„Dragă M.,
La 16 ani am plecat de acasă, devenind parte din diasporă. Am câștigat o bursă de studii peste hotare și am înhățat oportunitatea asta cu tare multă poftă. Dar în câteva săptămâni acest avânt a fost copleșit de rigurozitatea academică, șocul cultural, dorul de casă, sentimentul impostorului (probabil mai mult decât orice altceva).
Au fost doi ani care m-au călit emoțional. Atunci plângeam nopțile pentru notele pe care le primeam la chimie și blamam obiectul pentru toată nefericirea mea. Acum îmi dau seama că acele lacrimi nu erau cauzate doar de insuccesele academice (de scurtă durată), erau și o manifestare a dorului de casă.
Totuși, fiind acum în primul an de universitate, primesc plăcere deplină de la anii de studenție fără avalanșa emoțională care vine la pachet cu plecarea de acasă și schimbările sociale și academice. Am trecut deja prin asta. Asta nu înseamnă că sunt total scutită de episoade de dor de casă și greutăți în adaptarea la un mediu nou, dar am învățat să le depistez și să le percep ca pe ceva normal, cu care se poate de trăit (mai ales dacă ai niște ciocolate Bucuria care să aline dorul sau, împărțindu-le, să te ajute să-ți faci noi prieteni).
Prin urmare, aceasta e mai mult istoria prietenilor mei și foștilor colegi. La un moment dat, am realizat că prietenii mei, și ei boboci la universitate, îmi spuneau aceleași fraze cu care mă jăluiam eu acum doi ani. În primul rând, că e greu să-și facă prieteni, că sistemul educațional e atât de diferit, că simt că nimeni nu-i înțelege, motivul nefiind doar bariera lingvistică.
Aceste frustrări sunt doar amplificate de studenția ideală pe care, aparent, o au restul foștilor colegi, cel puțin pe rețelele de socializare. Toți postează fragmente din diferite colțuri ale lumii cu cele mai interesante petreceri, cu noii lor prieteni. Rudele te sună să-ți zică cât de mândre sunt de tine. Foștii profesori așteaptă raportul tău academic, să le zici cum te descurci cu obiectele de studiu, dacă îți plac. Și parcă trebuie să-ți placă totul – și cursul, și universitatea, și țara, și oamenii.
Te arunci în viața asta nouă cu vise mari. Iar așteptările oamenilor din jur nu sunt neimportante. Probabil anume aceste așteptări creează cea mai mare presiune asupra unui proaspăt student. Dar nu asta-i problema. Cu dorul și provocările de adaptare te descurci mai devreme sau mai târziu dacă ești în mediul potrivit pentru tine. Înveți și cum să-ți faci cont bancar și cum să prăjești un ou. Dar ce faci dacă nu e mediul potrivit? Ce faci dacă îți dai seama că nu-ți place facultatea, de exemplu? Catastrofă! Din păcate, Moldova încă e un mediu puțin tolerant la greșeli. În momentul în care iei decizia să faci o pauză de la studii, să revii acasă, să-ți schimbi cursul sau universitatea, societatea automat îți pune ștampila de eșec. Totuși, a face o schimbare rațională în viața ta nu mi se pare un eșec. A renunța la ce nu-ți face bine este, de multe ori, un act de curaj.
Mulți dintre prietenii mei au realizat că vor să apuce o altă cale decât cea pe care au pornit. Dintre cei pe care îi cunosc, aproape toți au fost încurajați de către apropiați să rabde încă vreo doi-trei ani, ca „să iasă cu o diplomă”. De ce?! Dacă decizia de a schimba direcția de studii nu este bazată pe frică, dar pe argumente logice și pe o strategie de viitor, care e problema? Ideea că „dacă ai început, deja termină” mi se pare nesănătoasă în acest context. În momentul ăsta parcă ești independent, da’ parcă nu. La luat decizii trebuie să fii adult, dar deciziile tale sunt criticate de parcă ai fi un copil.
Acest text nicidecum nu motivează lipsa de seriozitate sau informare cu privire la alegerea traseului post-liceal. Aici doar vreau să amintesc că dacă ai diploma de BAC și ești major în buletin nu înseamnă că devii adult peste noapte și că știi ce vrei să faci cu viața ta. Lăsați tinerii să învețe să zboare, nu le tăiați aripile prin așteptări iluzorii înainte ca ei să-și ia avânt.
