Reporterii și fotografii de la The New York Times au petrecut mai mult de o săptămână cu funcționari de stat, medici legiști și martori ai crimelor din Bucea, descoperind noi detalii despre atrocitățile comise împotriva civililor. Jurnaliștii au documentat omorurile a circa 30 de ucraineni, corpurile cărora au fost găsite în casele lor, în pădure sau arse în parcare și au aflat istoriile din spatele lor. Dovezile sugerează că rușii au omorât cu nepăsare și uneori chiar sadic, în mare parte din răzbunare.
O profesoară pensionată, tanti Liuda, a fost împușcată în dimineața zilei de 5 martie, când a deschis ușa casei. Corpul ei neînsuflețit, întins peste prag, a fost găsit o lună mai târziu. Sora ei mai tânără, Nina, care avea deficiențe mintale și de care tanti Liuda îngrijea, a fost găsită moartă pe podeaua din bucătărie. Cauzele morții ei încă nu sunt clare.
Se pare că atunci când forțele ruse au ocupat acel teritoriu împușcau în toate direcțiile, pentru ca nimeni să nu se apropie. „Dar de ce să omori o bătrână?”, se întreabă vecinul Serhi.
Când violențele deveneau tot mai acerbe, Roman Havrîliuk în vârstă de 43 de ani și fratele lui Serhi Duhli de 46 de ani și-au trimis familiile în afara orașului, dar ei au decis ca să rămână pe loc – unul nu a vrut să lase casa, altul – câinele. Ambii au fost găsiți moți în propria ogradă, iar cei doi câini ai familiei erau ciuruiți de gloanțe.
Pe 4 martie, în jurul orei 5 dimineața, Volodîmîr Feoktistov în vârstă de 50 de ani s-a dus la vecini după pâine, pe care aceștia o coceau la cuptorul din casă. Mama și fratele l-au rugat să nu iasă, dar el a insistat. Tot atunci, mai multe mașini ale forțelor ruse mergeau la capătul străzii lor, când vecinii au auzit două împușcături. A doua zi l-au găsit mort. Au putut să-l ia de pe stradă abia peste câteva zile. L-au urcat în roabă și l-au dus la morga orășenească.
Trupele ruse staționau în școala nr. 3 din Bucea, iar un lunetist era poziționat pe acoperișul unei clădiri nefinisate de alături. Acesta trăgea în oricine apărea în vizor prin apropiere. În după amiaza zilei de 5 martie, Ivan mergea pe str. Iablunska împreună cu fiul lui. „Mi-au împușcat copilul. Eu eram chiar lângă el. Era mai bine dacă mă împușcau pe mine”, spune Ivan. „S-a chinuit toată noaptea și a murit la 8:20 dimineața.” Familia l-a îngropat în grădina din fața casei.
Pe aceeași stradă, care devenise deja una dintre cele mai periculoase, un bărbat pe bicicletă a fost rănit mortal de un foc tras dintr-o mașină blindată. Către 11 martie, deja 11 corpuri neînsuflețite zăceau de-a lungul acestei străzi.
În casa dlui Șepitko s-au instalat mai mulți soldați ruși pe care el i-a descris drept „kontraktniki”, adică soldați contractați. După plecarea lor, Șepitko și-a găsit casa jefuită, gunoi și sticle goale de bere peste tot, iar în beci nepotul lui a găsit corpul unei femei. Prăbușită la pământ, avea pe ea doar un palton din blană și nimic altceva. A fost împușcată în cap, iar lângă corpul ei poliția a găsit ambalaje de la prezervative.
Într-un azil pentru bătrâni au fost găsiți 6 persoane care au murit de foame. În ograda unei case de alături, o femeie și-a pus capăt zilelor, spânzurându-se de creanga unui copac.
Tetiana Sihar și părinții ei mergeau în fiecare zi la bunica, pentru că ea avea sobă și plită cu lemne afară pe care puteau să facă de mâncare. În fiecare zi, timp de 10 zile, ei au făcut același drum până la bunica – prin pădure, peste calea ferată. Însă pe 24 martie, în timp ce se îndreptau spre casă, s-a auzit o împușcătură. Mama Tetianei a căzut străpunsă de un glonț. A decedat pe loc.
Soldații ruși erau suspicioși în mod deosebit față de bărbați, adesea acuzându-i că ar face parte din forțele de rezistență ucrainene. Pe nepotul Nataliei, o opticiană pensionată, soldații l-au ținut pentru chestionare timp de 3 săptămâni. După retragerea trupelor ruse, bărbatul a fost găsit mort într-un subsol. „L-au împușcat prin ureche”, a spus bătrâna.
La sfârșitul lunii martie, când soldații ucraineni înaintau în regiune și luptele deveneau tot mai intense, forțele ruse au decis să scape de deținuții lor și să împuște pe oricine le ieșea în cale. Pe o stradă din Bucea au fost găsite trupurile arse a cinci membri ai unei familii, inclusiv două femei și un copil.
În diferite locuri din oraș, cel puțin 15 persoane găsite moarte aveau cu mâinile legate. Cinci corpuri au fost găsite în subsolul unei tabere pentru copii, acolo unde staționau unități ruse. Alți ucraineni uciși au fost găsiți pe str. Iablunska și în fabrica de sticlă.
Într-un sat din apropiere, Motîjîn, a fost găsită familia primarei localității – Olha Suhenko, soțul ei și fiul au fost îngropați la marginea satului. Înainte de a fi împușcați, aceștia au fost torturați – fiul avea degetele rupte, iar pe fața primarei se vedeau urme de lovituri. În aceeași groapă au fost găsite trei alte corpuri încă neidentificate.
Atunci când trupele ruse se retrăgeau din sat, împușcau aleatoriu spre casele de-a lungul drumului. Serhi Petrovski, șeful unității de soldați voluntari de pe loc, nu știe câți oameni au fost răniți sau uciși prin case. După eliberarea satului, au fost găsite corpurile a 20 de persoane.
Până pe 2 aprilie, numărul decedaților în orășelul Bucea se ridica la mai mult de 360, 10 dintre care erau copii. Numărul total de morți în regiunea Bucea ajunge la circa 1000 – fie că au fost uciși, au murit de foame sau de frig, fie nu au avut acces la medicamente și asistență medicală primară. Cei mai mulți dintre aceștia sunt civili, doar doi erau militari ucraineni.
Sursă foto: The New York Times
