Numită și râia turbată, pseudorabia porcilor este o boală infecțioasă, foarte contagioasă, care afectează mai multe specii de animale domestice și sălbatice, dar cel mai frecvent se înregistrează la porci.
Această infecție virală provoacă tulburări ale sistemului nervos central la tineretul porcin, dereglări respiratorii la animalele adulte și pierderi reproductive la scroafe.
Rata mortalității la purcelușii cu vârstă fragedă este foarte înaltă. Animalele adulte de obicei își revin, însă rămân purtătoare de infecție și se supun sacrificării la necesitate.
Alte specii de animale pot fi infectate la contactul cu porcii bolnavi sau în urma consumului de produse porcine contaminate, neprelucrate termic.
Toate speciile, cu excepția porcului, prezintă evoluție acută a bolii, cu dereglări neurologice și prurit intens, urmate de moarte în decurs de 1-3 zile.
Virusul poate fi prevenit prin imunizare, astfel evitând pierderile materiale.
Citiți în acest articol despre:
- Cauzele bolii lui Aujeszky la porci;
- Simptomele pseudorabiei porcine;
- Diagnosticul bolii Aujeszky la suine;
- Prevenirea pseudorabiei la porcine.
Vedeți și care sunt cele mai frecvente boli infecțioase la porci.
Cauzele bolii lui Aujeszky la porci
Infecția este cauzată de virusul herpes 1 suin (Suid herpesvirus 1), care face parte din familia Herpesviridae, genul Varicellovirus. Este un virus cu o rezistență destul de mare, care poate supraviețui în sol sau în organele congelate până la 3 ani de zile.
- Sursa principală de infecție este animalul bolnav sau cel vindecat recent;
- Calea de infectare este cel mai frecvent respiratorie, prin inhalarea particulelor virulente cu praful sau diverși aerosoli, dar și pe cale digestivă, la sugari, care preiau virusul cu laptele;
- Porcinele, trecute prin boală, pot rămâne purtătoare de infecție până la sfârșitul vieții;
- Virusul se transmite prin eliminări nazale, urină, salivă, secreții oculare. Fecalele nu prezintă pericol de infectare;
- Încă o sursă de infecție sunt șobolanii – urina acestora sau cadavrele. Aceste rozătoare sunt rezervoare naturale de virus, contribuind la contaminarea porcilor. În același timp, ei se infectează de la suine, astfel fomându-se un cerc vicios;
- Infecția poate fi transmisă prin apă contaminată, furaje, așternut;
- O altă metodă de contaminare este cea transplacentară.
Simptomele pseudorabiei porcine
Perioada de incubare a virusului este de 3-6 zile.
În funcție de vârstă, boala se manifestă diferit:
- Purceii nou-născuți pot prezenta infecția în urma contaminării transplacentare de la scroafele bolnave. Aceștia sunt pasivi, se află permanent în decubit (culcați), nu consumă laptele matern, nu sunt în stare să producă sunete (afonie), manifestă tremurături sau convulsii musculare și mor în primele 24 de ore.
- Sugarii până la vârsta de 2 săptămâni, care au fost infectați după parturiție: prezintă febră (41-42oC), apatie, inapetență, afonie, convulsii, tulburări de respirație, vomă, diaree, moartea survine la fel în primele 24 de ore.
- La purceii cu vârsta de 2-12 săptămâni: febră, apatie, lipsa poftei de mâncare, tulburări nervoase, manifestate prin agitație, mers dezordonat, în manej sau fără oprire, cu lovirea de obstacole, poziția nefirească a capului, scrâșniri din dinți, crize epileptiforme ș.a. Boala durează 1-3 zile, se sfârșește cu paralizia, apoi moartea.
- Purceii mai mari de 3 luni și cei adulți: febră, inapetență, abatere, tulburări respiratorii, manifestate prin jetaj, strănut, tuse, dispnee; animalul slăbește, frecvent adoptă poziția „câinelui șezând”. Tulburările nervoase apar foarte rar. După 6-10 zile animalul își revine, dar rămâne purtător de infecție. Mortalitatea nu depășește 5%.
