Articolul „Fears Are Mounting That Ukraine War Will Spill Across Borders” a fost publicat pe 27 aprilie 2022 pe The New York Times.
Autori: David E. Sanger este corespondent pe securitate națională și la Casa Albă. În cariera sa de 38 de ani la The Times, el a făcut parte din trei echipe care au luat Premiile Pulitzer. Steven Erlanger este corespondent în Europa, cu baza la Bruxelles.
De nouă săptămâni, președintele american Joe Biden și aliații săi din Vest accentuează necesitatea de a menține războiul în granițele Ucrainei.
Acum, frica Washingtonului și a capitalelor europene este că acest conflict ar putea în curând escalada într-un război mai extins și să ajungă în țările vecine, în spațiul cibernetic și în țările NATO, care acum se confruntă cu amenințarea de a fi tăiate de la gazul rusesc. Pe termen lung, o astfel de expansiune ar putea evolua într-un conflict mai direct dintre Washington și Moscova, asemănător cu Războiul Rece, fiecare din cele două părți încercând să preia puterea celeilalte.
În ultimele trei zile, secretarul apărării din SUA a cerut să fie făcute mai multe eforturi pentru slăbirea capacității militare a Rusiei pentru ca aceasta să nu poată invada o altă țară în anii următori. Rușii deja au oprit furnizarea de gaze către Polonia și Bulgaria, țări care au aderat la NATO după prăbușirea Uniunii Sovietice. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a denunțat imediat această acțiune, numind-o „instrument de șantaj”. Iar în Transnistria, următoarea țintă firească pentru Rusia, au avut loc câteva explozii. În același timp, depozite de gaz și chiar o uzină de proiectile din Rusia au fost incendiate în mod misterios sau au fost ținta atacurilor directe din partea forțelor ucrainene.
Tot mai des, rușii amintesc întregii lumi despre numărul și puterea arsenalului său nuclear, o amenințare deloc subtilă că aceasta are mai multe opțiuni în cazul în care forțele armate ale lui Putin vor suferi mai multe pierderi umilitoare. Oficialii europeni și americani spun că ei nu văd nicio dovadă că rușii și-ar mobiliza forțele nucleare. Însă, în culise, aceștia deja se gândesc cum vor reacționa la un test nuclear rusesc deasupra Mării Negre sau a teritoriului ucrainean.
„Nimeni nu vrea ca acest război să escaladeze mai mult decât deja a escaladat”, a răspuns John Kirby, purtător de cuvânt al Pentagonului, când a fost întrebat despre amenințarea nucleară. „Sigur că nimeni nu vrea să vadă și nimeni nu ar trebui să vadă un război care escaladează spre unul nuclear.”
Oficialii europeni și americani spun că frica lor se bazează și pe convingerea tot mai mare că acest conflict s-ar putea întinde pentru o perioadă mai lungă, potrivit secretarului de stat Antony J. Blinken.
Discuțiile despre o soluționare diplomatică sau chiar încetarea de focuri pe care au încercat să le lanseze de mai multe ori liderii Franței, Israelului sau Turciei nu s-au încununat cu succes. Atât forțele ucrainene, cât și cele ruse se pregătesc de un conflict îndelungat, îndreptându-și forțele de-a lungul regiunii de Sud și de Vest al țării, acolo unde rușii și-au concentrat trupele după o retragere umilitoare din Kyiv și din alte orașe importante.
„Putin nu vrea să se retragă, nici ucrainenii. Va curge încă mult sânge”, a spus Robin Niblett, directorul Chatham House din Marea Britanie. În același timp, americanii și europenii sunt tot mai hotărâți să ajute Ucraina, inclusiv din cauza atrocităților din Bucea și din alte orașe ocupate de forțele ruse. Chiar și Germania, care inițial era destul de rezervată, acum trimite artilerie și mașini blindate.
Seth G. Jones, directorul Programului European pentru Securitate din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, a spus că „riscul unui război extins este foarte serios acum”. „Numărul celor decedați în rândul forțelor ruse continuă să crească, iar SUA își asumă angajamentul să trimită arme mai puternice care provoacă aceste decese”, a spus Jones. Mai devreme sau mai târziu, adaugă el, Serviciul de inteligență rus ar putea începe să țintească în loturile de arme livrate în interiorul hotarelor NATO.
Totuși, nu toate liniile de comunicare dintre Washington și Moscova au fost tăiate. Cele două țări au făcut, ieri, un schimb de prizonieri, în Turcia. Un fost pușcaș marin american a fost schimbat pe un pilot rus, pe care Departamentul de Justiție american demult l-a numit „un experimentat traficant internațional de droguri”. Dar chiar și acest schimb avea un aer de Război Rece, evidențiind cât de mult acest conflict este și o luptă de putere între Washington și Moscova.
Acest moment pare să întărească opinia lui Stephen Kotkin, profesor la Universitatea din Princeton și cercetător senior la Institutul Hoover la Stanford, și anume că: „sfârșitul original al Războiului Rece a fost un miraj”.
Chiar și Biden este de acord cu teoria că Putin vrea să ajungă mai departe de Ucraina. Invazia era „întotdeauna despre agresiune, despre dorința lui Putin de a avea un imperiu cu orice scop”, a spus el. Totuși, până acum, războiul se desfășoară doar între hotarele geografice ale Ucrainei. Statele Unite și aliații susțin că obiectivul lor este ca Rusia să-și retragă „ireversibil” forțele, cum a spus Blinken, și să respecte hotarele Ucrainei așa cum erau ele înainte de invazie.
