Care sunt pierderile militare anunțate de Rusia și Ucraina și cum funcționează armamentul folosit

De la 24 februarie, atât Ucraina, cât și Federația Rusă au evitat la maxim să anunțe propriile pierderi militare, însă au actualizat aproape zilnic pierderile cauzate oponentului. Deocamdată, suntem la etapa în care nici una din cifrele făcute publice nu poate fi verificată. Mai mult, specialiștii în acțiuni militare recomandă să reducem cu 30% pierderile anunțate pentru „o percepție mai aproape de realitate”. Totuși, pentru a pune în perspectivă lucrurile am făcut o analiză a datelor oferite de Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei și Ministerul Apărării al Rusiei, până la data de 15 martie 2022. Este important de menționat că datele prezentate de Rusia nu erau întotdeauna consecvente. Din acest considerent, există discrepanțe în evoluția numerică a punctelor radio și a celor de control și armament distruse sau preluate de către forțele ruse.

Denumirile armamentelor de calibru mare anunțate de ambele părți implicate în război nu sunt termeni cu care operăm în fiecare zi. Dacă te simți copleșit/ă de acestea, să știi că nu ești singur/ă. Pentru a înțelege ce este un BUK M-1 sau o dronă Bairaktar, am apelat la ajutorul unui militar din cadrul forțelor armate ale Republicii Moldova (care a preferat să-și păstreze anonimatul). Îți explicăm mai jos ce armamente sunt folosite în războiul Rusiei împotriva Ucrainei și cum funcționează acestea.

Începem de la cei mai simpli termeni. Când se anunță pierderi de mașini de luptă blindate sau coloane de tehnică blindată, se are în vedere că acestea au fost scoase din funcțiune, distruse, iar echipajul nu-l mai poate folosi sau nu mai este în viață. Per se, acestea nu sunt armamente. 

Un punct de comandă a unei unități poate fi o brigadă sau chiar și o unitate de mașină cu câteva elemente de conducere, precum o stație radio. Poate fi un loc static care e organizat pe pământ, unde se află comandantul și de unde se organizează conducerea cu trupele în teren.

Un raion de concentrare fie a tehnicii sau a armamentului este un loc unde forțele se pregătesc pentru o eventuală activitate (de ofensivă sau defensivă). Poate fi o localitate unde se concentrează toată forța, se fac toate planificările/evaluările și se continuă operațiunile. Nu e neapărat aici să fie și depozite cu muniții.

Apărarea antiaeriană (în rusă – ПВО противовоздушная оборона) presupune diferite sisteme care protejează forțele terestre de un eventual atac în aer. Acestea pot fi avioane, elicoptere sau rachete care sunt lansate din aer.

Dronele Bayraktar B2 sunt drone de producție turcească care zboară la o înălțime medie la distanțe lungi și pot fi controlate de la distanță sau pot fi autonome. Forțele armate ale Ucrainei au început achiziția acestora încă în 2019.

Tancurile activate în acest război sunt de diferite tipuri, de la T-72 până la T-62. Cea mai puternică mașină de luptă folosită de forțele ruse este tancul T-72. Este un mijloc de transport dotat cu un tun foarte puternic. „Totuși, este foarte consumator la produse petroliere, carburanți. Dacă consumă mult și nu ai stația de alimentare sau modalitatea de asigurare a lui în continuare, degeaba îl ai, pentru că fără petrol nu ieși nicăieri”, explică militarul. În același timp, deși sunt puternice din față, acestea sunt vulnerabile din părțile laterale și au nevoie de infanterie pedestră care să le apere. 

Sistemele de artilerie sau tunurile de artilerie nu sunt altceva decât un mijloc sau un sistem de lansare a minelor sau proiectilelor la distanță puțin mai mare decât cele pe care le folosește infanteria. Este o acoperire care, inclusiv, îți dă posibilitatea să execuți tragerea nu prin ochire directă. Altfel spus, te poți afla la o distanță de 15, 20, 30 km și să deschizi foc asupra inamicului. 

