Nikolai era în concediu când, în dimineața zilei de 24 februarie, a citit știrea că Federația Rusă, țara lui, a atacat Ucraina. Știrile au curs ca o avalanșă peste el. Frica a început să-i pulseze în tâmple și inimă încă din momentul în care Putin a anunțat că a semnat decretul prin care recunoaște independența regiunilor separatiste Donețk și Luhansk din estul Ucrainei. „De atunci știam că situația se înrăutățește, dar cine știa că în așa mod…”, povestește Nikolai.
Nu cetățenii ruși au vrut sau au început acest război. Este un război pornit de autoritățile dictatoriale de la noi, din Rusia.
S-au întors în Rusia doar pentru că acasă le-a rămas copilul. „Dacă ar fi fost cu noi, probabil nu ne-am fi întors. Iar acum nu știu dacă mai putem merge undeva, cel puțin în următoarele luni, pentru că atitudinea străinilor față de ruși s-a schimbat mult… Nu cetățenii ruși au vrut sau au început acest război. Este un război pornit de autoritățile dictatoriale de la noi, din Rusia. Știm că este un război, dar nu o acțiune militară de demilitarizare a Ucrainei, așa cum încearcă să ne convingă canalele de televiziune pro-Kremlin. E un război lansat de o mână de dictatori din Rusia, cărora nici nu le pasă ce gândesc oamenii țării sale”, ne spune bărbatul.
Recunoaște că nu se simte în siguranță acasă și îl doare neputința sa de a schimba lucrurile. „Mulți străini vin cu mesaje și acuzații spre cetățenii ruși: De ce nu îl opriți? De ce ați permis să se întâmple acest lucru? Abia acum îmi dau seama că nu poți învinui poporul și națiunea pentru ceea ce a făcut un lider, cum ar fi Hitler atunci sau ce face Putin acum. Atunci când puterea este uzurpată, nu prea poți schimba lucrurile. Poți să ieși la proteste pentru doar 10 minute, cât timp va avea nevoie poliția să te rețină. Vei sta după gratii câteva zile, luni, sau poate chiar și ani, dacă ești prea activ și spui direct ce gândești. Lucrurile s-ar putea schimba cât de cât dacă într-o zi, la Moscova, în stradă vor ieși milioane de oameni. Soluția însă este să înceapă presiunile din interior”, constată Nikolai.
Poți să ieși la proteste pentru doar 10 minute, cât timp va avea nevoie poliția să te rețină.
De asemenea, el spune că sunt unele persoane care afirmă că atacurile asupra Ucrainei au fost măsuri necesare. „Asta pentru că mințile lor sunt alimentate de multă, foarte multă propagandă, care spune că fenomenul de rusofobie a apărut pentru că autoritățile rusești fac bine ceea ce fac”, spune el cu tristețe.
Ieri a încercat să privească televizorul. Doi prezentatori ai unui talk-show rusesc, apărători înflăcărați ai lui Putin, se întrebau de ce celelalte țări au reacționat atât de categoric și dur la atacul din partea Federației Ruse, dar au stat aproape liniștiți când aveau loc conflicte în alte țări, chiar și în Iran, în Siria. Presa pro-Kremlin încearcă să prezinte că aceste sancțiuni nu au fost impuse pentru ceea ce face Rusia acum în Ucraina, ci pentru că rușii, ca națiune, nu sunt pe placul celorlalți, pentru că sunt prosperi și dezvoltați. Nu a mai suportat și a schimbat canalul. A pus un film ca să fie niște zgomot pe fundal, că altfel simțea cum gândurile sumbre și tensiunea îl doboară.
„Sunt și mulți oameni care nu vor război. Oameni care nu au acceptat anexarea Crimeei, a Donbasului sau a Luhanskului. Suntem jertfele dictaturii de la noi de acasă, când peste noapte ne-am trezit implicați în războiul de care nu avem nevoie și pe care nu îl vrem”.
În ultimele zile, au crescut puțin prețurile la produsele alimentare, iar rubla s-a devalorizat de aproape două ori. Simpatia față de Putin a scăzut, însă și oamenii, din cauza stresului, presiunilor psihologice și a sancțiunilor care lovesc mai tare în cei cu venituri mici sau medii, îi fac mai agresivi și le pune pe ochi o pelerină care nu-i face decât să vadă ură. „E ca și un câine prins în colț și care este atât de speriat, încât poate face orice ca să se apere. Iar acest lucru este pe placul mașinăriei infernului creată de autoritățile rusești”, constată Nikolai, care nu înțelege cum este posibil ca în doar câteva zile fanteziile apocaliptice prezentate în filme cu arme nucleare și războaie au devenit amenințări aproape sesizabile.
„Înțeleg că viața și lumea niciodată nu va mai fi ca până la 24 februarie 2022, dar nu înțeleg de ce și cum poți să vrei război?!”
*Bărbatul ne-a rugat să-i păstrăm anonimatul. De aceea, numele este schimbat.
Poză simbol, sursa: The Moscow Times