- Scroafele gestante: prezintă avorturi, fătări premature, vomă, diaree. La infectarea în prima lună de gestație, fetușii se pot resorbi și scroafa intră din nou în călduri.
Virusul Aujeszky foate fi însoțit frecvent de micoze sau bacterioze, care complică evoluția bolii.
Citiți și despre Ascaridoza purceilor sau de ce aceștia tușesc și pierd în greutate.
Diagnosticul bolii Aujeszky la suine
Se analizează datele epidemiologice, clinice, morfopatologice și de laborator.
De la animalele suspecte se preiau probe patologice în formă de tampoane cu lichid orofaringeal sau nazal, precum și fragmente de tonsile (de la porcii vii se colectează prin biopsie). Probele se expediază la laborator pentru cercetări.
Cel mai frecvent se practică cultivarea virusului pe linia celulară de rinichi de porc, efectul citopatic fiind vizibil la 24-72 de ore de la inoculare. Populare în diagnostic sunt și testele serologice.
Diagnosticul diferențial se efectuează față de mai multe boli infecțioase, de bază fiind:
- Rabia (turbarea) – animalele sunt agresive față de alte animale, dar și față de om (la pseudoturbare agresivitatea față de om nu se constată); salivație filantă, tulburări psihice, cu evoluție mai lentă (2-5 zile);
- Pesta porcină clasică – tulburările nervoase pot fi observate la orice vârstă a animalului, cele digestive sunt mai pronunțate, evoluția bolii este de durată mai lungă;
- Boala de Techen (encefalomielita enzootică porcină) – este mai puțin contagioasă, tulburările sunt de origine medulară, boala evoluează mai lent, pe etape, este apatogenă pentru iepure;
- Leptospiroza – pe lângă tulburările nervoase, apare icterul și hemoglobinuria;
- Boala edemelor – se constată edemul palpebral, al mezocolonului și al mucoasei stomacale.
Prognosticul este grav la toate animalele, cu excepția porcilor adulți, care prezintă o evoluție benignă a bolii.
Tratament eficient nu se cunoaște. Poate fi efectuată doar terapia simptomatică și antibacteriană, împotriva infecțiilor asociate.
Prevenirea pseudorabiei la porcine
Măsuri generale de profilaxie a bolii:
- Achiziționarea animalelor doar din unități indemne;
- Plasarea animalelor nou-aduse în carantină, pe o durată de 30 de zile, înaintea introducerii lor în efectiv;
- Prelucrarea termică a produselor de la abatoare și a resturilor de bucătărie, care se utilizează în alimentația porcilor;
- Evitarea contactului suinelor cu câinii sau pisicile din jurul crescătoriei;
- Efectuarea deratizărilor, dezinfecțiilor și dezinsecțiilor regulate.
Pentru imunoprofilaxia activă împotriva pseudorabiei porcine se utilizează vaccinurile vii atenuate și cele inactivate. Imunitatea se instalează după 12-15 zile și durează de la 6 până la 10 luni.
Cel mai frecvent se utilizează vaccinul inactivat uleios (Pseudorabivacol/tulpina A-8/94), care se administrează la orice vârstă, cu rapel la 3 săptămâni și ulterior de două ori pe an. Precum și vaccinul viu, leofilizat – „Pseudorabivac”, care se folosește preventiv sau la necesitate și se administrează de 3 ori pe an la efectivul matcă și la purcei, la vârsta de 8, 12 și 16 săptămâni.
Boala Aujeszky este declarabilă, cu instalarea carantinei de gradul III. Animalele bolnave obligatoriu se izolează, la necesitate se sacrifică și se dau în consum după sterilizare. Purceii sugari se sacrifică, cadavrele se distrug.
Se efectuează vaccinarea de necesitate a animalelor sănătoase din loturile contaminate. Se urmează toate măsurile de dezinfecții ale adăposturilor. Carantina se ridică după 3 luni de la ultimul caz letal sau de vindecare.
Bibliografie selectivă: N.Starciuc, C.Vasiu, Boli infecțioase ale animalelor agricole. Viroze și boli prionice.
Comentarii