„Dragă M.,
Tatăl meu este alcoolic. Nu îmi amintesc să fi consumat excesiv alcool atunci când eram micuță, dar deja de 6 ani problema alcoolului persistă la noi în familie. Din acest motiv m-am mutat devreme de acasă, dar în perioada în care locuiam împreună fiecare zi era un coșmar. Atunci când era beat, în casă era o mizerie imposibilă, lipsă de mâncare, urină peste tot, un miros oribil, certuri. Tata se comporta foarte inadecvat, devenea un soi de animal.
Rudele nu îi oferă decât critică și îi spun cât de dezgustător și nerușinat este. În așa momente fie dormeam în stradă, la prieteni, fie răbufneam în emoții și îl băteam ca să nu strige și să-și vină în fire.
Putea să se concedieze des și să rămânem fără bani. Atunci când se abținea de la băut, devenea irascibil și tare agresiv. Nu mă lovea, dar îmi controla și critica fiecare pas. Din cauza acestor episoade, legătura emoțională dintre noi s-a rupt.
Îmi este milă de el, dar nu pot să nu-l urăsc pentru ce a făcut. Cum pot să-l ajut? Îmi este greu să-i vorbesc, nu-mi găsesc nicio motivație să-l susțin și să-i fiu alături.
Sunt sigură că alcoolismul lui se trage de la stres, depresii și alte probleme emoționale pe care le are. Una dintre ele ar fi că mama a lăsat familia când aveam 2 ani și el m-a crescut singur, dar și că nu a reușit tot ce și-a dorit să facă în viață.”
RĂSPUNSUL
De mici sădim ideea că trebuie să avem grijă de părinții noștri în momente grele. E un lucru minunat să poți ajuta un părinte, dar nu întotdeauna depinde de noi. Iar tu, ca și mulți alți copii, ai dezvoltat sentimentul responsabilității încă de când erai mică. Credeai că e în puterile tale să schimbi ideile și comportamentul altui om.
Ca și pentru multe alte persoane, alcoolul este pentru tatăl tău o sursă exterioară de alinare a durerii fizice și emoționale. El nu are alte metode sănătoase de autoreglare. Nu i-a fost ușor de unul singur să te crească, iar despărțirea de partenera lui a fost o sursă de stres. Totuși, problema alcoolului pornește mult mai înainte.
Studiile arată că factorii care contribuie la apariția adicției sunt predispoziția, stresul și alcoolul în sine. Predispunerea poate fi rezultatul unei relații precare cu părinții, a copilăriei afectate de un mediu anormal, care contribuie la o dezvoltare defectuoasă a creierului.
E dificil să ai o persoană apropiată dependentă de alcool. Vrei să-l ajuți, dar cel mai des asta devine enervant. Deși îți dorești să-l transformi, adevărul este că nu vei putea. Rezistența din partea lui, emoțiile puternice îngropate, dar și chimia creierului afectată semnificativ împiedică schimbarea. E firesc să vrei să-l ajuți pe tata, dar e bine să știi:
- Dacă tatăl tău nu este dispus să preia controlul asupra propriei vieți, nimeni altcineva nu o poate face pentru el.
- Motivația trebuie să vină din interior. Este un lucru destul de dificil, deoarece mai multe circuite din creier îi sunt afectate, printre care și cel care răspunde de motivație și autocontrol.
Relația cu tata
Înțeleg că ești recunoscătoare pentru că a depus efort să te crească de unul singur, iar pentru asta el merită apreciere și respect. Totuși, există două soluții atunci când trăim cu o persoană dependentă: fie rămânem alături de ea, fie ne depărtăm.
Nimeni nu este obligat să suporte nestatornicia, retragerea emoțională și alte comportamente nesănătoase, specifice persoanei cu adicții. Însă sunt lucruri pe care le poți încerca:
- Ai grijă de tine, ești cea mai scumpă ființă din viața ta! Fii aproape de oameni, fă lucruri care îți plac, învață să spui „nu”, cunoaște-te pe tine.
- Evită plasa codependenței și trasează niște limite. Scrie o listă – ce pot și ce vreau să fac și ce nu vreau și nu voi face în relația cu tata.
Exemplu: Nu susțin minciuna, nu ofer bani pentru alcool, nu cert, nu controlez, nu mint ca să-l apăr, nu salvez de la consecințele alcoolului etc.
- Nu te învinui! Tu nu ești responsabilă de viciul tatălui, și nici de consecințele acestuia.
- Înțelege-i trecutul. O atitudine de învinuire este absolut inutilă. Încearcă să vorbești cu cei apropiați, care ar putea cunoaște mai multe detalii despre copilăria lui. Poate ți-ar fi util să înțelegi care au fost motivele lui de a alege această cale pentru a scăpa de propria neliniște.
