Ce se întâmplă în Ucraina și de ce așteptăm 16 februarie  

Președinta Maia Sandu a avut azi un discurs în care a îndemnat cetățenii Republicii Moldova să fie solidari și să se informeze din surse de informație sigure. Totodată, aceasta a dat asigurări că autoritățile de la noi sunt gata să înfrunte orice provocare și că sunt conștiente de riscurile unei escaladări a situației din Ucraina. 

Sandu a mai adresat un mesaj și cetățenilor din stânga Nistrului, cărora le-a reamintit că „Republica Moldova este o țară pașnică” pentru care principiul neutralității permanente este esențial. Mesajul șefei statului vine în contextul unei crize acute la hotarele dintre Ucraina și Rusia, unde sunt mobilizate sute de mii de soldați.  

Până pe 16?  

Pe 11 februarie, Statele Unite au transmis o recomandare pentru cetățenii săi aflați în Ucraina să părăsească țara cât de curând posibil. Iar pe 12 februarie, Departamentul de Stat al Statelor Unite a început retragerea tuturor angajaților ne-esențiali ai Ambasadei din Kiev și a suspendat, deja de pe 13 februarie, toate serviciile consulare din capitala Ucrainei. SUA vor păstra o prezență consulară în Lvov, care vor gestiona situațiile de urgență legate de cetățenii săi. Totodată, potrivit declarațiilor lui Jake Sullivan, consilier principal pe securitate al președintelui SUA, nu este clar ce se va întâmpla, însă este necesar să fie prudenți.  

Potrivit presei de la Washington Joe Biden ar fi comunicat într-o discuție cu ceilalți președinți ai țărilor membre NATO că Rusia ar putea începe operațiunile militare înainte de încheierea Jocurilor Olimpice de la Beijing, adică înainte de 20 februarie. O dată posibilă pe care Biden le-ar fi comunicat-o și liderilor NATO ar fi 16 februarie. 

Imediat după anunțul americanilor, apeluri similare au venit și din partea Marii Britanii, Norvegiei și Danemarcei, care le-au cerut cetățenilor să părăsească Ucraina „cât încă sunt posibile mijloace comerciale pentru a face acest lucru”. La fel a făcut și Israel, care a decis „să evacueze familiile diplomaților și personalului ambasadei sale în Ucraina”. Peste weekend, apeluri similare au fost făcute de Italia, Spania, Iordania, Irak, Kuwait, Maroc, Suedia, Luxemburg, Germania (care a precizat că cetățenii germani a căror prezență nu este imperativă în Ucraina trebuie să părăsească țara), Australia, dar și Uniunea Europeană, misiunea căreia a permis duminică personalului neesențial să părăsească țara vecină. 

Zboruri anulate 

Pe 13 februarie, Ucraina a sfătuit companiile aeriene să evite zborurile deasupra apelor deschise ale Mării Negre începând de azi și până sâmbătă, 20 februarie, din cauza exercițiilor navale rusești care au loc acolo, potrivit Reuters.  

Tot duminică, un oficial ucrainean de rang înalt a declarat că Ucraina nu vede rostul închiderii spațiului său aerian ca răspuns la acumularea de trupe rusești la granițele cu Ucraina, în timp ce compania aeriană olandeză KLM – parte a Air France – a anunțat că nu va mai zbura spre Ucraina, iar compania germană Lufthansa a declarat că ia în considerare suspendarea zborurilor. 

Ieri, un zbor al companiei aeriene SkyUp ce zbura din Madeira la Kiev a aterizat de urgență pe Aeroportul Internațional Chișinău. Ulterior, pasagerii au fost îmbarcați în 4 autobuze și transportați în Ucraina. Motivul a fost legat de faptul că proprietarii companiei, rezidenți în Irlanda, au primit interzicere imediată a aeronavei pe teritoriul Ucrainei de la compania de asigurare.  

