Despre autor: Janne M. Korhonen este un scriitor finlandez, analist și consultant în domeniul tehnologiilor cu experiență în jurnalism. Este interesat de istoria tehnologiilor, inovații, sustenabilitate și energie.
Găsește mai jos o incursiune în politicile moderne de apărare a Finlandei, scrisă de Janne M. Korhonen (traducere fidelă de Marta Sterpu):
Din păcate, strămoșii noștri au luat multe decizii proaste, cum ar fi să se mute în această regiune rece, întunecoasă și umedă. Dar, lăsând la o parte clima nesuferită și lipsa soarelui, Finlanda ocupă o un teritoriu foarte dezirabil din punct de vedere strategic.
Sankt Petersburg se află foarte aproape de hotarul cu Finlanda, Rusia având ieșire la Marea Baltică doar prin Golful Finlandei. Cel care controlează Finlanda și Estonia ar putea, teoretic, să închidă traficul maritim pentru Rusia, dacă și-a dori asta.
La nord, Finlanda se învecinează cu peninsula Kola, care adăpostește principala forță strategică nucleară a Federației Ruse – submarinele cu rachete ale Flotei Nordului – și este aproape de zona de operațiuni Bastion.
Regiunea de nord a fost problematică din alt motiv – Uniunea Sovietică planifica să „neutralizeze” nordul Norvegiei în cazul unui război cu NATO și pentru a face asta avea nevoie de acces prin Laponia finlandeză și suedeză.
Deci, noi nu credem că cineva ne-ar ataca cu scopul de a prăda Finlanda sau a ne ocupa doar de dragul ocupării. Dar credem că un atac ar putea avea loc pentru că acest teritoriu este foarte dezirabil pentru oricine ar vrea să încerce să ajungă dincolo de Finlanda.
De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, politicile de apărare ale Finlandei se bazează pe nevoia de a nu permite folosirea teritoriului său drept zonă de luptă pentru cele două părți. Ideea nu era ca Finlanda să aibă capacitatea de a câștiga în fața unei puteri mai mari, dar a opune suficientă rezistență pentru a slăbi inamicul ca acesta să renunțe.
Problema este că o suntem o națiune foarte mică într-o țară foarte mare. Finlanda are cam de aceeași suprafață ca Germania (populație 83 milioane), dar are doar 5,5 milioane de cetățeni. Și avem un hotar terestru cu Rusia de 1340 km.
Serviciul militar obligator
Unica soluție cât de cât fezabilă pentru această problemă ar fi serviciul militar obligatoriu și un sistem cunoscut drept „defensivă totală”. Asta înseamnă că întreaga societate poate fi mobilizată pentru a asigura supraviețuirea națională. Și astea nu sunt doar vorbe goale, noi chiar practicăm asta.
Autoritățile civile și militare fac cursuri comune (foarte prestigioase, de altfel) pentru a învăța și chiar a pune în practică sarcinile pe care le-ar avea în cazul unei crize. Noi chiar stocăm diferite lucruri „pentru orice eventualitate”, ceea ce a fost de ajutor atunci când a început pandemia.
Fiecare bărbat este obligat să facă armată, iar femeile au și ele opțiunea să se înroleze. Majoritatea slujesc în armată, dar pot opta și pentru serviciul civil. Refuzul de a face oricare din cele două opțiuni se pedepsește cu 6 luni de închisoare.
Serviciul militar obligatoriu durează 5.5, 8.5 sau 11.5 luni, în funcție de specializare, dar aici are loc doar antrenamentul de bază. Unitățile militare finlandeze sunt considerate pregătite de luptă doar după ce trec prin pregătiri repetate.
Amenajarea adăposturilor
Conceptul de defensivă totală este abia vizibilă și doar dacă știi unde să te uiți. Fiecare clădire din Finlanda, care are mai mult de 1200 m2 trebuie să dețină un adăpost antiatomic/de bombe. Aceste adăposturi sunt echipate cu sistem de filtrare a aerului și trebuie să fie gata pentru adăpostire în 72 ore.
De asemenea, orașele dețin adăposturi mari săpate în granit. În mod normal, acestea sunt folosite ca arene de sport, de exemplu.
Un alt indiciu vizibil al politicii de defensivă totală este cerința ca fiecare pod, pasaj superior, tunel sau alte construcții similare să fie pregătite cu adâncituri pentru explozivi. Nu vă faceți griji dacă sunteți în Finlanda, explozivii sunt instalați doar în cazul unei crize.
Politica de defensivă totală este vizibilă și în majoritatea zilelor de vineri, atunci când militarii se duc acasă pentru weekend.
