus denunțul. Cu toate acestea, va trebui totuși să dau explicații”, povestește tânăra.
Elmira are 21 de ani și studiază la Școala Superioară de Economie. Ea a creat un canal pe Telegram „Подполье” (din rus. „Clandestin”) și face transmisiuni live pe Twitter, unde vorbește despre viața publică din Rusia. Elmira spune că susține punctele de vedere ale opoziției, dar nu a scris niciodată nicio postare cu apeluri la „uciderea rușilor”. Inițial, tânăra a presupus că denunțul tatălui ei la poliție a fost o reacție nesănătoasă la unele dintre postările ei de pe platforma socială rusă VKontakte. Acolo, fata vorbește despre războiul din Ucraina și posibilele consecințe ale acestuia pentru Rusia. Tatăl său, însă, a spus că „l-au sunat oameni din Thailanda sau naiba știe unde… și i-au spus că ar fi existat o așa istorie (cu apelurile fiicei de a ucide ruși)”.
Bărbatul a depus denunț pe fiica sa nu doar la poliție, ci și la Serviciul Federal de Securitate. Acesta ar fi fost dintotdeauna adept al opiniilor pro-statale și, pe fundalul războiului, probabil că „s-a uitat prea mult la Soloviov (n.red. jurnalist, susținător al Kremlinului)”. La rândul său, Halitov spune că, în pofida comportamentului său „posibil inadecvat”, el ar repeta gestul în cazul în care ar afla că fiica sa ar cere „cu adevărat uciderea rușilor”.
Elmira a scăpat de amendă sau intentarea unui dosar, dar a fost obligată să scrie o explicație la secția de poliție.
Elevii au denunțat profesorii
În Astrahan, oraș situat în delta superioară a râului Volga, profesoara de matematică Elena Baibekova a fost concediată pe 1 aprilie. Ea a fost informată de administrația școlii sale că o elevă s-a plâns că profesoara ar fi ținut „discursuri politice” la orele de matematică.
Ea recunoaște că a participat la acțiuni împotriva războiului din Ucraina, dar a făcut-o în timpul său liber. Mai mult, ea spune că nu a discutat niciodată despre politică la școală. „Acuzațiile împotriva mea sunt inventate. I-am spus directoarei școlii că acum știu cum arătau cei care scriau denunțurile în 1937, iar ea mi-a spus că acum știe cum arată fasciștii și trădătorii”, a povestit femeia.
Într-un alt caz, o profesoară de engleză din orașul Penza s-a ales cu un dosar penal după ce a discutat despre războiul din Ucraina pe 18 martie, cu un grup de elevi de clasa a VIII-a. Una dintre eleve a înregistrat și făcut publică conversația în care se aude cum femeia le vorbea despre atacul aerian efectuat de forțele ruse asupra maternității din Mariupol pe 9 martie. „Cred că am făcut ceea ce trebuia. Nu regret nimic. Singura problemă este că nu am reușit să-i fac pe elevi să înțeleagă”, spune Irina Ghen, 45 de ani. Profesoara a fost interogată de agenții Serviciul Federal de Securitate, iar acum riscă o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare.
Vecinii își denunță vecinii
Mihail Jeltonojski, un om de afaceri din Breansk, povestește că după ce a început războiul din Ucraina a atârnat trei panglici galben-albastre pe balconul său. La scurt timp, Mihail a fost reținut de un întreg detașament de polițiști, condus de un locotenent colonel. În secția de poliție i s-a spus că a fost denunțat de o vecină. „În legătură cu evenimentele recente, acestea păreau suspecte”, se arăta în denunțul vecinei. Bărbatul a fost acuzat de discreditarea forțelor armate ale Federației Ruse și i s-a aplicat o amendă de 35 de mii de ruble.
Într-un alt caz, pe 22 martie, poliția a venit la un moscovit, care avea o ghirlandă de luminițe în culori galben-albastru care atârna la fereastră. Un vecin din blocul de vizavi a observat ghirlanda cu „culorile inamicului” și s-a plâns la poliție. Polițiștii care au venit la apel nu au putut vorbi cu proprietarul apartamentului, pentru că nimeni nu a deschis ușa. Dar și vecinul care l-a denunțat a refuzat să vorbească cu oamenii legii.
Cum încurajează statul denunțurile
Practică denunțurilor, populară în URSS, este și mai mult pe placul autorităților Federației Ruse. Cetățenii „vigilenți” pot raporta despre viziunile de opoziție sau „inacceptabile” ale cunoscuților și prietenilor săi. Pentru asta trebuie doar să completeze un formular. Astfel, Partidul „Spravedlivaia Rossia” („Справедливая Россия”, din rus. Rusia echitabilă) a lansat un site web unde pot fi denunțați „dușmanii și trădătorii”. Denunțurile depuse ajung la șeful Comitetului de anchetă al Federației Ruse Alexandr Bastrîkin. El trebuie să studieze formularele completate și „să tragă concluziile”.
Când au creat acest site, deputații de la „Spravedlivaia Rossia” au spus că politica de personal a statului ar trebui să fie adaptată la valul patriotic. Mai mult, aceștia spuneau că site-ul cu denunțuri „nu este despre epurări, ci despre dragostea pentru Rusia” și că „adevărul îi va ajuta pe cei care sunt pregătiți să lucreze mai bine și să elibereze funcțiile celor care nu vor să pună obiectivele Patriei mai presus de interesele lor personale”.
