Pianistul Marcel Lazăr, despre hrană pentru suflet, speranță și muzică pe timp de război 

Dacă m-ar întreba cineva, care ar fi cea mai potrivită muzică care ar reprezenta ororile acestui imperiu, aș zice Shostakovich [Șostakovici, n. red.]. Compozitorul care a fost jertfă a acestui sistem. Care stătea noaptea cu geamantanul făcut pe coridor și aștepta securitatea să vină să-l ia (nu voia să-și trezească soția), iar dimineața intra înapoi în casă și își punea geamantanul la loc. Mi-aș dori ca noi toți să fim mai cheltuitori la capitolul energie folosită de creier (acest organ consumă tare multă energie de fapt) și să generalizăm mai puțin”, scrie Marcel Lazăr într-o postare pe pagina sa de Facebook, în momentul în care anunțase programul muzical pentru concertul planificat la Chișinău, în care a inclus, intenționat, Trio Nr. 2 de Șostakovici.

Vineri, 22 aprilie, la Sala cu Orgă din Chișinău, alături de alți doi artiști, Dan-Iulian Druțac (vioară) și Jan Sekaci (violoncel) – studenți la cele mai importante universități din lumea muzicii, Marcel Lazăr va susține concertul „Make music, Not war” [din eng. „Fă muzică, și nu război”, n. red], în cadrul căruia va cânta pentru pace. În acest interviu, pianistul ne-a vorbit despre importanța muzicii și a evenimentelor culturale în această perioadă plină de încercări pentru o lume întreagă, dar și despre necesitatea de a căuta frumosul și speranța în acțiunile noastre de zi cu zi.

De ce este important să nu renunțăm la muzică în perioada aceasta?

Oamenii, în general, când se simt bine și când sunt într-o stare de spirit echilibrată, încearcă să se înconjoare cu frumos și lucruri bune, ceea ce este, desigur, ceva normal. Iar în perioade de criză, cred că este și mai important să ne înconjurăm cu lucruri frumoase. Este vital, dacă vreți. 

În așa vremuri, noi, instinctiv, trecem pe un mod de supraviețuire: ne ținem doar de lucrurile esențiale, cum ar fi mâncarea, somnul și securitatea noastră fizică, când, de fapt, anume în perioade de criză este important să intrăm, și mai mult, în contact cu tot ce înseamnă spiritualitatea, calmul și lucrurile care ne-ar face mai buni. În această perioadă de război, post-pandemică, când suntem toți foarte obosiți și ne dorim cât mai repede să revenim la normal, la rutina zilnică și să ne simțim cumva mai bine, în special ar trebui să găsim timp să interacționăm cu oamenii, să mergem la tot felul de evenimente, să nu renunțăm la aniversări, la nunți, la botezuri, dacă vreți, – la tot felul de evenimente care ne dau un pic de speranță, fiindcă, până la urmă, asta trebuie să căutăm – un pic de speranță – în acțiunile și activitățile noastre zilnice, și să găsim un motiv pentru care să ne trezim și să mergem mai departe: la muncă, la studii, la tot ce ne umple viața cu sens.

De ce ați selectat anume program de trio?

Programul „Make music, Not war” este parte a proiectului Moldo Crescendo. În perioada aceasta, susținem 3 concerte: pe 19 aprilie – la Oradea, pe 20 aprilie – la București și pe 22 aprilie – la Chișinău. Festivalul nostru a pornit pe conceptul de muzică de cameră și atunci când vorbim despre ansambluri de muzică de cameră, prima asociere a oricărui cunoscător este cvartetul de coarde, pentru care s-a scris foarte multă muzică și următorul, cel mai comun, este trioul cu pian. De această dată, am selectat un trio pentru vioară, violoncel și pian. 

Noi, la Moldo Crescendo, am avut și duete, și triouri, și cvartete, și cvintete, și orchestre (în festivalul din vară), dar 3 artiști e mult mai simplu să aduni decât 20, de aceea, am selectat un program de trio, mai cu seamă că există un repertoriu foarte mare și divers pentru așa formație și chiar am avut de unde să alegem.

