„Dragă M., mama mea are schizofrenie și nu știu cum să fac față întâlnirilor cu ea”

„Dragă M.,

Îmi va fi foarte dificil să povestesc pe scurt istoria mea, dar voi încerca să includ aici doar ceea ce este important pentru a primi răspuns la întrebarea mea finală. Sunt femeie, am 28 ani. Am crescut practic fără mamă, ea fiind plecată peste hotare de când eu aveam vreo 5 ani. Acolo mama s-a îmbolnăvit de schizofrenie din cauza stresului. Desigur, acest fapt mi-a afectat și mie sănătatea mintală. Merg de ani buni la psiholog pentru a-mi vindeca rănile din copilărie și lupt în continuare cu anxietatea. De-a lungul anilor, am muncit mult să-mi creez un mediu în care să mă simt în siguranță, lucru pe care părinții nu au reușit să mi-l dea în copilărie. În ultima perioada reușesc chiar să-mi țin anxietatea sub control încercând să fiu cât mai conștientă de ceea ce simt și să nu-mi fie frică de emoțiile mele. Cu toate astea, când o văd pe mama mi se declanșează toate traumele, iar nivelul de anxietate crește simțitor. Atunci uit de orice tehnică de respirație.

Am ani de terapie în spate și niciun progres la acest capitol. Înțeleg că în viața oricui există oameni care mereu ne vor stârni emoții puternice. Aș aprecia mult dacă mi-ar spune cineva ce aș putea face ca interacțiunile cu mama, pe care o vizitez o dată pe săptămână, să fie cât mai puțin intense.”

RĂSPUNS

Nu e ușor să ai alături o persoană cu probleme severe de sănătate mintală. E greu și dureros să vezi cum mama ta nu mai este la fel ca altă dată. Cel mai probabil și debutul bolii a fost înspăimântător pentru tine: era mai agitată, vorbea lucruri neînțelese pentru tine, nu te îmbrățișa, părea că nu reacționează la suferința ta. Poate ai crescut cu ideea că mama nu te iubește, că nu-i pasă de tine, că este egoistă. Însă boala este cea care o determină să fie mai rece emoțional și să trăiască în lumea ei.

Ai putea crede și până azi că persoanele cu schizofrenie sunt violente și periculoase, dar acesta este un mit. Este demonstrat științific că persoanele cu probleme de sănătate mintală (inclusiv schizofrenie) sunt mai des victime ale violenței, și nu agresori.

Nici mamei tale nu îi este ușor. Unele persoane cu schizofrenie povestesc că se simt de parcă s-ar afla după un perete de sticlă și nu pot relaționa, deși își doresc asta. Dar această tulburare are și perioade de remisiune, acesta fiind un moment oportun când puteți consolida relația voastră.

Cu ajutorul serviciilor multidisciplinare de sănătate mintală, dar în special dacă sunt susținuți de familie și prieteni, oamenii cu schizofrenie pot lucra, pot construi relații interpersonale, pot face lucruri care le aduc plăcere.

Probabil îți este cunoscut faptul că un anumit nivel de anxietatea este o manifestare absolut normală în viața umană. Însă, în momentele când această anxietate te copleșește, nu mai poți trăi la maxim fiecare zi din viață. Iar anxietatea te inundă atunci când te vezi cu mama, deoarece crezi că această situație este amenințătoare pentru tine și că nu vei face față.

Când devii prea anxioasă, nu mai ești în stare să vezi limpede problema, să explorezi opțiunile, dar nici să-ți aduci aminte ce ai învățat. Asta se întâmplă deoarece partea emoțională a creierului preia controlul în acel moment, iar anxietatea îți deformează percepția realității. Ca și atunci când este ceață, nu vedem real lucrurile, ba mai mult, câmpul de vedere este îngustat.

Poți face cunoștință cu câteva reguli după care funcționează mintea noastră atunci când trăim cu frică și anticipăm amenințări sau pericole:

1. Detectează pericolul cât mai rapid posibil pentru a-l elimina sau evita. Dacă te temi de întâlnirea cu mama, devii hipervigilentă în această situație. Interpretezi orice comportament ori acțiune ca fiind amenințătoare. Anxietatea te face să fii într-o stare de alertă permanentă.
2. Exagerează amenințarea și pericolul. Orice pericol este perceput ca un dezastru iminent. Întâlnirea cu mama este interpretată ca cel mai groaznic lucru care ți se poate întâmpla.
3. Vrea să controleze situația. Nevoia de control vine doar din anxietate și este o alarmă falsă. Încercând să preiei controlul nu faci decât să te adâncești în gânduri negative și, paradoxal, starea de neliniște crește. Exemplu de control: „nu trebuie să simt așa”, „trebuie să fiu în siguranță totală”, etc.
4. Produce reacții de evitare sau fugă. Dacă întâlnirea cu mama îți provoacă frică, vei dori să te vezi mai rar cu ea, iar atunci când o vizitezi întâlnirea să dureze cât mai puțin timp.