Biden a refuzat să impună o zonă de excludere aeriană care ar poziționa piloții americani și ruși unii împotriva celorlalți. Putin a denunțat livrarea de armament din Vest, dar nu a atacat niciodată liniile de furnizare a acestora în interiorul teritoriului NATO.
Acum însă apar semne că Putin este mai puțin rezervat în această privință.
Sistarea livrării de gaze către Polonia și Bulgaria era un semn clar de atenționare pentru Germania, care depinde enorm de gazul rusesc, că aceasta ar putea fi următoarea. Rusia se folosește de o armă economică puternică, fiind capabilă să aducă frig iarna viitoare în Europa de Est și de Vest fără să tragă un singur foc. Oficialii americani au spus că acesta este un efort clar de a fragmenta alianța, membrii căreia au rămas uniți până acum.
Coincidență sau nu, dar această mișcare a lui Putin a venit exact după ce secretarul pe apărare Lloyd J. Austin a repetat insistent că administrația americană își dorește ca Rusia, după experiența în Ucraina, să iasă slăbită din punct de vedere strategic. „Vrem să vedem o Rusie atât de slăbită, încât să nu mai poată face ceea ce a făcut prin invazia în Ucraina”, a zis Austin, ceea ce pare să sugereze că SUA vor să erodeze puterea militară a Rusiei pentru mai mulți ani, probabil pentru toată perioada cât Putin va fi la putere. Controlul impus de SUA asupra exportului de componente microelectronice de care Rusia are nevoie pentru a produce proiectile și tancuri se pare că este conceput anume pentru asta.
Unii europeni și-au pus întrebarea dacă nu cumva scopul asistenței în război oferite de Washington nu mai este doar pentru a ajuta Ucraina să se apere, ci să aducă prejudicii directe Rusiei, un scop controversat care ar alimenta narațiunea Moscovei precum că acțiunile sale în Ucraina sunt pentru a se apăra de NATO.
Unii oficiali insistă că aceste comentarii ale lui Austin sunt interpretate exagerat și că acesta nu sugera că ar avea un obiectiv strategic pe termen lung de a submina puterea Rusiei. În schimb, potrivit oficialilor, Austin ar fi amplificat declarațiile anterioare despre necesitatea de a oferi lui Putin opțiuni cât mai clare, în același timp împiedicând Rusia să lanseze o altă invazie după ce se regrupează.
Dar mulți în Europa cred că această declarație sugerează un război lung pe mai multe fronturi. „Ne îndreptăm spre un război mai larg sau e doar o gafă a lui Austin?”, a întrebat François Heisbourg, analist în apărare francez. „Apare un consens tot mai mare în ceea ce ține de furnizarea Ucrainei cu obuziere și sisteme de armament mai complexe, toată lumea face asta acum”, a spus Heisbourg. „Însă schimbarea direcției războiului dinspre Ucraina spre Rusia este altceva. Eu nu cred că există un consens în această privință.” Slăbirea capacității militare a Rusiei este „un lucru bine de făcut”, a spus Heisbourg, „dar acesta este un mijloc pentru atingerea unui scop, nu un scop în sine.”
Sunt mai mulți factori care pot duce la extinderea conflictului. În câteva săptămâni, se așteaptă ca Suedia și Finlanda să solicite aderarea la NATO, alianța mărindu-se ca reacție la eforturile lui Putin de a o destrăma. Dar acest proces poate dura luni, pentru că fiecare țară membră NATO ar trebui să ratifice această mișcare, ceea ce ar deschide o perioadă de vulnerabilitate. Rusia ar putea amenința ambele țări înainte ca acestea să fie oficial acceptate în alianță și protejate de tratatul NATO, care stipulează că un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor.
Acum există tot mai puțină îndoială că Suedia și Finlanda vor deveni membrele nr. 31 și 32 ale alianței. Robin Niblett de la Chatham House a spus că o nouă expansiune NATO, față de care Putin a tot protestat în ultimele două decenii, va face mai clare noile linii de front.
Nu e nicio surpriză că ambele părți se joacă cu teama că războiul ar putea să se extindă. Președintele Volodimir Zelenski a discutat această posibilitate de multe ori în adresările sale. Două săptămâni în urmă acesta implora aliații NATO să-i ofere mai mult armament, spunând că „noi putem fie să oprim Rusia, fie să pierdem toată Europa de Est.”
Rusia are propria retorică, periodic susținând că scopurile sale nu sunt doar de a „denazifica” Ucraina, ci și de a înlătura forțele și armamentul NATO din țările aliate, care nu au fost gazde pentru acestea înainte de 1997. Iar referințele tot mai frecvente pe care le face Moscova cu privire la riscul tot mai mare al unui război nuclear are drept scop atenționarea Vestului că acesta nu poate merge prea departe.
Acest mesaj rezonează în Germania, care de mult timp încearcă să evite să-l provoace pe Putin, spune Ulrich Speck, analist german. „Să spui că Rusia nu trebuie să învingă nu e același lucru cu Rusia trebuie să piardă”, spune el.
În Berlin există îngrijorarea că „nu trebuie pusă prea multă presiune pe Putin”, ca acesta să nu devină prea disperat și să facă ceva cu adevărat iresponsabil, comentează Speck.
Traducere de Marta Sterpu
Sursă foto: Anatolii Stepanov /AFP via Getty Images
