Atlantic Council este un thinktank din Statele Unite fondat în 1961. Acesta gestionează zeci centre regionale și programe legate de securitatea internațională și prosperitatea economică globală. Încă de la începuturi se poziționată drept o instituție independentă și apolitică, deși primește donații din partea diverselor partide, corporații, oligarhi (inclusiv Vladimir Plahotniuc), dar și guverne din diferite țări.
Pe 1 martie 2022, Atlantic Council a publicat un articol despre „Patru moduri în care s-ar putea termina războiul din Ucraina”, reieșind din situația de atunci.
Urmărind evoluția evenimentelor din Ucraina și din lume, Atlantic Council publică pe 8 aprilie un articol în care propune patru noi scenarii pentru felul în care acest război s-ar putea încheia, care ar putea fi viitorul geopolitic și cum se vor transforma relațiile internaționale pe parcursul următorilor doi-trei ani. Aceste scenarii nu vin ca să prezică un viitor potențial, ci să ajute factorii de decizie să-și imagineze ce s-ar putea întâmpla în continuare și să conceapă modalități de a preveni cel mai rău dintre ele.
1. Un conflict înghețat
Războiul durează mai mult de un an, timp în care numărul civililor uciși continuă să crească. Președintele Volodimir Zelenski rămâne la Kyiv, chiar dacă se află în continuu pericol de a fi asasinat la comanda Rusiei.
În 2023, prețul la petrol rămâne de peste 100 de dolari pe baril, timp în care Europa caută modalități de a scăpa de dependența de energie rusească. Iarna grea din 2022-2023 a determinat țările UE să facă economii în energie, ceea ce înseamnă că industriile locale sunt private de energia necesară, iar școlile sunt închise din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile și dificultății de încălzire a sălilor de clasă. Europa se aruncă în recesiune.
Chiar dacă Statele Unite sunt scutite de o recesiune, prețul ridicat la benzină continuă să-i înfurie pe americani. Partidul Democrat pierde controlul atât asupra Senatului, cât și asupra Camerei Reprezentanților în alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie 2022, slăbind dramatic capacitatea președintelui Joe Biden de a-și promova agenda politică.
Între timp, Rusia este într-o situație dezastruoasă. Deși Banca Centrală pare să gestioneze eficient situația excepțională, nivelul de inflație crește rapid pe fondul întreruperii aprovizionării cu alimente de bază și a asistenței chineze mai mici decât a fost anticipat. Inteligența militară a Rusiei înțelege că războiul din Ucraina este de neînvins și apar zvonuri despre o coaliție între oligarhii supărați și forțele militare, care cooperează pentru înlăturarea forțată a lui Putin și instalarea în locul său a fostului președinte Dmitri Medvedev. Serviciul de informații al țării, FSB, evită o lovitură de stat, iar Putin trimite zeci de generali într-un lagăr de detenție.
La începutul anului 2023, cu ambele părți blocate într-un conflict latent fără vreun sfârșit previzibil, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz sunt nerăbdători să medieze încheierea războiului. Aproape zece milioane de ucraineni au emigrat în UE, unde, pe fondul recesiunii, apare opoziția publică față de admiterea mai multor refugiați. Liderii europeni sunt pregătiți să-i ofere stimulente lui Putin: ridicarea unor sancțiuni cu condiția că trupele ruse renunță să mai lupte și încep să-și reducă prezența în Ucraina.
Sub presiunea de acasă, Putin retrage o parte din trupele sale din Ucraina, dar păstrează suficient de multe acolo pentru a continua să controleze o mare parte din coasta Ucrainei, asigurând o punte terestră între regiunea Donbas și Crimeea. Liderii francezi și germani sunt dezamăgiți de retragerea parțială a Rusiei și renunță doar la sancțiunile împotriva oligarhilor care ar fi implicați în comploturi pentru înlăturarea lui Putin. De asemenea, UE ridică temporar embargoul asupra energiei rusești pentru a ajuta la redresarea economiilor europene. Administrația Biden nu elimină acest embargo, dar speră că prețurile petrolului vor începe să scadă prin importul de energie rusească de către alte țări, inclusiv aliații europeni, poziționându-se într-o postură favorabilă pentru alegerile prezidențiale la mijlocul anului 2023.
