Își vând florile pentru un ban în plus; Cum încearcă să supraviețuiască soții Iacub la 90 de ani, fără niciun ajutor
Au trecut prin multe greutăți, iar acum când ar trebui să-și ducă bătrânețea în tihnă și cu de toate spun că pensia e prea mică, iar costurile mult prea mari. De câțiva ani au plantat în grădină flori, pentru a mai face un ban pe lângă pensie. Acum sunt însă sleiți de puteri și nu le mai pot duce la piață. Așa că își așteaptă cumpărătorii la Sângera. O floare costă doi-trei lei. Jurnal TV a aflat povestea soților Iacub.
„Înainte le duceam. Piața noastră era la Toamna de Aur. Am avut și căpșuni, și lalele am avut tot timpul, dar acum, din nimic, am început a pune niște narcise și s-au înmulțit atât de mult! E o frumusețe. Acum dacă le mai culeg, le mai duc aici la magazin, lângă ușă și am mai vândut, dar iată nu are cine, nici să mă ducă, nici să mă aducă”, povestește Ion Iacub.
„D'apoi ce să facem? Alt venit nu avem, pensia e mică, trebuie să facem ceva. Dar iată nu pot face, aș vrea să fac, dar nu pot face. Iată în grădină el singur l-a prășit, iarba a strâns-o, a uscat-o. Of, doamne, nimeni nu l-a ajutat. Nimeni”, spune și Feodora Iacub.
Au câte 89 și 90 de ani. În curte totul este însă la locul lui, prispa proaspăt vopsită, pomii văruiți deja, iar în grădină nici fir de iarbă.
„Dacă nu avem copii, singuri trebuie să alergăm. Noi nu iubim să fie... iată la vecini acolo a crescut iarba de doi-trei metri, dar eu așa, cum nu pot, am luat și am făcut să fie bine”, spune bărbatul.
Am mers cu moș Ion în grădină. Pășea agale pe singura cărare bătătorită. Bătrânețea și problemele de sănătate îl pun la grea încercare.
„Marți am căzut de pe a treia scară și m-am dus. Iată, m-am lovit și la mână, și coasta, și peste tot unde m-am lovit... A început peste noapte să mă doară. La început am crezut că e tot normal, dar tocmai cu nasul am ajuns în pământ și în gură țărână mi-a intrat”, mai povestește Moș Ion.
Așa cum nu mai au puteri să ducă florile la vânzare în capitală, speră să vină cumpărătorii la ei. Atunci când le culege, moș Ion nu uită să aleagă un buchet și pentru soție.
Cu lacrimi în ochi, bătrânul spune că a dus o viață grea: „Am petrecut viața foarte greu. Sunt din 1932, era armata, ne-a luat apa, a fost tiful, războiul și iarna din 46 grea, foarte grea. Și, ce să faci, că românul cântă așa: Cel ce se naște năcăjește, cel ce moare putrezește.”
Jurnal.md
comentarii: