Silvia a cunoscut, până acum, sute de refugiați veniți din Ucraina, care, în această perioadă, se adăpostesc în țara noastră pentru a evita consecințele războiului din țara lor. Silvia Ursul este doar una dintre voluntarii și voluntarele de la Moldova for Peace, un grup de lucru pe lângă Ministerul Afacerilor Interne și a Guvernului Republicii Moldova, creat recent pentru a susține refugiații care vin în țara noastră. Voluntarii și voluntarele îi întâlnesc, îi informează, și au grijă să ajungă la adăposturi sigure.
Biologă de profesie și membră a două organizații de mediu, Silvia Ursul a decis să fie de ajutor celor care și-au pierdut, pe un timp nedeterminat, casa și patria. Vineri seara, în cea de-a doua zi de la declanșarea agresiunii rusești contra Ucrainei, aceasta a decis să se alăture grupului de inițiativă organizat de către Ministerul Afacerilor Interne pentru gestionare refugiaților veniți în Moldova.
În ziua când am telefonat-o, Silvia era în tură la vama Palanca, alături de alte trei persoane. Venise la ora 14.30 și urma să stea până la ora 19.30, atunci când alți voluntari trebuiau să-i preia tura, ca ea să se poată întoarce la Chișinău.
„Îi cunoșteam pe mulți din alte contexte, dar acum în mașină, în drum spre vamă, ne-am cunoscut și mai bine. Cei mai mulți dintre ei fac parte din ONG-uri sau fundații și sunt persoane cu vârste diferite, de la 20 până la 40 de ani”, povestește Silvia despre colegii voluntari și colegele voluntare.
Cum se organizează voluntarii și voluntarele
La telefon, Silvia îmi povestea cum nu a reușit să mănânce de când a ajuns în tura ei, dar nici nu știa unde ar putea să o facă. Chiar și așa, ea crede că patru ore e cam puțin, și și-ar fi dorit să lucreze în jur de opt ore pentru a putea fi mai eficientă. „În criza asta umanitară este nevoie de ajutor peste tot: la vamă, la transport, la cazare, la aprovizionarea cu bunuri și la oferirea serviciilor.” Voluntarii și voluntarele se organizează în cinci departamente, iar fiecare dintre acestea are un (o) coordonator (coordonatoare). Silvia face parte din „departamentul vămi”, iar de sâmbătă [26 februarie] s-au grupat și au încercat să construiască un sistem eficient pentru toate vămile.
„Lucrăm împreună cu Poliția de Frontieră, ei ne comunică unde au nevoie de voluntari și acolo plecăm. La început, când la Palanca fluxul era sporit, aceștia erau sceptici că noi, voluntarii, i-am putea ajuta cu ceva. Din contra, credeau că i-am putea încurca și mai mult, categoric refuzând sprijinul nostru, însă după ce le-am explicat ce dorim să facem, grănicerii au început să aibă încredere că vrem să îi susținem.”
„Mulți dintre cei veniți sunt foarte dezorientați”
Pe lângă Moldova for Peace, mai sunt voluntari și din alte organizații, care, la fel, dirijează traficul de oameni, însă cu părere de rău nu au reușit să se cunoască între ei: „Fiecare știe că celălalt face ceea ce trebuie să facă”.
„Fluxul de refugiați acum nu este unul abundent, persoanele vin în valuri și voluntarii reușesc să se organizeze. Totuși, mulți dintre cei veniți sunt foarte dezorientați, iar ca să-i coordonăm, avem nevoie să știm că se simt în siguranță. Este foarte important acest moment, căci în clipa în care refugiatul iese din vamă și se ridică bariera, chiar după primii pași, la el se năpustesc tot felul de persoane care încep să-l întrebe unde pleacă, dacă are nevoie de transport sau de mâncare. Ei se sperie, de aceea este nevoie să fim organizați.”
Femeile sunt cele mai vulnerabile
Voluntara a mărturisit că, printre cei veniți, multe persoane sunt confuze și nu prea au idee unde vor pleca, iar pe alții îi așteaptă cineva peste barieră. Însă Silvia îi întrebă pe toți dacă au la cine apela sau dacă au transport pentru a se deplasa. De obicei, femeile sunt cele mai vulnerabile, căci la multe dintre ele soții au rămas să lupte și ele sunt singure fără vreo susținere.
„În cazul lor, ne străduim să le asigurăm repede o mașină și să le transportam acolo unde știu că vor să plece, iar dacă nu știu, atunci găsim noi loc de cazare pentru ele. Am avut un caz când o femeie cu un bebeluș mi-a zis că nu-i pasă unde pleacă, doar își dorește să fie transportată repede, deoarece are nevoie să-și hrănească copilul. Cei mici sunt diferiți, unii sunt triști, alții sunt mai voioși. Ei nu prea înțeleg ce se întâmplă.”
„Noi îi priveam pe cei din Ucraina ca pe o populație unică, însă s-a dovedit că ei sunt foarte diverși și diferiți”
Silvia a istorisit că majoritatea refugiaților aleg să plece la Chișinău, însă unii dintre ei preferă să fie cazați la Anenii Noi sau mai aproape de hotar, precum la Ștefan Vodă. Rolul voluntarelor și al voluntarilor este să trimită oamenii refugiați în siguranță din vamă, să se asigure că au legătură cu o persoană reală sau să-i cazeze într-un loc sigur pentru ei.
„Mulți dintre refugiați sunt reprezentanți ai minorităților care au avut rezidență în Ucraina. Recent, am umplut un autocar cu studenți din India și din Arabia Saudită. Cei din urmă își doreau să plece acasă, iar eu le-am zis că mai au până acolo, trebuie să treacă mai întâi în România. Au fost și dintre cei care m-au întrebat dacă își pot face aici azil politic pentru Uniunea Europeană, iar eu i-am anunțat că aici încă nu e Uniunea Europeană. Noi îi priveam pe cei din Ucraina ca pe o populație unică, însă s-a dovedit că ei sunt foarte diverși și diferiți.”
Vrem în capitală
Voluntara a povestit despre cazuri în care a fost întrebată cât mai este până în Moldova, ea spunându-le celor veniți că ei sunt deja în Moldova, sau alte cazuri când oamenii nu știau că orașul Chișinău este capitala țării noastre, iar la întrebarea „vreți la Chișinău?” cineva i-a zis că nu, vrem în capitală.
„Cred că Moldova desfășoară acum cea mai mare acțiune umanitară din istoria țării noastre. Nu știu cum e în regiune, căci nu cunosc situația din alte țări comparativ cu a noastră. Sunt sigură că voluntarii noștri depun eforturi imense în munca lor și vreau să le spun că sunt minunați și să continue să fie așa.”
