Rusia acuză nazism în Ucraina. Multe voci, inclusiv ucrainene, acuză de fascism conducerea rusă. Astăzi, aceste cuvinte cu greutate istorică s-au transformat în instrumente de a porni și alimenta un conflict armat, fără a fi necesare argumente și dovezi, sau de a rupe legături comerciale construite cu greu în ultimii 30 de ani.
În încercarea de a pune pe rafturi noțiunile, am aflat că dictatura care se instaurează în Federația Rusă nu poate fi numită fascism. O noțiune nouă, necunoscută până acum, care-și face loc încă din anii 90, și care descrie tot mai bine actualitatea din agresorul Ucrainei este „rașismul”. În acest sens am discutat cu Romeo Cemârtan, cercetător științific la Universitatea din Uppsala, Suedia.
Să ne împrospătăm un pic memoria…
Ce este nazismul și de unde a pornit
Nazismul (o prescurtare a național-socialismului) a fost ideologia și politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei conduse de dictatorul Adolf Hitler (1933 – 1945), care la începutul carierei sale politice, în 1921, era liderul Partidului Muncitoresc Național-Socialist German.
El a împins Germania în Al Doilea Război Mondial și a fost responsabil pentru moartea a peste 20 de milioane de oameni precum și pentru holocaust. În timpul conducerii lui Hitler, naționalismul și rasismul au fost combinate într-o ideologie și politică militaristă de stat exaltată și extremă, care servea propriilor sale țeluri. Hitler considera că omenirea poate fi împărțită pe baza unei ierarhii valorice a raselor și că viața nu reprezintă nimic altceva decât supraviețuirea celor adaptabili. Astfel, după părerea lui, cei puternici înlătură sângele celor slabi.
De asemenea, dictatorul era de părere că nu există nicio alternativă realistă la guvernarea dictatorială.
Mai mult, naționalismul de tip agresiv îi „justifica” acțiunile lui Hitler care voia să întoarcă Germaniei toate teritoriile pierdute după Armistițiul din 1918 și Tratatul de la Versailles, când Germania a fost găsită răspunzătoare pentru Primul Război Mondial și a fost obligată să predea teritoriile cucerite.
Dar naționalismul lui Hitler cerea ceva mai mult decât simpla restabilire a frontierelor din 1914. El dorea crearea unui „Reich” care să-i cuprindă pe toți acei membrii ai poporului german ce trăiau dincolo de frontierele Germaniei. Germanii austrieci, germanii sudeți, comunitățile germane ce trăiau de-a lungul coastei baltice – toți urmau să fie cuprinși în limitele teritoriale ale noii Germanii – visa la Germania Mare, o supraputere capabilă să rivalizeze cu Imperiul Britanic și cu Statele Unite.
Naziștii prezentau celelalte partide ca fiind corupte, în timp ce Hitler era descris drept salvatorul națiunii și singurul care ar putea să stabilească ordinea în haosul politic și social din societatea germană. În același timp, bande înarmate de naziști răspândeau teama pe străzile din Germania, iar cei care cumva se opuneau deciziilor luate de Hitler erau aspru pedepsiți.
Simbolul nazismului este svastica, care, de fapt, este un simbol religios indian pentru noroc și bunăstare. Astăzi, în Germania, nazismul, precum și folosirea svasticii sunt interzise prin lege.
Fascism și nazism – au elemente comune, dar nu prea
Nazismul este adesea confundat cu fascismul. Nazismul a preluat unele elemente din fascism:
- dictatura;
- iredentismul teritorial;
- bazele teoriei economice controlate complet de stat.
Fascismul este ideologia care a apărut în Italia în 1922, cu 10 ani înainte nazismului, și s-a încheiat în 1943. Benito Mussolini, fondatorul fascismului, nu era antisemit până la crearea unei alianțe cu Hitler. De aceea, de multe ori se spunea că: „Orice nazist poate fi fascist, dar nu orice fascist poate fi nazist”.
Fascismul se caracteriza prin:
- naționalism extremist;
- violență;
- cultul forței;
- intoleranță față de alte partide;
- promovarea rasismului,
- totalitarism;
- militarism și corporatism.
Fascismul presupunea crearea unui stat totalitar unipartid, care urmărea mobilizarea în masă a națiunii și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism (teorie care susține ideea inegalității biologice și intelectuale a raselor umane, care sunt împărțite în inferioare și superioare, n.red.). Fasciștii considerau că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică. Guvernele fasciste interziceau și suprimau opoziția față de stat.
Fasciștii sprijineau violența, războiul și militarismul, ca furnizor de transformare pozitivă în societate, de aducere a unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar. Fasciștii vedeau violența și războiul ca acțiuni care creează regenerare, spirit și vitalitate națională.