Jocul „Ce-ar fi dacă”
Ce-ar fi dacă Kremlinul ar începe să-și concentreze forțele de-a lungul graniței cu Finlanda și ar face mai multă gălăgie decât de obicei, așa cum au făcut în Ucraina? Aici este un video care poate explica un posibil scenariu:
Serviciul de informații militare al Finlandei este foarte eficient din toate punctele de vedere. Acesta ar putea detecta o concentrare de forțe armate la hotare și ar veni cu sfaturi către armată și către conducere. Nivelul de apărare va fi ridicat în liniște, ca de obicei, doar că soldații încă nu vor opera cu proiectile adevărate.
La un moment dat, unii rezerviști vor fi chemați la exerciții și vor fi pregătiți pentru mobilizare, va începe repartizarea echipamentului din depozite către centrele de mobilizare. Vor avea loc imediat și exerciții militare.
Dacă forțele concentrate la hotare vor continua să pară ostile, vor fi chemați mai mulți rezerviști. Împreună cu companiile civile de construcții, ei vor începe să transforme Finlanda într-un arici antitanc, vor fi pregătite pozițiile de defensivă și vor fi minate câmpuri, vor fi instalați explozivi.
Flota militară va începe să mineze zona de litoral. Doar anumite porțiuni vor rămâne deschise, apărate fiind de nave militare pe apă și baterii de artilerie și proiectile pe litoral.
Forțele aeriene se vor dispersa către mai multe baze mici de-a lungul drumurilor. Trupele se vor pregăti pentru avansarea spre insulele Ålan.
Dacă cineva ar fi atât de prost încât să vrea să invadeze Finlanda, forțele de apărare formate din 280.000 bărbați și femei și circa 700.000 rezerviști vor fi pregătite să întâlnească agresorul. Din momentul în care inamicul trece granița, el va fi în pericol de moarte.
Strategia curentă a Finlandei prevede unități militare mici și agile care să se folosească de relieful dificil și de cunoștințele detaliate despre locurile natale, pentru a-i organiza inamicului o ambuscadă, după care să se disperseze și iar să atace, la fel cum fac acum și ucrainenii.
Aici este o instrucțiune video a forțelor de apărare finlandeze.
Prin utilizarea artileriei, a câmpurilor minate, faza inițială va provoca daune și victime, astfel voința și capacitatea de luptă a inamicului degradează, în timp ce organizează avansarea pe anumite rute. În această fază se vor implica mai mult unitățile de infanterie ușoară.
Brigada blindată încă va fi în așteptare în ascunzători bine camuflate. Dar după ce atacul inițial este oprit și șansele par a fi favorabile, diviziile mecanizate vor iniția un contra-atac pentru a învinge inamicul slăbit, fiind susținute de artilerie grea și protejate cu atacuri aeriene.
Scopul este de a cauza inamicului atâtea pierderi cumulative încât acesta să nu poată continua atacul, devenind tot mai interesat să negocieze încheierea războiului – acesta fiind și obiectivul politicii de apărare finlandeze.
Până la urmă, noi știm că nu putem învinge într-un război de lungă durată împotriva celui mai probabil inamic. Apărătorii finlandezi vor putea cauza invadatorului foarte multe victime timp de câteva săptămâni sau luni, dar dacă pierderile umane nu sunt o problemă pentru acesta, numărul imens de militari de care dispune ne-ar copleși într-un final.
În funcție de situația generală la nivel global, în câteva săptămâni ar fi nevoie de reaprovizionare cu muniții și înlocuirea echipamentului pierdut. Acesta este unul din motivele pentru care aproape cu siguranță vom adera la NATO acum.
Dar există și un alt motiv mai important. Armata finlandeză există pentru a preveni războiul. Aceasta poate câștiga doar dacă nu va trebui să mai lupte vreodată.
Acum se pare că lorzii Kremlinului sunt predispuși să judece total greșit voința și capacitatea țărilor mici. Nimeni nu poate garanta că nu vor face aceleași greșeli în viitor. Și nu a existat niciodată o victorie atât de zdrobitoare încât să fie preferată evitarea unui război.
Nu putem schimba geografia, dar putem fi mai puternici împreună în fața unui bully.
Notă din partea autorului: Nu sunt expert, sunt doar un finlandez care a urmărit aceste lucruri de câteva decenii. În primul rând, motivul pentru care Finlanda are o armată și o politică de apărare este pentru a rămâne în afara războaielor. E o țară foarte mică și tot ce ne dorim este să trăim în pace.