Platforme pentru a denunța „trădătorii” au fost create și la nivel local. Pe 21 martie, locuitorii din Kaliningrad au început să primească SMS-uri în care erau îndemnați să-i raporteze pe care răspândesc „știri false” despre operațiunile militare ale Rusiei în Ucraina. Mesajele au fost transmise prin lista de corespondență a Ministerului Situațiilor de Urgență și semnate de guvernul regiunii. Folosind linkul din SMS, oamenii pot ajunge la un cont de pe Telegram cu litera Z și în culorile panglicii Sf. Gheorghe. Descrierea spune că această platformă „luptă cu provocatorii și escrocii”.
Mediazona a constatat că platforme similare sunt încă în șase regiuni: Moscova, Altai, Belgorod, Penza, Saratov și Samara.
Reamintim că, în seara zilei de 4 martie, în a noua zi a invaziei Ucrainei, Vladimir Putin a promulgat o nouă lege adoptată în grabă de Duma de Stat, care prevede o pedeapsă cu amendă de la milioane de ruble până la 15 ani închisoare în cazul unor „consecințe social periculoase”.
„Se poate spune că se revine la practici totalitariste ca pe vremea lui Stalin”
Întrebat ce crede despre valul de denunțuri din Rusia după invazia în Ucraina, istoricul Anatol Petrencu susține că „Rusia revine la practici totalitariste, ca pe vremea lui Stalin”. Potrivit lui, denunțurile erau o practică răspândită pe vremea dictatorului Iosif Stalin, iar apogeul acestui fenomen a fost în 1937-38, când a avut loc Marea Teroarea (n.red în rusă „Большой террор”). Campania de represiune din Uniunea Sovietică a inclus epurarea Partidului Comunist. Atunci, sute de mii de oameni au fost recunoscuți drept dușmani ai poporului și contrarevoluționari.
În acea perioadă, denunțurile în care erau vizați vecini, membri de familie, colegi de muncă, ș.a., „nu se scriau în scopuri ideologice sau politice sau din marea dragoste către ideologia comunistă, ci pentru anumite beneficii materiale – carieră, spațiu locativ, ș.a.”, explică Petrecu.
Materialele istorice arată că, în discursul său la Consiliul Militar din iunie 1937, Stalin îndemna militarii să dea cât mai multe „semnale” din teren. „Fiecare membru al partidului, un cetățean onest al URSS, nu numai că are dreptul, dar este obligat să raporteze neajunsurile pe care le constată”, spunea Stalin.
Mai mult, notoriul articol nr. 58 despre crimele de stat, din Codul penal al URSS, avea mai multe clauze care prevedeau inclusiv pedeapsa penală „pentru nedenunțare”. Astfel, frica a devenit un excelent teren pentru denunțurile politice. Denunțurile erau scrise atât voluntar, cât și din frică, sub presiunea anchetei.
Unii cetățeni sovietici însă reușeau să facă afaceri din aceasta. De exemplu, istoricii ruși au descoperit că o familie, care denunțase 172 de persoane, a primit în mod regulat premii: medalii și cadouri valoroase. Soarta celor denunțați însă, în unele cazuri, a fost tragică. Același lucru îi aștepta pe cei suspectați că „nu au informat”, adică nu au denunțat.
După cum au arătat studiile contemporane, în 1937-1938, cel puțin 1,6 milioane de oameni au fost arestați, dintre care peste 680 de mii au fost împușcați. Printre ei, au fost câteva zeci de mii de funcționari de diferite niveluri. Victimele Marii Terori de cele mai multe ori au fost oameni sovietici obișnuiți, care nu dețineau funcții și nu erau membri ai partidului.
„Este mai josnic decât ceea ce era pe vremea sovietică”
Valentina Lihoșva, doctoră în științe psihologice din Rusia, spune că prin încurajarea de către autorități a denunțurilor, oamenilor li s-a dat un mecanism de acțiune foarte simplu, o direcție spre care aceștia își poți revărsa toată ura.
„Oamenii trăiesc ani de zile cu conștientizarea neputinței și nesemnificației sale. Ei au apelat la poliție – nu a funcționat, au fost la vot – nu a funcționat. Și apoi primesc un mesaj simplu de la o persoană cu autoritate, conducătorul națiunii, că printre noi sunt trădători și sarcina noastră comună este să-i identificăm”, explică psihologa.
Astfel, potrivit ei, omul a fost brusc înzestrat „cu posibilitatea de a fi subiect, iar imaginea lumii a devenit pentru el mai clară”. „Trăim rău, pentru că există trădători, „dăunători”, iar când îi identificăm, vom trăi bine”, mai adaugă ea.
Un profesor rus în istoria Gulagului declară, sub acoperirea anonimatului, că denunțurile din Rusia de pe vremea lui Putin sunt chiar mai josnice decât cele de pe vremea sovietică:
„Acum mulți oameni compară „turnarea” de acum cu cea sovietică, dar nu uitați că unele denunțuri de atunci au fost scrise sub tortură. Acum, din câte am înțeles, nimeni nu torturează pe nimeni pentru a-i face să se plângă pe dizidenți. Prin urmare, fiecare scrisoare deschisă a rectorilor care susțin intervenția (n.red. războiul din Ucraina), fiecare denunț pe numele celor care au scris o postare anti-război este mai josnic decât ceea ce era pe vremea sovietică.”