Noi reguli pentru comportamentul și deciziile tale ce te pot ajuta:

1. Privește lucrurile în mod realist. Este important să analizezi toate informațiile din această situație, inclusiv pe cele pozitive. Folosește faptele reale, nu propriile emoții pentru a face previziuni.
2. Normalizează consecințele. La întâlnirile cu mama te vei simți anxioasă, dar nu ți se va întâmpla nimic groaznic din cauza stărilor de panică sau a fricii pe care o resimți.
3. Practică relaxarea și exerciții de prezență conștientă. Prin exercițiul relaxării și percepției realității re-înveți că ești în siguranță. Concentrarea pe prezent este un exercițiu al observării realității pe care toate persoanele cu anxietate trebuie să-l învețe pentru a ajunge să diferențieze între semnalele de alarmă reale și cele care sunt determinate de teamă și de interpretare greșită a realității.
4. Acceptă-ți anxietatea. Expune-te cât mai frecvent la situația care îți produce anxietate, nu aștepta să „te simți pregătită”. Stai cât mai mult posibil în situația e care îți este teamă. În acest mod mintea ta va învăța că prezicerile negative nu au fost reale.
5. Acceptă riscul rezonabil. Dacă fugi de amenințare, atunci nu vei avea niciodată posibilitatea să-i permiți stării tale de anxietate să slăbească în prezența amenințării, iar corpul tău nu va putea să se dezobișnuiască de reacția de frică. Dacă vei sta destul de des și suficient timp în fața fricii tale, simptomele vor descrește.

Exercițiu: Pentru început îți poți imagina întâlnirea cu mama. Alege un loc liniștit unde vei petrece următoarele 20 minute. Respiră profund cu burta până simți o stare de relaxare. Închide ochii. Dacă te simți incomod așa, poți ținti privirea spre un punct.

Vizualizează în minte cât mai realist scenariul înfricoșător. Acceptă simptomele fizice de anxietate care vor începe să apară, dar, în același timp, observă cum nivelul anxietății tale începe să scadă pe măsură ce persiști în acest proces. Repetă asta zilnic până simți că această situație nu mai stârnește un răspuns anxios semnificativ. Este important să nu ieși din acest exercițiu în momentul în care nivelul de anxietate e la cote mari, deoarece creierul tău va întări convingerea că această situație este cu adevărat periculoasă pentru tine.

Ce mai poți face diferit? Încearcă să privești situația dintr-o altă perspectivă, răspunzând la următoarele întrebări:

• Ce ar crede sau ar face majoritatea oamenilor în acest caz?
• Ce ar crede majoritatea oamenilor că este rezonabil să se întâmple?
• Care este probabilitatea ca lucrurile să meargă bine totuși?

Învață să faci diferența dintre posibil și probabil. Când experimentezi emoții de frică, poți confunda adeseori posibilul cu probabilul. Nimeni nu ne poate garanta siguranța totală. De aceea, ai nevoie să înveți să tolerezi nesiguranța. Faptul că uneori nu știi ce se va întâmpla nu înseamnă că se vor întâmpla lucruri rele. Conștientizează că anxietatea este un mod de a reacționa când ne este teamă, că ea nu reprezintă realitatea, că emoțiile și gândurile noastre nu prezic viitorul.

Începe un jurnal. Stările de anxietate sunt cauzate și menținute de diferite modalități nesănătoase de a gândi. Acestea funcționează ca niște mecanisme aproape automate în mintea ta, deoarece au fost exersate de multe ori. Ca să schimbi un astfel de mecanism e necesar să identifici ce gândești înainte să mergi la mama, dar și în timpul vizitei. Așterne într-un carnet aceste gânduri iraționale și caută cât mai multe argumente care le contrazic.

Exemplu gând nesănătos: Sunt panicată când merg la mama, se poate întâmpla ceva groaznic.

Exemplu gând rațional: Am mers de multe ori la ea, am fost anxioasă, dar nu s-a întâmplat nicio catastrofă, deci nu am nici un motiv să-mi fie teamă.

Stabilește un plan de acțiune în situații de urgență. Poartă-l cu tine în portmoneu. Este o metodă minunată pentru a-ți readuce aminte ce ai de făcut.

Exemplu:

• • Mai întâi voi…
  • apoi voi…
  • după aceea voi…
  • în sfârșit voi…

A avea anxietate e ca și cum ai avea un sistem de alarmă defect conectat la creier. În loc să pornească numai atunci când ceva este cu adevărat periculos sau înspăimântător, alarma pornește și când nu e cazul. Mintea celui care suferă de anxietate devine haotică inclusiv în fața unor lucruri mărunte.

Nu cunosc tipul de terapie pe care l-ai urmat, dar numeroase studii au evidențiat faptul că terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca și tratamentul medicamentos în tratarea anxietății, depresiei, obsesiilor și altor frici. Mai mult de atât, datorită faptului că persoanele învață să-și autoadministreze tehnicile terapeutice, efectele pozitive se mențin și după întreruperea tratamentului. Ne schimbăm, ne adaptăm și putem să ne facem bine. Nu poți opri valurile, însă poți învăța să navighezi!

Poți apela cu încredere la specialiștii în domeniul sănătății mintale, care activează în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală din Moldova. 

Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu proiectul moldo-elvețian MENSANA – „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”. Răspunsurile la scrisorile primite de la cititori sunt pregătite de specialiști în sănătate mintală.

Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.

Ilustrație de Natalia Gârbu