Războiul din Ucraina a cauzat o traumă imensă. Ea a intrat în viețile oamenilor și a schimbat radical cursul normal al lucrurilor. Toate planurile și visele s-au spulberat în neant, dar au lăsat în urmă frică, anxietate și nesiguranță.
Este sau nu prea devreme să vorbim despre sindromul post-traumatic? Cum fac față situației refugiații și cum poate fi prevenit acest sindrom? În căutarea răspunsurilor ne-am adresat la Centrul de Reabilitare al Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV Memoria). Acesta este, deocamdată, singurul centru specializat din Republica Moldova. Astfel, de mai bine de 20 de ani, centrul și-a focusat eforturile pe reabilitarea victimelor torturii, violenţei în familie şi violenţei sexuale, precum şi a refugiaţilor şi solicitanţilor de azil.
*
În dimineața zilei de joi, 24 februarie, prin toată Ucraina s-au auzit bubuiturile puternice ale obuzelor care i-a trezit și alertat pe oameni. Aliona și Igor au fost printre ei. S-au simțit cuprinși de panică, au scos valiza din dulap și alertați au început să-și pună acolo tot ce le pica sub mână. „Nici nu știu ce am pus în valiză, conta să ne grăbim și să fugim din calea războiului”, ne povestește Aliona, o tânără de 27 de ani pe care am întâlnit-o a doua zi de război, la vama Leușeni. Ea a fost printre primii refugiați ucraineni care au ajuns în Moldova, îngroziți de ceea ce au lăsat în spate.
*
Cătălina Bulgaru și Svetlana Vişanu, psihoterapeute în cadrul RCTV Memoria, la fel ca-n 2014, se ocupă cu consilierea și oferirea sprijinului refugiaților veniți din Ucraina. Scopul lor astăzi este să ajute la recuperarea lor. Totuși, Svetlana Vișanu ține să menționeze că nu este un proces deloc ușor și nici liniar, ci este ca o curbă cu multe oscilații, cu multe urcușuri, dar și coborâșuri. Astfel, persoana afectată de război, într-o zi, se poate simți minunat și restabilită, iar peste o clipă va deveni anxioasă, de parcă ar cădea într-o prăpastie.
„Refugiații au fugit de război, dar sentimentele lor au fugit odată cu dânșii. Ele sunt în geamantanele pe care le-au cărat, în sufletele lor. Sunt niște amintiri implantate bine în creier și vor ieși la suprafață, ca niște secvențe dureroase din film la orice asociere cu ceea ce a trăit și văzut… Ne străduim să-i ajutăm să ajungă cât de cât la funcționalitatea pe care au avut-o până la traumă, dar viața lor întotdeauna va fi: până la și după. Niciodată nu va fi la fel cum a fost anterior”, explică Svetlana Vișanu.
De asemenea, specialistele din cadrul RCTV Memoria susțin că în această perioadă este extrem de importantă susținerea reciprocă. „Oamenii au nevoie să vadă că cel de alături este dispus să-i asculte și îi înțelege. Acum, nu este timpul să spunem: totul va fi bine, fii puternic, mergi înainte! În timpul războiului, când totul e imprevizibil, nu poți promite nimic. Refugiații sunt speriați și au nevoie de o mână de care să se țină la un moment dat, fie și măcar pentru 2-3 minute”, susține Cătălina Bulgaru.
Ce trebuie să faci dacă ești stresat:
– Respiră regulat și liniștit;
– Mișcă-te;
– Ai grijă să-ți fie cald. Te va ajuta și o plapumă, care-ți va da starea de siguranță;
– Contactează cu alte persoane;
– Bea apă;
– Fă masaj corpului.
Negarea traumei la bărbați
Cel mai puțin se deschid însă bărbații, iar motivul ar fi stereotipurile și normele de educație în care bărbaților li se spune că trebuie să fie puternici, nu au voie să plângă sau să vorbească despre temerile lor. Astfel, ajungem la o negare conștientă a traumei și ascunderea sentimentelor. „Și iată că punem pe polițe o traumă, apoi încă una și încă una, până în momentul în care dulapul nu mai rezistă, ușa se deschide și toate lucrurile cad peste el. Cu cât mai repede se începe asistența psihologică în perioada de după traumă, cu atât mai bune vor fi rezultatele, în caz contrar peste un timp, emoțiile vor erupe și vor fi greu de oprit”, explică Svetlana Vișanu.
Specialiștii Centrului de Reabilitare „Memoria” vizitează aproape zilnic centrele temporare de cazare a refugiaților, unde identifică cine are nevoie de ajutor. Aceștia sunt ghidați, monitorizați, îndrumați și direcționați, li se oferă consultații medicale, acoperire financiară a investigațiilor diagnostice și medicamentelor necesare, precum și asistență psihologică și socială.
„Îi ghidăm, dar nu facem totul în locul lor, pentru că asta nu-i ajută pentru mult timp. Acum este nevoie să le readucem sentimentul că ei pot să-și controleze viața. Sentiment pe care l-au pierdut în momentul în care au fugit din țară spre un nicăieri. Scopul nostru este să-i stabilizăm emoțional. Prin acțiuni de rutină și pași mici, treptat își pot reveni”, explică Cătălina Bulgaru.
Cum funcționează sindromul stresului post-traumatic
Specialistele susțin că acum nu putem să vorbim de sindromul stresului post traumatic. Însă, acesta se va lăsa simțit peste câteva săptămâni, luni sau chiar ani.
Stresul post-traumatic este sindromul care apare după trăirea unor întâmplări negative și puternice. În aceste situații traumatice, persoana reacționează prin simptome ca frica intensă, durere sau irascibilitate, retrăind evenimentele negative ale traumei.
„Una dintre manifestările stresului post-traumatic sunt amintirile despre evenimentele care s-au întâmplat. Acestea nu sunt niște simple amintiri, ci momente încărcate cu multă durere, frică și disperare. Acestea apar brusc în fața ochilor, la orice asociere și persoana nu poate să scape de ele și este nevoit să le trăiască din nou și din nou. Acest episod traumatic nu se uită. El mereu va fi o parte din viața oamenilor care l-au trăit, iar sarcina specialiștilor este să ajute persoana să-l accepte, integreze în viața lui și să nu încerce să-l sugrume. Vrem noi sau nu vrem, dar războiul există, urmările lui vor exista și oamenii aceștia vor trebui să-și trăiască viața mai departe cu aceste amintiri dureroase”, menționează psihoterapeuta Svetlana Vișanu.
„Acest episod traumatic nu se uită. El mereu va fi o parte din viața oamenilor care l-au trăit.”
Pe final, recomandarea femeilor este să nu ne irosim emoțiile și energia pe gândurile ce s-ar putea întâmpla într-un viitor mai îndepărtat. „Ne concentrăm și ne grăbim să anticipăm niște lucruri, dar între timp pierdem momentul de astăzi, de acum. Astfel că, trebuie să reducem timpul în care citim știrile și să nu ne panicăm, pentru că odată cu asta se pierde rațiunea. În schimb, trebuie să ne focusăm pe aici și acum și să descoperim lucrurile mici, dar care ne bucură”, conchide Cătălina Bulgaru.