Ce vor rușii 

Tensiunile curente dintre SUA, Ucraina, NATO și Rusia au început în toamna anului trecut, când Rusia a început un proces de mobilizare a trupelor la granița cu Ucraina atât pe teritoriul Rusiei, cât și al Belarusului și în regiunea Crimeea, ocupată de către Federația Rusă. Imediat, majoritate presei occidentale a scris despre faptul că Rusia ar pregăti o invazie a Ucrainei din trei direcții – est (Donețk), nord (granița Ucraina-Belarus și Ucraina-Rusia) și sud (peninsula Crimeea, ocupată de Federația Rusă din 2014).  

În toată această perioadă, oficialii ruși au negat că ar avea planuri de a invada Ucraina. Totuși, aceștia susțin că trupele sunt la graniță pentru exerciții și pentru apărare în eventualitatea unor provocări. Ulterior, rușii au venit și cu două propuneri de tratate ce ar reglementa regimul de securitate din zonă. Unul este cu Statele Unite, iar celălalt – cu NATO. Ambele tratate au câteva prevederi standard destul de rezonabile, precum neproliferarea armelor nucleare sau dezarmarea în general. Totuși, unele cerințe sunt considerate de unii experți și lideri NATO drept „inacceptabile”.  

De exemplu, în proiectul de acord cu SUA pregătit de Rusia se precizează că „Statele Unite vor lua măsuri pentru a preveni și va respinge orice aderare a oricăror state, foste membre ale URSS”. Sub același punct, rușii cer ca SUA să nu admită desfășurarea forțelor NATO în foste țări URSS. Însă această prevedere contravine doctrinei de bază a NATO, care oferă dreptul de a se alătura NATO oricărei țări își dorește asta, fiind în esență o alianță defensivă, nu ofensivă.  

Într-un alt articol din același proiect de acord este specificat faptul că „părțile se vor abține de la desfășurarea forțelor militare și armamente în zone geografice care ar putea fi percepute de părți drept amenințare la adresa securității naționale”.   

În cazul acordului cu NATO propus de ruși, lucrurile sunt spuse mai clar. De exemplu, „forțe militare adiționale ale țărilor membre NATO la data de 27 mai 1997 nu pot fi dislocate în celelalte țări ale Europei”. Această prevedere se referă la faptul că, efectiv, în majoritatea țărilor foste socialiste, dar și în cele baltice (foste URSS), nu pot fi dislocate trupe NATO. În mod direct, pretențiile sunt către bazele militare din România și Polonia.  

Iar un alt articol spune că „toate țările membre NATO își iau angajamentul de a nu admite lărgirea NATO, inclusiv aderarea Ucrainei și altor țări”. Tot aici, țările NATO s-ar obliga să nu admită desfășurarea de forțe în țările Europei de Est și Caucazului de Sud.  

Toate cerințele făcute publice de ruși sunt considerate inacceptabile de către SUA și conducerea NATO, mai ales în condițiile în care ușa NATO este mereu deschisă, așa cum este garantat prin articolul 10 al tratatului de bază – orice țară europeană se poate alătura.  

Discuții și consultări  

În perioada 10-13 ianuarie au avut loc discuții între SUA-Rusia, NATO-Rusia și pe platforma OSCE în legătură cu cerințele părții ruse și a acțiunilor de pe teritoriul Ucrainei. Discuții au avut loc inclusiv prin conversații telefonice pe tot parcursul acestei perioade. Vladimir Putin a avut conversații telefonice cu Joe Biden, președintele Statelor Unite, care nu s-au soldat cu alte rezultate decât cu declarația că aceste discuții vor urma.  

Totodată, președintele Franței, Emanuel Macron, a avut o întrevedere de 5 ore cu Vladimir Putin la Moscova. Imediat după această vizită, Macron a vizitat și Kievul. Pe fundalul ultimelor anunțuri ale Casei Albe, cesta a mai avut discuții cu Vladimir Putin și în seara zilei de 12 februarie, de această dată doar de o oră. Pe 14 februarie, noul cancelar al Germaniei, Olaf Sholtz, a ajuns la Kiev, în ajunul vizitei sale la Moscova. Autoritățile germane sunt acuzate atât de către membrii NATO, cât și de intelectualitatea din Germania că s-ar menține prea neutre în conflictul dintre Ucraina și Rusia. 