Franța, Germania, Turcia și Israel continuă discuțiile cu Putin. Moscova cere asigurări că NATO nu va mai furniza arme rezistenței ucrainene și își va anula angajamentul din 2008 de a admite Ucraina și Georgia în Alianță. Statele Unite nu vor ceda, chiar dacă Zelenski a recunoscut de ceva timp că visul Ucrainei de a adera la NATO nu mai este fezabil. Președintele ucrainean va accepta neutralitatea atât timp cât cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (Statele Unite, Rusia, China, Regatul Unit și Franța), plus Germania și Turcia vor deveni garanți ai securității Ucrainei. Zelenski nu este însă dispus să cedeze independența regiunilor separatiste ale țării sale, Donețk și Luhansk.
Negocierile rămân blocate, iar Washington vrea să dubleze proviziile militare furnizate forțelor ucrainene, în timp ce Franța și Germania încă speră să ajungă la o destindere în relația cu Moscova și se îngrijorează că Putin va trimite înapoi trupele pe care le-a retras. Polonia și alte națiuni din Europa Centrală susțin poziția SUA, mai ales că Zelenski nu acceptă atenuarea presiunilor asupra Rusiei. El insistă că Ucraina are șanse mari să respingă toate forțele ruse dacă primește mai multă asistență militară.
Pe măsură ce campania prezidențială a SUA devine tot mai fierbinte, la fel ca și luptele din Ucraina, administrația Biden convoacă un summit special al NATO pentru a decide următorii pași. Atât Statele Unite, cât și aliații săi europeni consideră că actualul curs al conflictului nu este sustenabil. Pe fundalul recesiunii, publicul din UE este din ce în ce mai supărat pe costul locuințelor și pe faptul că devine tot mai dificil să ajute milioanele de refugiați ucraineni.
În Statele Unite, administrația se teme de o eliminare a democraților în alegerile din 2024, pe măsură ce prețurile la gaze și inflația rămân ridicate.
În Orientul Mijlociu, deja de doi ani, Egiptul este zguduit de revolte din ce în ce mai violente, pe măsură ce prețul pâinii crește. Europenii se tem de o nouă Primăvară arabă mult mai instabilă, terorism și refugiați. Statele Unite și țările europene întâmpină, de asemenea, dificultăți în a asigura că alte țări se conformează și mențin sancțiunile impuse Rusiei.
Deși Rusia nu mai vinde Europei la fel de mult petrol și gaze naturale ca odinioară, ea găsește în altă parte o mulțime de cumpărători pentru energia rusă la preț redus. Liderii occidentali se tem că șocul inițial al sancțiunilor nu-și mai au efectul și că majoritatea rușilor s-au adaptat deja la ele.
După ce a supraviețuit comploturilor, Putin își reafirmă controlul asupra țării.
La summitul NATO, Biden anunță că Occidentul are două opțiuni. Primul este de a-i presa pe Zelenski și Putin să încheie un acord de încetare a focului, deși acest lucru ar prezenta riscul unei păci fragile. Al doilea este ca Occidentul să-și intensifice asistența militară pentru Ucraina în speranța că un progres militar ucrainean îl va forța pe Putin să facă concesii majore, deși acest lucru ar implica riscuri de escaladare, cum ar fi țintirea de către Rusia a depozitelor de aprovizionare de-a lungul frontierei cu Polonia sau România. Prima opțiune este cea care poate duce cel de-al doilea scenariu („Un dublu război rece”), în timp ce a doua opțiune este mai probabil să aducă situații asemănătoare din al treilea scenariu („Apocalipsa nucleară”) sau al patrulea („Minunata lume nouă”).
