Situația economică a Rusiei se schimbă în fiecare oră și discuțiile despre ce se întâmplă astăzi nu mai au sens. În schimb putem să ne gândim ce se poate întâmpla mâine. Și să nu uităm că rădăcinile problemelor de mâine se trag din deciziile luate ieri.
Russia de ieri
Dacă sancțiunile impuse în 2014 au atins doar oligarhii țării, cele de acum vor influența profund economia de consum. Și cele mai importante decizii vor trebui luate anume în acest domeniu. Ca să prognozăm situația de mâine, e nevoie să înțelegem cum a fost organizată economia rusă până acum. Simplificat, ea era compusă din două părți:
- Prima parte a economiei „externe, de export, oligarhică”, strâns legată de actuala putere și total controlată de ea, era responsabilă ca valuta să ajungă în țară. Activitatea „exportatorilor” asigura statul cu taxe pe extracția resurselor naturale și taxe vamale. Aici era implicată puțină forță de muncă, cu salarii mari.
- O altă parte a economiei, cea „internă”, răspundea de piața de consum, producerea și vânzarea mărfurilor și a serviciilor, care asigurau calitatea vieții cetățenilor. Puterea controla mult mai puțin această sferă. Datorită indiferenței autorităților, cetățenii ruși aveau acces la supermarkete pline, malluri, conexiune mobilă excelentă, restaurante bune și alte lucruri care asigurau o viață confortabilă.
Din economia „internă” statul aduna impozite pe valoarea adăugată (NDS) și pe venit (NDFL). Dar, în loc să controleze dezvoltarea „economiei de consum”, statul o manipula iscusit, folosind două pârghii: cursul valutar și salariile. Cum funcționa asta? Dacă aveți venit în valută, îl puteți cheltui în trei moduri:
- a) La cumpărarea de echipamente, componente și servicii care permit dezvoltarea ramurii de extragere a materiei prime (inclusiv cele trimise la export, adică noi câștiguri valutare);
- b) La cumpărarea de echipamente și servicii necesare pentru producerea de mărfuri (inclusiv pentru export);
- c) La cumpărarea mărfurilor și produselor.
Cheltuielile pentru opțiunea c) depind de mărimea sumei (și partea din salariu) pe care oamenii o pot îndrepta spre cumpărarea de mărfuri de import. Respectiv, cu cât e mai mic salariul „în dolari” al oamenilor, cu atât mai mulți bani rămân în buzunarul statului pentru cheltuieli din categoria a) și b).
Anume pentru asta, ca să poată controla sectorul economiei de consum, Federația Rusă a făcut rezerve colosale de valută. Dacă aveți rezerve de 600 de miliarde de dolari, puteți să impuneți orice curs al dolarului și să controlați „salariul în dolari” al oamenilor. Iar descreșterea salariului „în dolari” e un câștig al economiei „de export” – nu trebuie să cheltuie profitul în valută pe cerințele cetățenilor, dar și al bugetului de stat – cu cât mai jos e cursul în ruble, cu atât mai ușor să-ți îndeplinești obligațiile. Controlând cursul valutar, statul controla nivelul de trai al oamenilor.
Dar această pârghie este pierdută, salariul minim va ajunge la 93 de dolari pe lună și e greu de prezis cum se va comporta economia de consum dacă nu e controlată de stat.
Rusia de mâine
Dmitrii Prokofiev de la Novaya Gazeta descrie două posibile modele pentru economia rusiei.
În primul rând, puterea ar putea să reducă drastic cheltuielile pentru forța de muncă. Așa s-a întâmplat și în 1998, după o puternică devalorizare a rublei, când salariul de 200 de dolari era considerat normal, iar antreprenorii aveau venituri gigantice. Vorbind despre „libertate pentru business”, e posibil ca statul să se refere anume la asta – relaxarea legislației muncii. Legile de azi presupun pedepse drastice pentru orice abatere în această sferă și, cel mai probabil, se va miza pe dereglementarea muncii. În așa caz doar cei de sus și cu salarii foarte mari vor putea să cumpere ceva „de import”. Pentru business e un model avantajos, dar există și un dezavantaj – brusca descreștere a impozitului pe venit, care garanta bunăstarea orașelor mari până acum.
Un al doilea model economic spre care ar putea tinde autoritățile și businessul este „industrializarea”, după modelul „planurilor cincinale staliniste”. Cum funcționa „modernizarea stalinistă”? Țăranii ruși erau puși ca echivalent conveierelor americane și în așa fel creștem productivitatea economică, cel puțin statistic.
Astăzi rolul țăranilor îl vor juca funcționarii concediați de pretutindeni, angajații mallurilor, organizatorii de evenimente. Afacerile chinezești vor primi astfel o forță de muncă calificată și ieftină, chiar comparativ cu însăși China.
Cu lopata în mâini, în loc de iPad
Probabil cele mai afectate domenii vor fi cele din sfera serviciilor și industriilor creative, la fel și comerțul, logistica, transportul, turismul, sportul și cultura, care angajează 30% din forța de muncă. În viitor, în loc de directori de marketing va fi nevoie de maiștri și muncitori. Vor fi la mare căutare locurile de muncă în companii de stat, puținele cu salarii stabile. Cei care nu vor găsi un loc călduț vor fi nevoiți să accepte să lucreze în practic orice condiții, iar statul nu se teme de asta, pentru că ține minte că cetățenii săi au fost foarte creativi în anii ‘90, în încercarea de a supraviețui.
Economia nu poate fi amăgită
Există și alte modele, iar lucrurile s-ar putea schimba, pentru că sursa acestor probleme economice este una politică. În cazul unei soluționări eficiente a problemei politice, și cea economică se poate schimba.
Federația Rusă va continua să vândă materie primă în schimbul valutei, dar veniturile din această activitate vor fi mult mai mici și vor trebui să fie distribuite foarte atent, cu țârâita.
Dar conducerea mai are o problemă mare de rezolvat. În oricare dintre modelele economice alese, dinamica dezvoltării ulterioare va depinde de politica de stat și gestionarea propriilor resurse. 60-75% din resursele țării sunt controlate, direct sau indirect, de stat. Astfel, aproape toată economia țării se transformă într-o platformă pentru „achiziții publice” și statul va fi nevoit să cheltuie resursele care vor fi tot mai puține și mai puține.
Deseori se greșește crezând că într-o achiziție publică cumpărătorul este „statul”. Din punct de vedere economic nu există niciun fel de „stat”, ci mai degrabă „agenții statului”, oameni care au acces la bugete și care le pot cheltui cum cred mai bine. Asta e important pentru că oamenii fac greșeli, iar oamenii care vor dispune de aceste bugete acum nu vor acționa neapărat foarte rațional și eficient. Și nu neapărat vor fi competenți.
În afară de asta, în condițiile în care deciziile se vor lua într-o situație economică dezechilibrată, o responsabilitatea foarte mare o au cei care furnizează informații conducerii „de pe loc”. Dorința de a „înflori” rapoartele care merg la sus-puși e foarte periculoasă, pentru că deciziile bune se iau pe baza informațiilor veridice. Nu poți guverna eficient bazându-te pe dezinformare. Economia nu poate fi mințită.