Avioane și elicoptere Mig și SU-25 sunt ambele avioane militare de vânătoare și sunt purtătoare de bombe și rachete, pe care le lansează asupra obiectivelor terestre. De regulă, avioanele se folosesc pentru protecția și acordarea sprijinului infanteriștilor sau a celor care merg pe jos. Elicopterele au cam același principiu de angajare, dacă sunt elicoptere de luptă, pentru că în război sunt antrenate și elicoptere de transport materiale și personal. Zboară la altitudini mult mai joase decât avioanele și nu lansează rachete. Ele au doar mitraliere care susțin infanteria terestră.

Sistemul de rachete antiaeriene S-300 (în rusă – зенитно-ракетный комплекс) este unul dintre cele mai periculoase, având o rază de acțiune de până la 120-130 km, în funcție de tipul încărcătorului folosit la rachete. BUK M1 este unul din primele mașini din cadrul sistemelor respective, iar distanța lui depinde de încărcător. Este o armă destul de eficace, care nu necesită neapărat să te duci în fața inamicului și să deschizi focul. Dacă ai informația că inamicul se apropie, poți să deschizi focul asupra lui aflându-te la distanța de 30-40 km. „Osa” (în rusă „Оса” sau РАУ-9К33) este un lansator mai vechi, cu o distanță de doar 10 km. Potrivit militarului cu care am discutat, „cu cât e mai performant sistemul, cu atât distanța de la care poate ataca este mai mare și, respectiv, cu atât este mai mare prețul acestuia. Ele sunt extraordinar de scumpe”.

Sistemele de lansare de rachete multiple (în rusă – реактивные системы залпового огня sau РСЗО) pot lansa mai multe rachete concomitent, în funcție de performanță, câte 6, 12 sau 32 de rachete simultan. Acestea pot produce daune atât echipamentului militar în aer, cât și terestru. Potrivit sursei noastre, ele nu sunt foarte răspândite. S-300 este un sistem de rachete sol-aer rusesc cu rază lungă de acțiune, sunt foarte scumpe și foarte rare.

Mortierul (în rusă – миномет) este un aruncător de rachete folosit de infanteriști și lovește la distanțe mici de până la 7-8 km. „Toată frumusețea lor e că ele permit tragerea indirectă, adică nu trebuie să știi unde e inamicul. Poți sta într-o parte și fără nicio problemă poți obține eficacitate în urma mânuirii sistemului de armament respectiv”, explică sursa noastră. Tochka-U (în rusă – тактические ракеты Точка-У) la fel sunt rachete terestre, care se lansează asupra obiectivelor din teren.

În același timp, există mai multe structuri militare care au ca rol principal detectarea obiectelor la distanțe mari. 

Postul sau stația de radar are ca sarcini principale detectarea și identificarea țintelor pe mare, în aer sau la sol, urmărirea continuă a țintelor detectate, determinarea coordonatelor și a altor caracteristici ale acestora și transmiterea de informații despre acestea către posturile de comandă navală. Printre acestea se numără și complexe de „luptă radio”, adică de creare de interferențe și bruiaje în sistemul de comunicare a armatei adverse.

Acest material a fost documentat împreună cu Marta Sterpu.

Lucrez în jurnalism din 2012 și am învățat meseria din practică, pe teren. Am preluat Moldova.org în calitate de manageră în 2016 și de atunci am reușit nu doar să creștem echipa, ci și să transformăm radical forma și menirea redacției. Mă mândresc cu o echipă feministă, care ține pasul cu trendurile internaționale, practicând jurnalismul constructiv și de soluții. Depun efort pentru ca Moldova.org să se asocieze și colaboreze cu organizații de la noi și internaționale, care împărtășesc aceleași valori. Asta pentru că noi facem mai mult decât jurnalism, noi construim o comunitate.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.