2. Un dublu război rece
Negocierile de pace dintre Rusia și Ucraina au fost blocate de câteva luni, ucrainenii sperând că noile provizii militare din Occident vor înclina balanța în favoarea lor. Însă, deoarece mai multe orașe ucrainene sunt transformate în moloz, devine clar că nimeni nu poate câștiga cu adevărat.
Franța și Germania depun eforturi noi pentru a determina ambele părți să accepte un acord de pace, în care Ucraina să devină o țară neutră asemănătoare Austriei, acceptând să elimine din constituție obiectivul aderării la NATO cu condiția că Rusia își retrage toate trupele din țară. Deocamdată, problemele mai complexe, cum ar fi un statut permanent pentru Crimeea anexată de Rusia și cele două regiuni separatiste Donețk și Luhansk, sunt lăsate la o parte. După mai multe încercări nereușite, Zelenski și Putin încheie un acord de încetare a focului sub presiunea nu doar a Parisului și Berlinului, ci și a Washingtonului. Uniunea Europeană oferă Ucrainei asistență umanitară și pentru dezvoltare și reduce din sancțiunile împotriva Rusiei, atât timp cât Kremlinul își retrage toate trupele din Ucraina (cu excepția celor din zonele contestate ale țării). UE contribuie, de asemenea, la relocarea refugiaților în casele lor din Ucraina.
Odată cu încetarea focului și începerea retragerii forțelor ruse, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz propun o conferință de pace mai amplă, care ar relansa discuțiile privind controlul armelor între NATO și Rusia. Intenția lor este să evite un nou război rece în Europa. Washingtonul, însă, se opune ideii conferinței, multe elite ale politicii externe americane considerând că Putin nu a plătit suficient pentru invazia sa nejustificată în Ucraina. Membrii de frunte ai Congresului din ambele partide îl îndeamnă pe președinte să nu renunțe la nicio sancțiune financiară împotriva Rusiei, contrar argumentelor lui Macron și Scholz, care consideră că doar așa ar putea fi consolidată pacea. Însă poziția SUA este susținută de mai mulți membri estici ai UE.
Administrația americană nu se lasă presată de Congres pentru revocarea tratatului New START (de reducere a armelor nucleare) cu Moscova și nu consideră că poate susține eforturile franco-germane de a lansa negocieri NATO-Rusia privind impunerea de restricții asupra armelor convenționale.
Membrii NATO din Europa de Est solicită un sprijin consolidat împotriva Rusiei, astfel Statele Unite și aliații din Vest încep să adauge noi forțe de-a lungul noii diviziuni dintre Est și Vest la frontierele Poloniei și ale statelor baltice. Rusia și Belarus fac aceleași mișcări.
După ce și-a urmat planurile de fortificare a forțelor armate germane, Scholz îndeamnă la o apărare mai puternică a UE. Macron își reiterează propunerea de a oferi armele nucleare ale Franței ca factor de descurajare a oricăror agresori.
Prețul la petrol scade, dar rămâne între75-95 dolari per baril. Europa își accelerează eforturile de consolidare a surselor regenerabile de energie, inclusiv a energiei nucleare. Creșterea economică a UE, după o recesiune în 2022-23, se ridică la mai puțin de 1 la sută anual în urma războiului, în timp ce Statele Unite înregistrează o creștere mai mare, de 2%, iar China scade sub 5. Pe măsură ce creșterea globală scade sub 4 la sută, tot mai mulți înțeleg că nu se pot aștepta la o dezvoltare economică accelerată încă mult timp. Creștea prețurilor și revoltele escaladează în mai multe regiuni din Africa și Orientul Mijlociu, care au fost dependente de exporturile de grâu din Ucraina.
