Cum a reușit Iranul să-i păcălească pe americani și să-și vândă petrolul fără sancțiuni

Iranul a instituit un sistem bancar și financiar clandestin pentru a gestiona zeci de miliarde de dolari în comerț anual interzis în temeiul sancțiunilor conduse de SUA, permițând Teheranului să suporte asediul economic și oferindu-i o pârghie în discuțiile nucleare multilaterale.

Sistemul financiar, care cuprinde conturi în bănci comerciale străine, companii proxy înregistrate în afara țării și firme care coordonează comerțul interzis, a ajutat Teheranul să reziste presiunii administrației Biden de a se alătura din nou acordului nuclear din 2015, câștigând timp ca să-și avanseze programul nuclear chiar și în timp ce negocierile erau în curs. Oficialii spun că se apropie de un nou acord nuclear.

Ani de sancțiuni au înfundat economia Iranului și au făcut ca moneda sa, rialul, să se prăbușească. Dar capacitatea de a stimula comerțul cam până la nivelurile de dinaintea sancțiunilor a ajutat economia să revină după trei ani de contracție, atenuând presiunea politică internă și întărind poziția de negociere a Teheranului, spun oficialii și analiștii citați de Wall Street Journal.

Succesul Iranului în eludarea interdicțiilor comerciale și financiare, evident în datele comerciale și confirmat de diplomații occidentali și oficialii serviciilor de informații, arată limitele sancțiunilor financiare globale într-un moment în care SUA și Uniunea Europeană încearcă să-și folosească puterea economică ca să pedepsească Rusia pentru invazia Ucrainei. SUA și UE au interzis băncilor rusești importante să tranzacționeze dolari și euro și au înghețat activele din străinătate ale băncii centrale ruse.

Potrivit documentelor și oficialilor occidentali, sistemul bancar clandestin funcționează astfel: băncile iraniene care deservesc companii interzise de sancțiunile americane să exporte sau să importe angajează firme afiliate din Iran pentru a gestiona comerțul sancționat în numele lor.

Aceste firme înființează companii în afara granițelor Iranului pentru a servi drept mandatari pentru comercianții iranieni. Proxy-ii tranzacționează cu cumpărători străini de petrol iranian și alte mărfuri sau vânzători de bunuri pentru import în Iran, în dolari, euro sau alte valute străine, prin conturi înființate în bănci străine.

Declarațiile bancare iraniene și documentele corporative arată cum Teheranul înregistrează în secret veniturile din exporturile de produse petrochimice, metale, piese de automobile și alte bunuri, finanțând în același timp importul de mașini industriale, servicii petroliere și componente electrice esențiale pentru menținerea companiilor și a economiei sale.

Sistemul oferă Iranului veniturile și importurile de care are nevoie pentru a-și menține economia și țara în funcțiune. Moderează presiunea asupra monedei țării, oferind economiei iraniene acces la dolari, euro și alte valute de rezervă în care este denominat comerțul mondial, susțin diplomații și oficialii.

Oficialii americani spun că termenii unui nou acord ar fi aproape identici cu pactul din 2015, deși „timpul de desprindere” al Iranului – durata necesară pentru a acumula suficient combustibil nuclear pentru o bombă – ar putea scădea până la șase luni, de la aproximativ un an.

Iranul a făcut presiuni ca SUA să elimine mai multe sancțiuni decât cele ridicate în temeiul acordului, în special acele sancțiuni care vizează programele sale de rachete balistice și unitatea militară a Corpului Gărzii Revoluționare Islamice.

Din 2010 până în 2015, în cadrul campaniei de sancțiuni a administrației Obama, comerțul anual al Iranului a scăzut cu 55%, până la 79,7 miliarde de dolari, potrivit datelor FMI.

Motivat parțial de consecințele economice, președintele iranian, orientat spre reformă, Hassan Rouhani, a semnat un acord nuclear numit Planul cuprinzător comun de acțiune cu SUA și alte cinci puteri mondiale, în 2015. Acordul a ridicat sancțiunile economice de lungă durată împotriva Iranului în anul următor.

Eliberate de sancțiuni, vânzările de petrol în acel an s-au dublat la peste 2 milioane de barili pe zi, iar economia a crescut cu 13%, potrivit datelor Rezervei Federale și FMI. În 2017, comerțul a crescut din nou la 117,5 miliarde de dolari, potrivit datelor FMI.
În 2018, președintele de atunci Donald Trump a retras SUA din acord. Oponenții acordului din cadrul administrației au susținut că pactul nu a restrâns în mod adecvat capacitatea viitoare a Iranului de a îmbogăți uraniul pentru o armă nucleară. Aceștia au spus că scutirea de sancțiuni s-a dovedit un beneficiu în numerar pentru programul iranian de rachete balistice și pentru unitatea militară de elită și grupurile militante străine înarmate și finanțate de Teheran.

Trump a reimpus sancțiunile ridicate în temeiul acordului din 2015, spunând că o nouă campanie de sancțiuni de „presiune maximă” va strânge atât de tare economia Iranului, încât Teheranul va fi forțat să încheie un acord nuclear mai strict, care ar include, de asemenea, limitarea programului de dezvoltare a rachetelor.

