Chișinăul crește ca pe drojdii, cresc și problemele odată cu el. Una dintre ele este cea a parcărilor, care devine tot mai dureroasă. Peste tot se construiesc complexe întregi de apartamente, iar spațiul public rămas este insuficient pentru necesitățile oamenilor – parcare, zonă verde, teren de joacă etc. Respectiv, lumea nu mai are unde parca și „acaparează” spațiile publice, transformându-le în locuri „private” pentru mașinile lor.
M-am pomenit și eu în situația în care am parcat în spațiul „privat” al cuiva, amenințările și înjurăturile fiind nelipsite în toată această poveste. De partea cui a fost dreptatea și cum se întâmplă cu privatizarea spațiilor publice, explic în acest articol.
Cu trei săptămâni în urmă, într-o seară de vineri, împreună cu partenerul meu am ales să vizităm un restaurant mai departe de centrul Chișinăului, care ar putea avea mai puțini vizitatori (în contextul pandemiei, încercăm să evităm spațiile aglomerate). În sectorul Rîșcani am găsit exact ce ne trebuia. Era trecut de ora șase seara și la o distanță mai mare de restaurant am găsit unde să parcăm.
Era o parcare obișnuită pe partea dreaptă a străzii. Am parcat și am ieșit din mașină. Un bărbat trecut demult de 50 de ani, în haină cu elemente reflectorizante, s-a îndreptat spre noi și a început să ne ceară pe un ton foarte agresiv să luăm mașina de acolo, pentru că parcarea ar aparține locuitorilor blocului de pe adresa str. Calea Orheiului 103.
Pentru că nu era niciun indicator care să ne sugereze că această parcare este rezervată și nici nu eram undeva în curte, „furând” locul cuiva, nu am înțeles de ce ar fi trebuit să știm că nu e voie, că nu se poate și că trebuie să ne luăm mașina și să plecăm imediat.
Din Regulamentul Circulației Rutiere: „Parcare rezervată” semnalizează locurile unde se permite parcarea doar a autovehiculelor ce aparțin întreprinderilor sau organizațiilor respective, precum și angajaților acestora.
„Ia-ți hârbul că-ți sparg roțile”, ne amenință paznicul blocului. Imediat, apare și un locatar al blocului însoțit de un ciobănesc german fără botniță. Intuiam că vorbele calde nu vor intra în această ecuație și am decis să scot telefonul din buzunar și să încep să filmez, pentru a avea la mână toate dovezile abuzului în caz de necesitate.
– Vezi gardul?, întreabă bărbatul cu câinele și îndreaptă degetul spre gardul din fața blocului în care locuiește. 6 metri aparțin nouă după gard, făcând referire la parcare.
– Noi avem contract. Până la ora 18, farmacia de alături ține mașinile, după – oamenii de la adresa asta își parchează mașinile, explică paznicul.
Acum în parcare apare și președintele asociației de locatari, Tudor. „Parcarea asta este făcută de către farmacia de alături în colaborare cu noi. Am încheiat cu ei un contract ca ei să țină ziua mașinile”, spune bărbatul, adăugând că noaptea locatarii își parchează aici automobilele. „Omul a făcut cu banii lui aici, el clar că o să vină și o să zică că e locul lui. Aici a fost gazon. Dvs. nu aveați să vă parcați dacă nu făceam aici”, spune președintele asociației.
Între timp, în această discuție aprinsă apare și un taximetrist, care se parcase alături. Și pe el paznicul a început să-l „certe”. Cât discutam cu Tudor, paznicul a început să bruscheze taximetristul și să-l amenințe, împingându-l spre gard. În cele din urmă, șoferul de taxi reușește să fugă și să cheme poliția.
„Bădița Anatol!”, îi face observație președintele asociației paznicului. „Eu vorbesc acum omenește, de ce nu parcați la magazin? Amu vine omul acasă și el trebuie să se parcheze undeva acolo, să vină cu geanta și cu doi copii, și dvs. ați parcat în locul lui. Dacă este loc public, de ce nu vine pretura să strângă, să facă curățenie, să dea cu var, că e loc public? Eu adică am grijă, noi am asfaltat împreună cu dânșii [farmacia de alături, n.red.], fac curățenie, și dvs. veniți să-mi spuneți că e loc public,” continuă să-mi explice acesta.