Între timp, Rusia devine din ce în ce mai dependentă de piața chineză și de alte piețe asiatice pentru a-și redresa economia și accelerează exportul de energie spre est. China își extinde sistemul de plăți interbancare transfrontaliere pentru a permite celor două puteri vecine să ocolească din ce în ce mai mult sistemul internațional de plăți SWIFT. Rusia și China stabilesc mai multe schimburi comerciale cu yuani digitali, reducând nevoia de dolari. De asemenea, China convertește rezervele de aur rusești în yuani (despre care se crede că valorează aproximativ o sută de miliarde de dolari), pentru ca Rusia să-i poată folosi în achizițiile de bunuri chinezești.
Având în vedere sprijinul Chinei pentru Rusia, Washingtonul extinde noul război rece spre Beijing. Statele Unite sancționează unele bănci chineze și fac apel la aliații săi să pună pe lista neagră o listă extinsă a firmelor chineze de tehnologie. Liderii europeni, la rândul lor, sunt reticenți față de o confruntare cu China, dar nu cred că ar putea rezista cererilor SUA.
Statele Unite taie exporturile de cipuri semiconductoare către China, provocând daune propriei industrii și accelerând eforturile Chinei de a se baza pe forțele tehnologice proprii. De asemenea, guvernul renunță la poziția de „ambiguitate strategică” față de Taiwan, declarând că va interveni militar ca răspuns la orice agresiune chineză împotriva insulei. Moscova și Beijingul își aprofundează cooperarea politică.
Președintele chinez vede avantaje în extinderea războiului rece. El adună aliați în jurul său pentru a lupta cu Occidentul, suprimând nemulțumirile în rândul celor din Partidul Comunist, care vor să facă reforme pentru a stimula economia șubredă și pentru a lansa o nouă colaborare cu Statele Unite.
În acest context, apare un bloc informal de națiuni care include India, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Vietnam, Turcia și Brazilia. Majoritatea acestor țări au menținut relații bune cu Rusia în timpul războiului din Ucraina, în ciuda presiunilor occidentale de a izola Moscova. Dependenți din punct de vedere economic de comerțul cu China, aceștia doresc relații bune cu Beijingul.
Cooperarea internațională cu privire la orice, de la schimbările climatice, la provocările economice comune, standardele tehnologice globale și asistența pentru dezvoltare oferită țărilor mai sărace devine mai dificilă. Economia globală își continuă tendința descendentă și avansează în de-globalizare. Instituțiile internaționale, de la Organizația Națiunilor Unite, la Organizația Mondială a Comerțului și Organizația Mondială a Sănătății, intră în declin.
3. Apocalipsa nucleară
În ciuda eforturilor forțelor ucrainene, mai multe orașe ale țării sunt distruse în totalitate. În aceste condiții, președintele ucrainean Volodimir Zelenski refuză să negocieze cu Moscova. În Occident, apare o presiune tot mai mare de a ajuta Ucraina cu mai mult decât arme și asistența umanitară. Statele Unite și alți membri NATO intensifică livrările de armament către grupurile de rezistență ucrainene, oferindu-le pe ascuns antrenamente și adăpost pe partea poloneză a frontierei. Războiul continuă pe măsură ce tot mai mulți ucraineni pleacă din țară. Milițiile ucrainene continuă lupta chiar și în unele părți ale Ucrainei care au fost „pacificate” de trupele rusești și cer Occidentului ajutor mai activ.
Între timp, în Rusia, sancțiunile occidentale lovesc în oamenii obișnuiți chiar mai grav decât în timpul crizei financiare din 1998. Există un exod pe scară largă a clasei de mijloc – oameni de știință, ingineri, profesori, profesioniști în tehnologii și alte tipuri de profesioniști, mulți sub vârsta de patruzeci de ani, ceea ce contribuie la un risc major pentru viitorul Rusiei. Moscova interzice exporturile de grâu și îngheață costul la chirie și la produsele alimentare esențiale. Poliția rusă suprimă cu forță brută protestele împotriva tacticilor dure ale armatei ruse în Ucraina.