Așadar, o să termin cu următoarele întrebări: cum depistezi la nivel de comportament / reacții personale dacă decizia ta e una rațională sau e influențată de frica / șocul unui mediu nou? Vulnerabilitatea emoțională din această perioadă poate să afecteze semnificativ procesul logic… Cum poate fi controlată anxietatea de a comite o greșeală și de a fi judecat de către societate?
Mulțumesc, dragă M., de la altă M.”
RĂSPUNS:
Chiar dacă te referi acum mai mult la colegii tăi care trec printr-o situație similară cu a ta, în acest răspuns am să mă refer la tine și la experiențele tale. Iar sfaturile de mai jos pot fi replicate pentru oricine se confruntă cu stările descrise de tine.
Ce bine ar fi dacă maturii din preajma noastră ne-ar ajuta să ne cunoaștem, să ne înțelegem, să dezvoltăm abilități favorabile pe termen lung. Însă nu întotdeauna se întâmplă așa. Și nu înseamnă că ajunși la maturitate nu putem gândi și acționa diferit.
Ca și pentru alți tineri de vârsta ta, contactul cu un nou mediu de învățământ, trai, ți-a oferit ocazia de a pune la îndoială presupuneri vechi și a concepe noi moduri de a privi lucrurile. Ai constatat că nu e facultatea potrivită. E important să reții că nu ești singura care trece prin această situație.
Cel mai probabil experiențele negative cu membrii familiei, colegi, profesori au influențat dezvoltarea unor credințe nesănătoase despre greșeală, performanțe, decizii, autonomie, oameni și, nu în ultimul rând, cum te vezi pe tine.
Dacă te temi de evaluare negativă, atunci îți faci griji și ce cred alții despre tine. Consideri că oamenii sunt critici, se uită la ce faci tu și îți bazezi stima de sine și acțiunile pe felul în care crezi că te percep oamenii. Specialiștii numesc asta anxietate socială. O anumită doză de anxietate este sănătoasă, deoarece ne ajută să avem un comportament potrivit pentru fiecare situație socială. Ce poți face ca neliniștea de a comite o greșeală și a fi evaluată negativ să nu te blocheze?
Frica de a greși
Analizează ce relație ai tu cu greșeala, ce reprezintă greșeala pentru tine și transformă eșecul în oportunități, în afirmații eficiente pe care să le folosești:
- Nu eu am eșuat, ci comportamentul meu. Comportamentul eșuează, nu oamenii! Dacă pui eșecul pe seama anumitor comportamente, poți să le schimbi. Multe comportamente ți-au reușit, nu-i așa? Câte comportamente reușite ai pe parcursul unei zile, săptămâni, luni, ani?
- Am ce învăța din eșecul meu. Eșecul este o informație! Observă un copil care face puzzle. Se poate întâmpla să pună piesele în locuri nepotrivite. Cum crezi, eșuează sau învață? Greșeala este cea mai bună prietena a noastră, ne ajută să învățăm.
- Îmi consider eșecul ca o provocare! Poți alege reacția în fața unui eșec – să crezi că ești incompetentă ori să încerci mai mult. Specialiștii ne spun că perseverența în depășirea dificultăților și provocărilor poate să ne crească rezistența la gestionarea altor situații dificile. Acest proces se numește „hărnicie învățată”. Și tu o poți dezvolta!
- A eșua înseamnă că am încercat. A nu încerca este mai rău! Vezi o rochiță care îți face cu ochiul în vitrină. Cum ai putea ști dacă ți se potrivește? O probezi! Ar putea să nu-ți placă, dar cel puțin ai încercat.
- Toți oamenii eșuează uneori! Poate crezi că nimeni nu eșuează în afară de tine. Oamenii de succes și-au construit succesul pe eșecurile lor.
Exemplu: Prima companie a lui Henry Ford a dat faliment, Newton a fost ultimul din clasă.
Înțeleg revolta ta cu privire la cultura din țara noastră, unde se pune accent mai mult pe succes și nu este normalizată greșeala. Oamenii gândesc, simt și reacționează în felul lor – nu-i putem schimba. Dar dacă ajungi să înțelegi că eșecul face parte din viață, este inevitabil și universal, asta te ajută să te îngrijorezi mai puțin. Poți gândi: „Nu-mi place cum privește societatea eșecul, dar pot suporta și acționa în direcția dorită”.
Frica de evaluare negativă
Ar fi bine să vezi ce gânduri stau la baza acestei frici, ce dovezi au, cât de adevărate sunt dovezile.
