Aliona are 27 de ani și acum stă în rând la vama Leușeni împreună cu cățelușa ei, Pumpurum. Igor este și el pe undeva, încearcă probabil să înțeleagă cât va mai dura așteptarea. Sunt pe drumuri de ieri dimineață și toate orele de la primul moment de frică și până la ieșirea din Odesa sunt păstrate cu grijă în memorie, deși nu poate fi sigură de ordinea lor cronologică. Ține minte oamenii din magazin, care așteptau la casă și pur și simplu plângeau. „Plângeau și se îmbrățișau. Nu poți să-ți stăpânești lacrimile în așa momente”, zice Aliona zâmbind amar.
Știa că va avea nevoie de bani în numerar, dar să-i scoată de pe card părea ireal. „Erau rânduri kilometrice la bancomate. Și atunci trebuia să decizi: ai nevoie de bani sau ai nevoie de viață”, își amintește cu emoții tânăra.
Au decis să plece din Odesa când în dimineața zilei de joi s-au auzit primele explozii. „Erau sunete de obuze, iar partenerul meu mi-a spus: «S-a început războiul»”, povestește tânăra.
Atunci a scos valiza și a început să-și pună acolo tot ce-i pica sub mână. „Dacă aș deschide valiza, o să râdeți, pentru că am un pulover, un ciorap, niște blugi și, sinceră să fiu, nici nu știu dacă mi-am pus lenjerie. Nu mi-am luat nicio bijuterie. Eu pur și simplu nu știu ce am în valiză”, spune Aliona.
Au pornit la drum în două mașini, Aliona cu Igor într-una, sora ei cu soțul și copilul lor – în alta. Intenționau să meargă dintâi la Bilhorod-Dnistrovskîi (Cetatea Albă), la părinți, care îngrijeau de copiii unor prieteni militari plecați la luptă. „Când vezi asta la televizor, în filme, e una, dar când asta are loc în realitate și vecinii te imploră să iei acești copilași ca să le salvezi viața, pentru că nu știi ce o să se întâmple peste zece minute sau o oră, asta e groaznic”, povestește Aliona. Dar nu au reușit să mai ajungă acolo, pentru că ambuteiajele erau interminabile și nu știau dacă vor reuși să treacă vama în timp util.
S-au oprit la Tatarbunar și au înnoptat la un hotel. Apoi au mers spre Starokazacie, la hotar cu Moldova. Pentru că deja se zvonea că bărbații nu vor mai putea părăsi țara, Igor a mers primul, în recunoaștere. A reușit să treacă vama și să ajungă în Moldova până la ora 6, iar ceilalți se pregăteau să-l urmeze. Însă la 11 era deja târziu pentru celălalt bărbat, ordinul de mobilizare generală intrând în vigoare. Sora Alionei a decis să rămână cu copilul în Ucraina, pentru a fi alături de soț „A fost o despărțire groaznică”, spune Aliona.
Vor să plece undeva mai departe, în Europa, deși încă nu știu unde exact. „Vrem cât mai departe, pentru că nimeni nu știe până unde va ajunge războiul”.
