La centrul de plasament temporar de la Moldexpo și-au găsit refugiul zeci de oameni care sunt în așteptarea unui alt drum lung sau a unui alt loc de trai temporar. Dar acum ei se simt în siguranță aici. Mulți au venit împreună cu copiii și rudele apropiate, dar și ceilalți membri ai familiei lor – animale de companie.
Shakir
Shakir privește cu ochii triști de după perdeaua improvizată, iar stăpâna lui îl mângâie drăgăstos și îi oferă de mâncare. Drumul din Odesa până la Chișinău l-au parcurs în aproape 24 de ore. În tot acest timp Shakir, care obișnuia să fie foarte activ și gălăgios, stătea cuminte pe bancheta din spate alături de cele două pisicuțe ale familiei. „Eu cred că animalele înțeleg tot ce se petrece acum și sunt îngrijorate pentru noi”, spune tânăra.
Ea a venit împreună cu mama și cu sora care este în scaun cu rotile, fiul surorii fiind nevoit să rămână la graniță. „Au început să bombardeze, iar mama mea este hipertonică, are nevoie zilnică de medicamente. Iar acum au început să închidă farmaciile, nu aduc medicamente”, spune tânăra. Încă nu știu ce vor face mai departe. „Soțul meu este cetățean turc, este marinar, iar acum se află în Israel și nu are posibilitatea să vină după noi. Singura soluție este să ajungem noi în Turcia”, explică ea.
În timp ce stăpâna vorbește, Shakir o privește cu blândețe și flutură din coadă, bucuros că este alături de familia lui, orice nu s-ar întâmpla.
Milka și Killer
Cei doi cățeluși privesc curioși la oamenii care mișună în jur, abia acum revenindu-și după cele 11 ore de drum. Familia lor a ajuns azi dimineață dintr-o localitate din regiunea Herson.
Femeia care s-a întins pentru câteva clipe pe patul din cabină spune că era în vizită la fiica ei când a început invazia. Peste două zile au decis că trebuie să plece. În Chișinău a ajuns împreună cu fiica și cu doi nepoți adolescenți. „Fiul a rămas în Ucraina, în miliția comunitară”, spune ea cu voce tulburată. Acasă au rămas și alte rude, iar ea încearcă să le contacteze cât de des poate.
Cei patru sunt îngrijorați și îngândurați, iar singura mângâiere sunt cei doi căței, doar ei îi pot face acum să zâmbească.
Prietenul rozător
Acest mic ghem alb de blană care stă cuminte pe umărul stăpânei sale a parcurs peste 200 km din Odesa până în Chișinău. „Sunt foarte multe persoane la vamă, toți obosiți și îngrijorați. Ne bucurăm că acolo am avut posibilitatea să ne încălzim și ne odihnim un pic”, spune stăpâna rozătorului.
Tânăra povestește că la intrarea în țară a întâlnit multe persoane cu animale de companie, bucuroase că pot să-și ia cu ei prietenii patrupezi. „Îți este mai ușor să faci față la tot ce se întâmplă acum în jur când ai un prieten blănos alături”.
A venit împreună cu mama și cu fratele ei, care este eliberat de la serviciul militar. Tatăl fetei nu vrut și nici nu a putut să plece. Decizia să părăsească țara a venit atunci când au început să audă știri tot mai îngrijorătoare, dar și bubuituri în apropierea aeroportului și bazelor militare.
Tânăra zâmbește în timp ce îl mângâie pe rozătorul care încearcă să se ascundă după părul ei. „Nu știm ce va urma, știm doar că aici suntem în siguranță.”