La un moment dat, băncile iraniene au început să folosească filiale numite companii Rahbar – Rahbar se traduce aproximativ prin „Pionier” – pentru a gestiona comerțul sancționat pentru clienții lor, au spus oficialii occidentali. Companiile Rahbar, dintre care unele sunt de înainte de reimpunerea sancțiunilor de către administrația Trump, țin registre ale tranzacțiilor în valută ale clienților lor și folosesc agenți iranieni care conduc case de schimb valutar în străinătate pentru a înființa companii de proxy străine pentru a efectua tranzacții pentru clienții lor iranieni. Acești agenți deschid, de asemenea, conturi pentru acele companii de proxy la băncile străine pentru a-și efectua tranzacțiile în străinătate.

Cumpărătorii străini de țiței și alte exporturi iraniene plătesc în aceste conturi, iar companiile iraniene folosesc dolarii și euro depuși acolo pentru a plăti furnizorii străini pentru importurile necesare, potrivit oficialilor occidentali.

#sanctiuni #Iran #petrol

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Banca turcă DenizBank, care este una dintre cele mai mari instituții de credit din țară, practic a încetat să mai deschidă conturi pentru cetățenii ruși de la începutul anului 2024, scrie RBC, citând doi intermediari care îi ajută pe ruși să obțină carduri de la băncile turcești.

„Din zece cereri de deschidere a unui cont, doar una primește aprobare. Este imposibil să deschizi un cont chiar și cu un permis de ședere și înregistrare în Turcia”, a descris situația unul dintre intermediari, Serghei Ovsyannikov. El a adăugat că DenizBank face acum excepții doar pentru clienții cu un depozit mare de 100 de mii de dolari și mai mult.

Problema a fost confirmată de partenerul de conducere al Lenar Wealth Management, Lenar Rakhmanov, care lucrează la Istanbul. Potrivit acestuia, probabilitatea ca un rus să deschidă un cont este influențată de „calibrul clientului” și de acordurile personale cu o anumită sucursală bancară.

A avea un permis de ședere și înregistrarea locală nu garantează deschiderea unui cont la DenizBank, confirmă un alt intermediar, Elena Chernysheva. Ea notează că cetățenii ruși, având în mână un pachet complet de documente necesare, le va fi mai ușor să contacteze o altă bancă în aceste scopuri.

La sfârșitul anului trecut, președintele american Joe Biden a semnat un decret care introduce restricții împotriva băncilor străine pentru a ajuta persoanele fizice și juridice ruse să eludeze sancțiunile și pentru a asista în aprovizionarea industriei ruse de apărare. După aceasta, o serie de instituții de credit străine au înăsprit condițiile pentru deservirea rușilor, iar cetățenii ruși au început, de asemenea, să aibă dificultăți în efectuarea plăților și transferurilor.

După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia și sancțiunile ulterioare, unele țări, inclusiv Turcia, au început să ajute Moscova să reexporte mărfuri. Potrivit unor surse familiare cu Financial Times, agențiile de informații ruse au depus „efort și timp considerabil” pentru a găsi modalități de a evita sancțiunile și controalele la export, iar intermediarii financiari au început să participe la astfel de operațiuni „intenționat sau neintenționat”.

Partenerul Pen & Paper, Kira Vinokurova, consideră că refuzurile de a deschide conturi sunt cauzate de riscurile pentru bănci de a fi supuse sancțiunilor, deoarece accesul indivizilor ruși la sistemul financiar global poate fi privit ca o contribuție la sectorul financiar rus. În plus, crește riscul introducerii unor măsuri restrictive de asistență pentru eludarea sancțiunilor anti-ruse.

„Prin deschiderea unui cont pentru persoane ruse, băncile turce trebuie să cheltuiască resurse suplimentare pentru verificarea tranzacțiilor din punctul de vedere al participării persoanelor sancționate sau al implementării activităților interzise din punctul de vedere al sancțiunilor occidentale”, spune Vinokurova, menționând că Rusia este acum „o jurisdicție cu un risc crescut de sancțiuni”.

Cerințele de deservire a rușilor de către băncile turcești vor deveni mai stricte în viitor din cauza presiunii tot mai mari de sancțiuni, dar este puțin probabil ca băncile turce să abandoneze complet noii clienți ruși, avocatul este sigur: „Unul dintre principiile regimurilor de sancțiuni ale Jurisdicțiile occidentale sunt în centrul măsurilor pe anumite persoane, sectoare, bunuri sau servicii, iar refuzul complet de a servi rușii este puțin probabil să fie încurajat de acestea.”

În luna mai anul trecut, vicepreședintele Băncii Rusiei, Alexey Guznov, a raportat problemele cu care se confruntă băncile rusești atunci când încearcă să deschidă conturi în țări „prietenoase” pentru a stabili un comerț ocolind dolarul, euro și alte valute mondiale. Înainte de aceasta, Banca Centrală a Federației Ruse a spus că băncile străine nu au răspuns propunerilor de parteneriat ale colegilor ruși, iar președintele Comitetului Dumei pentru Piața Financiară, Anatoli Aksakov, a spus că doar trei instituții de credit au reușit să deschidă. conturi de corespondent.