Chiar și un război își are propriile reguli pe care nu are voie să le încalce. Dar care sunt, totuși, aceste legi impuse războiului și cum în timpul unui „măcel” poți trage pe cineva la răspundere?
Drepturile internaționale umanitare nu sunt anulate nici măcar în timpul războiului, care, de fapt, trebuie să fie o luptă între militari și acapararea teritoriilor, negocieri între politicieni/conducere, fără implicarea civililor. Însă, războiul lansat de Rusia în Ucraina, se pare că nu ține cont de nici una dintre aceste reguli.
Cele zece reguli ale războiului:
- Cei care nu luptă (civilii, personalul medical sau lucrătorii umanitari) trebuie să fie protejați.
- Protejați trebuie să fie și cei care nu mai sunt capabili să lupte, precum soldații răniți sau prizonierii.
- Implicarea civililor, cauzarea suferințelor civililor este percepută ca o crimă de război care este pedepsită.
- Civilii trebuie să fie protejați de pericolele războiului și să poată primi ajutoarele umanitare de care au nevoie. Este interzisă rănirea civililor și deteriorarea sau distrugerea caselor lor. De asemenea, nu se permite distrugerea mijloacelor de supraviețuire, cum ar fi sursele de apă, culturile, animalele etc.
- Bolnavii și răniții trebuie să aibă dreptul de a fi îngrijiți, indiferent de partea cui se află.
- Lucrătorii medicali, vehiculele medicale și spitalele dedicate activității umanitare nu pot fi atacate.
- Tortura și tratamentul degradant cu prizonierii este interzis.
- Deținuții trebuie să primească hrană și apă și să li se permită să comunice cu cei dragi.
- Trebuie limitate armele și tacticile care pot fi folosite în război, pentru a evita suferința inutilă.
- Este categoric interzis violul sau alte forme de violență sexuală în contextul unui conflict armat.
Iar ceea ce fac forțele armate rusești în ultima lună sunt absolut contrariul acestor legi. Timp de câteva săptămâni, orașul Mariupol a fost bombardat continuu de militarii ruși, pentru că nu voiau să se supună. Oamenii au fost deconectați de la apă, curent și nici nu puteau fi evacuați sau primi ajutoare umanitare, pentru că focurile de armă nu se opreau. Peste 90% din locuințele orașului au fost complet distruse. Astfel, oamenii sunt nevoiți să trăiască în adăposturile subterane, unde nu este nici căldură și nici electricitate. Potrivit datelor prezentate de autorități, peste 5000 de oameni din Mariupol au fost uciși în timpul atacurilor.
Totodată, în ultimele zile, presa din Ucraina a publicat imagini înfiorătoare de pe străzile din orașul Bucia, aflat la nord-vest de Kiev. Zeci de persoane, din rândul populației pașnice, zac morți la pământ fiind cu mâinile legate. „Pe străzi sunt cadavrele unor oameni cu mâinile legate, care au fost împușcați de soldații ruși. Acești oameni nu erau militari, nu aveau arme. Nu reprezentau nicio amenințare. Câte astfel de cazuri se mai petrec acum în teritoriile ocupate?”, a scris Mihail Podoliak, consilierul biroului președintelui Ucrainei. Acest lucru a fost confirmat și de către primarul municipiului Bucia, Anatoli Fedoruk. Potrivit lui, orașul ruinat era „plin de cadavre”, oamenii fiind împușcați în ceafă. Iar secretarul britanic de externe Liz Truss a anunțat că Regatul Unit lucrează pentru a colecta probe și va sprijini investigarea inițiată de Curtea Penală Internațională privind crimele de război comise de Rusia.
La sfârșitul lunii martie, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) anunța că peste 70 de atacuri separate asupra spitalelor, ambulanțelor și medicilor din Ucraina au avut loc de la 24 februarie, numărul crescând „în fiecare zi”. OMS spune că țintirea unităților de asistență medicală a devenit parte a strategiei și tacticii războiului modern. Din 24 februarie, OMS a analizat și verificat 72 de atacuri separate asupra unităților de sănătate din Ucraina, care au cauzat cel puțin 71 de decese și 37 de răniți.
Cum sunt pedepsite crimele de război
Crimele de război, care sunt adesea menționate drept crime împotriva umanității, sunt încălcări ale legilor războiului. Până la Primul Război Mondial nu exista o definiție clară a acestui termen. Apoi, mai multe țări s-au adunat și au început să discute ce ar trebui făcut pentru a pedepsi pe cei care comit astfel de crime. Tratatul de la Versailles din 1919 a fost unul dintre primele documente care au discutat mai clar acest subiect, iar autorii au încercat să creeze o listă de infracțiuni care să se califice în această pedeapsă.
Subiectul crimelor de război a fost abordat mult mai detaliat după cel de-al Doilea Război Mondial. Membrii Forțelor Aliate au înființat tribunale internaționale la Nürnberg și Tokyo pentru a judeca actele criminale comise în timpul celui de-al doilea război. Aceste tribunale au stabilit principiile care rămân și astăzi fundamentul dreptului penal internațional. Până în 1946, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a confirmat aceste „principii ale dreptului internațional” și a început să creeze rezoluții care stabileau pedepse pentru persoanele vinovate de crime de război și crime împotriva umanității.
Astăzi, majoritatea crimelor de război sunt pedepsite în două moduri: cu moarte sau cu închisoare pe un termen lung. Pentru a primi una dintre aceste sentințe, orice crimă de război trebuie prezentată la Curtea Penală Internațională (CPI). CPI a fost înființată la 1 iulie 2002 cu scopul de a aduce în judecată criminalii de război. Puterea curții se bazează pe un tratat, care este susținut de 108 țări.