- Găsește explicații alternative.
Exemplu de combatere a gândului negativ: „voi fi evaluată negativ dacă schimb facultatea”
– Crezi că oricine ar face o astfel de presupunere? De ce nu?
– De ce crezi că alegerile tale ar trebui să placă la toată lumea?
– Nu crezi că le dai o putere dumnezeiască oamenilor?
– Chiar dacă s-ar adeveri ceea ce prezici, oare nu ar exista totuși și aspecte pozitive?
– Este oare posibil ca toți oamenii din întreaga lume să te evalueze negativ?
- Numește, validează și acceptă emoțiile pe care le trăiești, pentru că ele sunt firești, trecătoare, nu durează o veșnicie.
- Practică diverse tehnici de relaxare pentru a liniști mintea și corpul: respirație abdominală, relaxarea musculară progresivă Jacobson.
- Revizuiește-ți standardele. Cultivă ideea de a fi „suficient de bună”. Înțelege că nu ai nevoie să fii perfectă pentru a fi iubită și apreciată. Încearcă să fii mai puțin critică cu tine și cu ceilalți.
- Inundă-te în fricile tale! Fă în mod intenționat în fiecare zi câte o greșeală. Acționează! Când eviți lucrurile de care te temi, anxietățile tale devin tot mai rele cu timpul.
- Expune-te la situații care provoacă rușine. Asumă-ți riscul de a fi ridicolă. Dacă este repetat de nenumărate ori, acest sentiment supărător, incomod devine mai slab în timp. Știu că e greu, dar greu acum înseamnă ușor în viitor.
Exemplu: vorbești tare la telefon în magazin, îmbraci intenționat haina pe dos, etc.
Aproape toate tratamentele și metodele care-i ajută pe oameni să nu se mai teamă de ceva includ confruntarea cu frica respectivă.
Creierul uman acceptă greu tot ce este nou și acționează impulsiv la necunoscut. Cu atât mai mult, văzând situația cu facultatea ca fiind o catastrofă, o interpretezi ca cel mai groaznic lucru care ar putea să se întâmple în viața ta și nu vei face față. Partea rațională a creierului se blochează și intră în funcțiune partea emoțională, care te poate copleși cu frică, furie, tristețe, iar reacțiile și deciziile tale nu vor fi unele bine chibzuite. Ce te-ar ajuta în procesul de luare a deciziilor?
- Ia decizii bazate pe valori și obiective pe termen lung, nu pe cum te simți acum. Inițiază o listă cu valori și obiective pe termen lung.
- Înțelege că nu există decizii perfecte. Cauți siguranță ori asigurarea că niciodată nu vei regreta alegerea de a părăsi facultatea. Ai putea crede că deciziile nu trebuie să fie însoțite de îndoieli. Dar deciziile importante în viață presupun adesea îndoieli. Pune-ți la îndoială îndoielile!
- Fii dispusă să accepți unele pierderi, pentru că acestea fac parte din viața noastră.
- Acceptă provocarea de a lua decizii de una singură. Oferă-ți recompense cu acest prilej – o cină cu prietenii, o vizită la salon etc.
Modifică modul în care apreciezi / evaluezi pericolul – este o cale inteligentă de a-i spune creierului și corpului tău să reacționeze altfel. Demontează gândirea nesănătoasă numită „catastrofizare”.
Răspunde la următoarele întrebări:
- De ce această situație este o catastrofă, de ce nu este o catastrofă?
- Care este diferența dintre o situație neplăcută și un dezastru?
- Cum te vei uita la această situație peste 5, 10,15, 20 ani?
Metodele expuse mai sus sunt o doar o parte din mulțimea de soluții existente. Pentru a simți efectul e nevoie să le aplici. Unele pot fi mai aproape de tine – exersează-le. Cu ajutorul unui specialist ai putea aborda mult mai profund tiparele de gândire și comportamente disfuncționale. Însușirea unor abilități sociale, de comunicare, creșterea încrederii în sine fac parte din intervenție. Tu cunoști mai bine de ce ai nevoie. Și fiecare om are în interior resurse pentru a face față problemelor din viață, inclusiv tu!
Poți apela cu încredere la specialiștii în domeniul sănătății mintale, care activează în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală din Moldova.
Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu proiectul moldo-elvețian MENSANA – „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”. Răspunsurile la scrisorile primite de la cititori sunt pregătite de specialiști în sănătate mintală.
Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.
Ilustrație de Natalia Gârbu