Kremlinul este îngrijorat de eforturile tot mai mari ale armatei ruse de a menține controlul asupra Ucrainei. Când serviciul de informații al Rusiei, FSB, îl avertizează pe Putin despre faptul că insurgenții ucraineni beneficiază de adăpost în Polonia, președintele rus decide să oprească cu orice preț această asistență. La Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, reprezentantul permanent al Rusiei prezintă imagini cu baza de instruire condusă de Agenția Centrală de Informații (CIA) și cu stocurile de arme letale de acolo. Lucrurile escaladează brusc și este încălcat orice acord internațional cu privire la utilizarea armelor nucleare: Putin autorizează detonarea unei rachete nucleare asupra unei regiuni la hotarul de vest a Ucrainei cu Polonia, fără a lovi direct în adăpostul oferit SUA/NATO, dar trimițând totuși un mesaj puternic despre dezacordul față de existența acestuia.
Ca răspuns, Polonia invocă articolul 5 al NATO pentru a reuni alți membri ai Alianței în apărarea sa. NATO convoacă un summit de urgență. Americanii cer un răspuns nuclear proporțional, dar administrația Biden decide să-i dea mai întâi un ultimatum lui Putin, invocând amenințarea reală a unei represalii nucleare. Statele Unite stabilesc termenii pentru a pune capăt conflictului NATO-Rusia: Moscova trebuie să retragă imediat trupe din toată Ucraina, inclusiv din Crimeea și din regiunea Donbasului; nu va exista nicio promisiune de a ține Ucraina departe de NATO; pentru ca toate sancțiunile americane să fie ridicate, Rusia trebuie să plătească despăgubiri pentru daunele pe care le-a provocat în Ucraina. Lideri europeni precum președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz sunt împotriva acestor condiții, pentru că acestea ar însemna cererea unei capitulări necondiționate din partea Rusiei. Însă din cauza fricii unui război nuclear fără precedent în Europa, aceștia sunt nevoiți să susțină solicitările SUA.
Putin este de acord să negocieze, dar refuză termenii prezentați de Statele Unite și aliații săi. NATO reacționează prin tragerea mai multor rachete convenționale asupra unei baze militare ruse din Ucraina, în apropiere de granița cu Rusia. Comparând acest atac al NATO cu o altă invazie nazistă, Putin câștigă susținerea publicului rus chiar și atunci când membrii elitei ruse încearcă să-l descurajeze. Rusia ripostează prin lansarea a încă două lovituri cu rachete nucleare deja deasupra frontierei din Polonia.
Urmează o serie de schimburi de arme nucleare: Statele Unite lovesc ținte militare ruse, în timp ce Rusia lovește bazele NATO din Germania și instalațiile americane din Guam și Alaska. În ciuda accentului pus pe țintele militare, mii de civili sunt uciși în aceste atacuri, existând îngrijorarea a și mai multe decese cauzate de radiații. Atât Statele Unite, cât și Rusia folosesc inteligența artificială și atacurile cibernetice pentru a-și anula reciproc controlul asupra armelor nucleare. Spre deosebire de Al Doilea Război Mondial, luptele sunt concentrate în Europa, deoarece China (care, împreună cu Franța, încearcă fără succes să medieze între beligeranți) și țările din Orientul Mijlociu, Africa și America Latină mizează pe neutralitate. Cu toate acestea, al treilea război mondial a început.
4. Minunata lume nouă
Ca și în scenariul „Apocalipsa nucleară”, Rusia a lansat o rachetă nucleară pe teritoriul Ucrainei, vizavi de adăpostul oferit de SUA/NATO în Polonia, care oferă instruire și echipamente militare rezistenței ucrainene. Ca răspuns, mulți din Statele Unite vor să lovească un oraș rusesc cu rachete de croazieră, însă liderii europeni văd într-o astfel de mișcare începutul unui Armaghedon nuclear. Presiunea europeană convinge Washingtonul să suspende acțiunile militare. Și China intervine pentru a forța Rusia să-și scoată forțele nucleare din alertă maximă.