Președintele asociației blocului de pe adresa str. Calea Orheiului continua să ne spună că ar fi existat un indicator care ar demonstra că parcarea e rezervată, că împreună cu locatarii și compania ar fi alocat bani ca să fie amenajată pe un loc public.
Am auzit în adresa noastră, a mea și a partenerului meu, cuvinte precum „du-te, măi, parazitule!”, „eu locuiesc în casa asta, eu încerc să întrețin ordinea aici. Uăi, mucoaso, altfel nu pot să vă spun!”. Sigur că nu lipsește aici nici bruscarea și datul peste mâini, pentru că filmam aceste scene și le-am promis, în calitatea mea de jurnalistă, să documentez cum ei abuzează de spațiul public.
Între timp, a venit și poliția. Deși cercetarea tuturor circumstanțelor și pregătirea dosarului poate dura și o lună, la trei săptămâni de la acest caz nu a fost contactat nici taximetristul (partea vătămată), nici eu, în calitatea mea de martoră și sursă de dovezi video.
Spațiul public este al meu dacă fac curat?
Prin urmare, am decis să aflăm care a fost înțelegerea companiei cu locatarii, câți bani au investit în acea parcare și în ce condiții gazonul din spațiul public a fost transformat în parcare publică.
Am telefonat la farmacia invocată de multe ori în discuție. Aceasta își are sediul în apropiere și este administrată de o companie lideră pe piața Republicii Moldova în domeniul importului și distribuției produselor farmaceutice. Juristul companiei a venit cu o reacție oficială: „În 2010, întreprinderea noastră a achitat costul la toate lucrările de amenajare, atât la parcare, cât și la spațiile verzi adiacente. Locul în cauză este amenajat și folosit de toate persoanele care au necesitatea să se parcheze – locatarii blocului și colaboratorii firmei atunci când este liber…”
Juristul m-a asigurat că locatarii blocului nu au contribuit cu resurse financiare în amenajarea parcării, așa cum spunea președintele asociației, iar spațiul nu aparține „nici companiei, nici blocului”, adaugă el.
Vicepretorul sectorului Rîșcani, Oleg Suslov, într-un răspuns oficial pentru Moldova.org, ne informează că „în zona de amenajare și salubrizare a cartierului locativ, în baza planului de amenajare avizat de către arhitectul-șef al municipiului Chișinău, se permite amenajarea teritoriului, fără îngrădire și construire, pentru organizarea căilor de acces, parcarea automobilelor, uscatul rufelor, zone de agrement și sport și alte utilități ale locatarilor. În zona de amenajare și salubrizare nu se admite acordarea oricăror preferințe pentru unii locuitori ai cartierului în detrimentul altora”.
Complexe cu câte 800 de apartamente
Am discutat cu Anetta Dabija, activistă în domeniul protecției patrimoniului construit și președinta Asociației Obștești „Salvați Chișinăul”. Anetta locuiește și ea într-o zonă cu multe blocuri construite recent. Din observațiile ei, toate problemele apar din cauza planificării proaste, nerespectării normativelor în construcții și a reglementărilor de urbanism. „Foarte puține dintre noile blocuri respectă acele cerințe de a asigura un număr minim de parcări. Și este evident de ce – e imposibil să asiguri cu un număr minim de parcări complexe care au câte 800 de apartamente. Nimeni nu respectă aceste normative și cerințe. Blocurile se construiesc masiv, în spații mici, fără a asigura parcări, și singurul spațiu care rămâne este cel public. Evident, insuficient pentru toate necesitățile oamenilor – parcare, zonă verde, teren de joacă etc.”, spune Dabija.
Potrivit activistei, soluția ar fi respectarea acelor norme cerute și, de fapt, obligatorii atunci când se construiește un imobil nou. „Asta ar însemna mai puține clădiri, cu mai puține apartamente și cu mult mai puține etaje”.
Dar până și dacă se va face regulă în acest domeniu, să parchezi undeva, chiar și regulamentar, poate veni la pachet cu înjurături, amenințări și explicații despre cum „dacă fac aici curat, înseamnă că e locul meu și gata”.
Poză simbol de Tatiana Beghiu