Trio Moldo Crescendo există de mult timp și deoarece violoncelistul Constantin Borodin, care intra în formația noastră inițială, a ales un alt drum muzical, am decis să reînviem acest format cu ajutorul lui Jan Sekaci. Formatul de trio cu pian este, în general, o componență foarte echilibrată și foarte organică din punct de vedere muzical, fiindcă vioara, de obicei, reprezintă registrul de sus, violoncelul ține de registrele grave, iar pianul acoperă tot spectrul armonic și melodic, ceea ce îi conferă complexitate formației. Dacă, de exemplu, cântă doar pianul cu violoncelul, parcă lipsesc registrele acute, dacă cântă doar pianul cu vioara, parcă lipsesc registrele grave, de aceea, în viziunea noastră, formația de trio cu pian este destul de complexă și reușită ca idee și concept.

Ce mesaj au piesele?

Toate piesele au mesaje diferite. Dacă ar fi să le luăm în ordine cronologică, atunci trioul de Joseph Haydn, numit „Gipsy Trio” datorită părții a treia, care are un caracter mai lăutăresc, este o muzică foarte simplă, calmă, liniștită, fără de griji. Un fel de metaforă a vieții noastre care a fost perturbată întâi de pandemie, apoi de război. Apoi urmează trio de Beethoven, care are are un caracter de revoltă și contraste. Acesta se numește „Trio Fantoma” datorită caracterului misterios al părții a doua, care e foarte complicată și profundă. 

Trioul de Grieg se cântă foarte rar și e aproape necunoscut chiar și de muzicieni, pentru că se consideră un început de trio, neterminat de compozitor, și durează doar 10 minute. Însă, în pofida duratei de doar 10 minute, piesa e foarte romantică – ea conține un romantism nordic, foarte masiv și grandios. Acea frumusețe pe care trebuie să o căutăm și observăm în jurul nostru.

În fine, Trio Nr. 2 de Șostakovici a fost scris în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial și transmite, cu o sensibilitate extraordinară, multe din durerile războiului, de exemplu, în partea 4 putem descoperi temele evreiești, cu trimitere la Auschwitz și lagărele de concentrare, în care naziștii îi impuneau pe evrei să danseze lângă gropile pe care le săpau. Muzica lui Șostakovici ar trebui să ne trimită la reflecție și la stările pe care, din păcate, suntem nevoiți să le retrăim ca pe paginile din manualul de istorie. Această muzică trebuie să ne pună pe gânduri, pentru ca apoi, totuși, să încheiem concertul cu Trio de Haydn, pentru a lăsa acea lumină de la capătul tunelului și speranța că totul va fi bine.

Cine sunt artiștii care vor evolua pe scenă la concertul din 22 aprilie din Chișinău?

Am vorbit deja despre formația de Trio, deci vom fi trei artiști: Dan-Iulian Druțac, Jan Sekaci și Marcel Lazăr. Colegii mei, pot susține cu încredere, că sunt cei mai buni instrumentiști ai generației lor: Dan-Iulian Druțac este unul dintre cei mai buni violoniști din tot spațiul românesc, din generația sa. La fel și Jan Sekaci, muzician premiat la numeroase concursuri, care momentan este student la Barenboim-Said Akademie din Berlin, în clasa lui Frans Helmerson. În genere, noi, toți trei, avem norocul de a fi învățăceii celor mai renumiți profesori de la cele mai bune universități din lumea muzicii: Madrin, Berlin și Viena.

Ce planuri de viitor ai și la ce evenimente frumoase să ne așteptăm în Moldova?

Acum deja suntem în pregătiri al programului pentru ediția a 7-a a Festivalului Moldo Crescendo, care ar trebui să aibă loc pe final de vară. Suntem încă la etapa de idei și concept, dar pregătim ceva foarte interesant. Mai exact, ne dorim să trecem cu festivalul la o etapă mai mare, la un nivel internațional și să invităm artiști și spectatori din afara țării, pentru ca ei să cunoască Moldova, iar noi să le creăm oamenilor noștri, moldovenilor, impresii frumoase despre evenimentele de muzică clasică de calitate, care pot fi la fel de impresionante, precum concertele din cele mai mari săli de muzică din lume.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.