Ce se întâmplă astăzi
„De la apariția acestor fenomene până în zilele noastre, s-au folosit cam toți ca de o sperietoare și ca termen de jignire. Când vrei să-l murdărești pe un oponent din punct de vedere politic, e cel mai ușor să-l numești nazist sau fascist, fără să aduci argumente. Iar ceea ce face Putin are ca intenție propaganda sau de a spori pretențiile Rusiei asupra Ucrainei și să-și explice această «grijă» față de Ucraina și de populația de acolo”, susține Romeo Cemîrtan, cercetător științific la Universitatea din Uppsala, Suedia.
Cu toate acestea, el spune că nici conducerea din Ucraina, dar nici cea din Rusia nu putem spune că s-ar ghida de una dintre aceste ideologii, însă acest lucru nu anulează faptul că unele elemente ideologice ar fi fost preluate, dar și adaptate la realitățile de astăzi. „Fascismul și nazismul nu sunt populare acum, când oamenii vor să fie liberi și orice impunere a puterii și dictatura este respinsă. De aceea, vedem că toate mișcările neo-naziste, neo-fasciste din lumea întreagă sunt minore și sunt marginalizate. Nu este corect să spui că un stat este nazist sau fascist numai pentru că sunt câteva procente de oameni care împărtășesc careva criterii din ideologiile acestea”, adaugă cercetătorul.
De ce Ucraina nu poate fi considerată fascistă sau nazistă:
1. Este o țară democratică. Nu are dictatură;
2. Este condusă de un evreu, iar nazismul era cunoscut pentru principiul de bază – de a nimici evreii;
3. Nu are pretenții teritoriale;
4. Are economie liberă, necontrolată de stat;
5. Este un stat interetnic.
De ce Rusia nu poate fi numită fascistă sau nazistă:
1. Este multinațională, iar etnia fondatoare a statalității sunt rușii, de aceea și singura limbă de comunicare este rusă;
2. Oficial, recunosc țările independente din CSI. Dar în același timp, Rusia se declară succesoare a URSS;
3. Are economie de piață, dar care totuși este controlată de stat;
4. Are partid comunist, iar într-o țară fascistă și nazistă n-ar exista astfel de partid, pentru că ei erau adversarii ideologici;
5. Mișcarea naționalistă rusă este suprimată de stat, ceea ce iarăși nu poate fi catalogat ca un fascism sau nazism clasic.
Nașterea noii ideologii
Romeo Cemârtan atenționează că în timp ce autoritățile de la Kremlin vin cu acuzații că în Ucraina ar fi fasciști sau naziști, se conturează o nouă ideologie. „Dacă fascismul și nazismul s-au prezentat în mod deschis, fără a apela la forme ascunse. Acum, în Rusia se afișează democrația, dar se trece evident la dictatură. Iar «rașismul» – cuvânt folosit acum drept o jignire, consider că se va transforma peste un timp într-un nou termen ideologic politic care deja începe să se manifesteze agresiv, la fel cum a făcut-o cândva fascismul și nazismul”, constată specialistul.
Potrivit lui, noua ideologie are la bază „Russkii Mir” (Lumea rusă, n.red.), prin care fondatorii acestei politici vor să adune pe toți vorbitorii de limbă rusă nu doar din fostele țări sovietice, dar și din lumea întreagă, să acapareze aceste teritorii, să impună valorile și cultura rusă, completată cu cea sovietică și să dezvolte „o economie preferențială – un fel de vinegretă mafiotă”, susține expertul.
Acest concept s-a format începând cu anii `90, după destrămarea URSS și a avut drept model Biserica Rusă. Or, anume aceasta a fost cea care s-a menținut pe poziții și a rămas să conducă parohiile și mitropoliile din foste țări sovietice. „Biserica Rusă chiar se lăuda că: uite, voi, armata, serviciile secrete, partidele ați pierdut spațiile, dar noi am reușit să gestionăm mai departe. Astfel, Biserica a devenit o unealtă politică de manipulare și asta explică de ce rușii de facto nu au recunoscut niciodată independența nici a unei republici post-sovietice. Iar acolo unde a fost tendința țărilor să se elibereze, a fost organizat război: la noi în 1992, apoi în Georgia și acum în Ucraina”, subliniază Romeo Cemîrtan.
Iar ceea ce vedem acum și ideologia care prinde un contur tot mai evident, spune specialistul, ne arată că Putin vrea să restabilească ceea ce a aparținut URSS după Conferința de la Ialta, din februarie 1945, își dorește acea împărțire a Europei și sfera de influență. „Dar problema e că președintele Federației Ruse nu întreabă popoarele și țările respective dacă vor acest lucru, iar acuzațiile lui că NATO s-a extins nu este adevărată, atâta timp cât anume țările respective au cerut să se alăture acestei Alianțe. Putin nu vrea să accepte că Rusia nu este atractivă, că Rusia nu este un model nici de cultură, nici de trai, nici de mentalitate și nici de relații… iar consecințele pot fi grave”, constată cercetătorul științific.
Menționăm că se împlinește aproape o lună de când forțele militare rusești au invadat Ucraina și a distrus case, localități întregi și a fugărit din țară peste 3 milioane de oameni.
