Ministerul Apărării din Ucraina anunța că în 2021, 22,8% (57 de mii) din forța militară din Ucraina era reprezentată de femei. De la începerea războiului numărul lor cel mai probabil a crescut, pentru că la 24 februarie ministrul ucrainean al Apărării, Oleksii Reznikov, a declarat că oricine este gata și poate ține în mână o armă se poate alătura armatei ucrainene.
Pe rețelele de socializare a circulat un videoclip cu o femeie în vârstă care confruntă soldați ruși, dându-le semințe de floarea-soarelui pentru ca florile să înflorească pe pământul pe care vor muri. O altă bunică din suburbiile Kyivului făcea cocktailuri Molotov, folosindu-se de instrucțiunile pe care le-a găsit pe Google. „Suntem gata să-i salutăm pe ruși”, le-a spus ea jurnaliștilor, ridicând un cocktail.
Dar ucrainencele se află pe front încă de la invazia rusă din 2014. Iată câteva dintre istoriile lor.
Batalionul Aidar
Batalionul de asalt Aidar, cu sediul în orașul Shchastya, are în componența sa mai multe femei care au grijă de cei răniți, dar și femei care luptă. The Guardian le-a relatat poveștile într-un material publicat în 2015:
Mama Tanya a văzut mai multe războaie. În anii 1990, locuia cu soțul ei în Azerbaidjan și a fost medic în timpul conflictului din Nagorno-Karabah. În războiul din estul Ucrainei acordă primul ajutor și scoate soldații răniți de pe câmpurile de luptă în timpul operațiunilor speciale. „Lupt pentru libertate și integritatea teritorială a țării mele”, spune ea, trăgând din țigară. „Acesta este pământul nostru. Nu suntem agresori ca Rusia. Ne protejăm teritoriul.”
Vitaminka este din orașul Zaporojhe. A mers la război, ca să fie mai aproape de iubitul ei care s-a propus voluntar în lupte. Pe tânără nu o sperie câmpul de luptă, ci necunoscutul. „Aici viața pare mai vie. Există multă durere. Durerea vine foarte des. Din această cauză, se simte bucuria mult mai intens”, spune ea.
Anaconda a primit porecla ei de la un comandant de unitate, într-o referire în glumă la statura și puterea ei. Tânăra de 19 ani spune că mama este foarte îngrijorată pentru ea și o telefonează de mai multe ori pe zi, uneori chiar și în timpul luptei. Îi răspunde mereu, în caz contrar mama nu va înceta nicio clipă să o sune. Tânăra spune că lucra la spitalul militar din Kyiv ca asistentă medicală, iar într-o zi a decis să plece la lupte. „Am înțeles că nu mai pot să-i privesc pe oamenii noștri murind și să stau într-o parte. Aceasta este țara mea și poporul meu. Doare să vezi cum mor luptători și civilii de ambele părți ale conflictului. Vreau ca acest război să se termine mai repede”, spune ea.
Lesya și Dasha sunt asistente medicale și lucrează în singurul spital care mai funcționează în Shchastya. Orașul a fost bombardat săptămâni la rând de forțele separatiste susținute de Rusia. Deși un steag al Crucii Roșii plutește pe acoperișul spitalului, acesta nu a fost cruțat.
„Tăcerea este cea mai înspăimântătoare. Când suntem bombardați, știm la ce să ne așteptăm și ce să facem. Dar liniștea are prea multe necunoscute”, spune Lesya.
Ambele asistente provin din regiunea Lugansk și se opun cu înverșunare ideii unei Ucraine divizate. Ambele au copii acasă, dar au refuzat să plece de pe câmpul de luptă.
Tranșeele din prima linie
Nadia Babych stă de veghe la un punct de control din apropierea orașului Zolote din estul Ucrainei – o regiune instabilă aflată în conflict cu Rusia, scrie csmonitor.com. Tranșeele din prima linie se află la mai puțin de jumătate de km.
Nadia este mamă a doi copii și este pregătită să lupte împotriva agresorului. „Suntem aici pentru a ne proteja țara, familiile noastre”, spune ea. S-a înrolat în armată în 2017. Ea consideră că motivația ei de a sluji nu este diferită de cea a soldaților bărbați. „Vrem să păstrăm Ucraina liberă”.
Batalionul invizibil
În 2014 legislația nu permitea încă înrolarea femeilor în forțele armate ale Ucrainei, de aceea femeile care luptau erau menționate în acte ca bucătărese și cusătorese, în timp ce se aflau, de fapt, în prima linie a frontului. Acest lucru a inspirat-o pe Maria Berlinskaia să facă filmul documentar „Batalionul invizibil”, în care prezintă șase femei soldate implicate în luptele de la Donbas:
- Iulia Paievska, paramedică. „Unele femei s-au născut pentru a fi în prima linie”, spune ea.
- Iulia Matvienko, lunetistă. Într-o altă viață a fost economistă cu doi copii. Ea nu-și permite să plângă pentru cei care au murit. „Știu că trebuie să trag prima sau colegii au să fie uciși. Nu am cum să aleg”, spune ea.
- Olena Bilozerska, lunetistă. În viața ei anterioară a fost poetă și jurnalistă și nu a fost niciodată oficial înrolată în armată.
- Oksana Iakubova, o luptătoare în vârstă de 46 de ani, care a fost economistă la Ministerul de Finanțe al Ucrainei.
- Dariia Zubenko, interpretă. A renunțat la viața de artistă pentru a se alătura războiului.
- Andriana Susak, o combatantă care a eliberat o serie de orașe ocupate de pro-ruși. A lăsat luptele în urmă când era în a cincea lună de sarcină.
Documentarul „Batalionul Invizibil” a fost filmat în 2015 și lansat în 2017, la un an după ce s-au făcut mai multe modificări în legislația Ucrainei, prin care a fost permisă înrolarea femeilor.