Șocul primei utilizări a armelor nucleare în aproape opt decenii declanșează teama că atacul Rusiei ar putea deveni o versiune nucleară a asasinării arhiducelui Franz Ferdinand care a declanșat Primul Război Mondial. Secretarul general ONU convoacă o conferință de pace, în cadrul căreia China, Israelul și Uniunea Europeană colaborează îndeaproape pentru a intermedia o înțelegere. În Ucraina este impusă încetarea focului. În următoarele nouă luni, părțile aflate în conflict convin asupra unui acord care să asigure retragerea trupelor ruse din Ucraina și relaxarea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei.
Ca parte a acordului, Ucraina adoptă o nouă poziție ca stat neutru, un tampon strategic între Est și Vest, definit într-o nouă constituție federală aprobată printr-un referendum. Potrivit acestui acord, Ucraina va avea legături economice cu UE, dar se va alătura și Uniunii Economice Eurasiatice pentru a aplana îngrijorările Rusiei și a facilita reconstrucția în estul Ucrainei. De asemenea, Ucraina își păstrează capacitatea de a se înarma pentru propria apărare în limitele convenite, ca parte a unor măsuri de consolidare a încrederii între NATO și Rusia. Crimeea este recunoscută de ONU ca parte a Rusiei după ce locuitorii săi votează să se alăture țării într-un referendum supravegheat la nivel internațional. Donețk și Luhansk devin regiuni semi-autonome, în conformitate cu noua constituție ucraineană.
Țările din Europa de Vest fac presiuni asupra Statelor Unite și membrilor NATO din Europa de Est pentru a anula promisiunea Alianței din 2008 de a se extinde prin aderarea Ucrainei și Georgiei. OSCE este reinventată și joacă un rol mai important în materie de securitate în regiune.
Secretarul general al ONU face un efort de a interzice toate armele nucleare tactice și de a reveni la obiectivul dezarmării nucleare. În Europa apare o mișcare tot mai puternică prin care se cere dezarmarea nucleară. Statele Unite și Rusia negociază reducerea armelor nucleare până la câte o mie fiecare. Acordurile suplimentare reduc din forțele și armamentul convențional atât ale SUA, cât și ale Rusiei.
La mult timp după ce conferința de pace pune capăt războiului din Ucraina, odată cu apropierea alegerilor din Rusia din 2024, un grup de oligarhi și înalți oficiali militari îi dau un ultimatum lui Putin: demisionează sau se confruntă cu procese de crimă de război. Putin decide să se retragă pentru a-și scrie memoriile. Poporul rus, în căutarea reformei, reînnoiește legăturile cu Statele Unite și Occidentul și, pentru a nu deveni dependent de China, alege un guvern de coaliție care include omul de afaceri exilat Mihail Hodorkovski și fostul disident Alexei Navalnîi. Cu toate acestea, chiar și sub o nouă conducere, este nevoie de ani de zile pentru ca Rusia să-și repare și să-și diversifice economia, să reconstruiască treptat încrederea și să remodeleze legăturile cu Occidentul.
Negocierile de pace contribuie la declanșarea unei renașteri economice în întreaga lume. Eforturile Chinei de a media conflictul au dus la o resetare a legăturilor chinezo-americane, încă creșterea puterii chineze datorită rolului său în inițierea negocierilor de pace îngrijorează Washingtonul, deoarece marile puteri continuă să se privească reciproc cu suspiciune, evitând în același timp conflictele directe. Consensul între guvernele care împărtășesc aceeași viziune cu privire la normele și standardele comerciale și tehnologice contribuie la limitarea ambițiilor chineze și reducerea politicilor industriale, ceea ce duce la reforma Organizației Mondiale a Comerțului. Cu o Rusie post-Putin și o Chină mai cooperantă, Grupul celor Douăzeci (G20) începe să abordeze alte probleme de guvernanță globală, de la schimbările climatice, la standardele etice pentru inteligența artificială.
Traducere și adaptare: Marta Sterpu
Sursă foto: Nato.int