Cum ar arăta o invazie? 

Potrivit unui articol publicat de tabloidul german Bild la mijlocul lunii ianuarie, Rusia ar planifica să atace Ucraina în trei faze distincte.  

În prima etapă, potrivit surselor anonime citate de jurnaliști, Rusia ar fi planificat ocuparea orașului Odesa și pregătirea unei campanii terestre de ocupație a litoralului dintre Crimeea și Odesa.  

Tot la prima etapă ar avea loc ocuparea gurilor râului Nipru și înaintarea pe curs în interior, rupând logistica ucraineană și izolând sud-estul Ucrainei – orașul Mariopol.  

În paralel, trupele separatiste din Donețk și Lugansk vor înainta spre orașul Dnipro pentru a completa izolarea sud-estului Ucrainei și a da posibilitate trupelor rusești de a uni într-un coridor terestru regiunea separatistă Donețk de Transnistria.  

A doua etapă ar include încercuirea orașului Harkiv și ocuparea întregului teritoriu ucrainean la est de Nipru. Iar cea de a treia etapă ar fi ocuparea capitalei Kiev. 

La începutul acestei luni, Bild a mai publicat un material în care a detaliat cum va fi „gestionată” această invazie, menționând despre un „pseudo-parlament” format din reprezentanți pro-ruși, care vor pretinde la controlul Ucrainei.  

Ce ar trebui să ne intereseze pe noi  

Expertul Valeriu Pașa, care a realizat de-a lungul timpului o serie de studii și rapoarte referitoare la propaganda rusă în Republica Moldova, spune că moldovenii ar trebui să se intereseze de aceste subiecte din câteva perspective. În primul rând, acesta susține că moldovenii ar trebui să urmărească cu atenție cum se desfășoară ostilitățile și relațiile dintre Federația Rusă și Ucraina, întrucât asta ar urma să afecteze și țara noastră. „Există regiunea transnistreană, controlată de Federația Rusă. Situația din Moldova nu este stabilă. Astfel, eventuale planuri ale Rusiei de ocupare a sudului Ucrainei nu se știe dacă implică sau nu teritoriul Republicii Moldova. Dar astea sunt scenarii extreme”, spune Pașa.  

Ocuparea unei părți a Ucrainei printr-o invazie militară încă este, potrivit lui Pașa, puțin probabil. Mai mult, potrivit lui, ar fi valabilă ipoteza că Federația Rusă utilizează situația creată artificial ca un joc de nervi, fără planuri reale de invadare și de atac deschis. „În acest proces de consultări, tatonări dintre Moscova și Washington/Bruxelles, trebuie să fim atenți să nu existe un târg pe soarta Republicii Moldova fără ca pe noi să ne întrebe prea multe. Există riscul ca Rusia să convingă marile puteri din occident că e un moment oportun de a rezolva rapid conflictul transnistrean, chiar propunând condiții avantajoase pentru Moldova, dar care, în realitate, ar bloca complet procesul decizional al țării noastre pe mulți ani înainte”, explică Valeriu Pașa.  

Expertul punctează că o rezolvare rapidă a conflictului din stânga Nistrului ar putea fi folosită drept un exemplu care să demonstreze că Rusia și Occidentul pot găsi limbaj comun în unele probleme. Astfel, ar apărea și posibilitatea de a discuta și împărți și alte zone în sfere de influență. „Federația Rusă ar fi dispusă și la așa gen de concesii, întrucât țara noastră nu reprezintă o prioritate în politica externă a acesteia, la moment” potrivit expertului. 

sursă foto: Celestino Arce/NurPhoto via Getty Images

Scrie despre politică într-un mod unic în Moldova - neserios, serios! Nu-i prea scapă nimic din actualitate și știe să o explice pe limba tuturor.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.