- Ai putea să inițiezi o conversație cu tata, doar dacă ți-o dorești. Însă aceasta nu trebuie să fie sub forma unei porunci, ci sub forma unei invitații, care poate fi refuzată.
- Recunoaște-i nevoia: „A fost modul tău de a depăși o durere, înțeleg de ce ai mers pe această cale, ți-a fost greu, ne-am îndepărtat și asta mă face să mă simt prost. Ce zici?” Încurajează-l să vorbească despre viața lui.
- Alege momente potrivite pentru discuție, cum ar fi dimineața, când încă nu a reușit să consume.
- Practică exercițiul de prezență conștientă pentru a fi pregătită de întâlnirile cu el. Asta te-ar ajuta să identifici dinainte atitudinile critice pentru a le face față. Nu ești responsabilă de viața tatălui tău, dar felul în care interacționezi cu el îți aparține.
- Nu privi comportamentul tatălui ca pe o jignire personală. Este o alegere iresponsabilă, dar nu este îndreptată către cineva anume, chiar și dacă rănește pe ceilalți. Oamenii dependenți manifestă furie față de oricine încearcă să-i lipsească de plăcerea lor, chiar și asupra propriului copil, pentru că alcoolul afectează felul în care gândește și se comportă.
- Învață să-l accepți necondiționat. Este un proces anevoios, dar acceptarea necondiționată nu înseamnă să stai cu el în orice circumstanțe și nici să-ți sacrifici propria viață. A accepta înseamnă a permite existența acestei situații, refuzând controlul.
- Informează și rudele despre influența dăunătoare a criticii, a umilinței și că acestea sunt o sursă de stres suplimentară care agravează consumul.
Ai grijă de tine
Este firesc să simți ură în contextul celor întâmplate. Însă dacă permiți acestor emoții să te copleșească, atunci nu-ți mai poți trăi viața personală. Iar ura vine de multe ori la pachet cu frica, rușinea și furia.
Distanțarea emoțională arată că încă ești afectată de relația ta cu tata, ceea ce ar putea să se manifeste și în alte relații importante. Cum acționezi?
- Exprimă ceea ce simți. Nu există emoții corecte și greșite, sunt doar emoții. Discută cu persoane de încredere despre trăirile tale, pentru că astfel emoțiile devin mai puțin apăsătoare.
- Practică modalități de relaxare.
Exemplu: respirația abdominală, un film plăcut, mergi în ospeție etc.
- Fii atentă la gândurile nesănătoase care însoțesc aceste emoții.
Exemplu: E groaznic ce face tata, mă face de rușine, sunt obligată să intervin etc.
- Folosește afirmații raționale care te pot ajuta.
Exemplu: Este nedrept ce face tata, nu-mi place, dar pot suporta, nedreptatea face parte din viață.
E destul de rău, chiar foarte rău, dar nu îngrozitor și teribil, îmi pot continua viața.
Aș prefera ca tata să înțeleagă că nu mai poate continua să consume, dar lucrurile nu stau așa și eu accept asta.
- Analizează și scrie undeva lucrurile din viața ta care îți aduc bucurii, indiferent de situația cu tata. Manifestă recunoștință pentru acestea.
- Stabilește-ți propriile scopuri.
- Ieși din capcana victimizării și practică iertarea, dar nu te impune! A ierta nu înseamnă să ai legături strânse ori să-i permiți orice. Însă doar intenția nu e suficientă și nu implică un singur pas, ci este un proces întreg.
Următorul exercițiu ar putea fi un început:
Alege un loc liniștit și sigur. Ia un caiet și un pix. Așază-te comod. Fă câteva respirații profunde cu burta. Când simți că ești relaxată scrie următoarea declarație:
„Astăzi, pentru propriul meu beneficiu, iau hotărârea de a-l ierta pe tata și îi doresc binele. Te iert și te accept așa cum ești!” (de 10 ori)
„Astăzi, pentru propriul meu beneficiu, iau hotărârea de a ierta următoarele acțiuni care au fost făcute în detrimentul meu: neglijare, iresponsabilitate, etc.”
„Sunt un om important pentru mine, mă iubesc așa cum sunt, îmi pot stabili obiective, am propria viață și merg înainte. Conștientizez că tata poartă responsabilitate pentru viața lui și încetez s-o controlez. Nu mă învinovățesc și nu-l învinovățesc. Îmi construiesc destinul cum doresc.”
E îmbucurător faptul că și în Chișinău, în cadrul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală, condus de dl Arcadie Astrahan, există o echipă multidisciplinară cu un program specializat pentru recuperarea persoanelor cu dependență. Poate fi o oportunitate și pentru tatăl tău, dar e bine să știi că o caracteristică a consumului este recidiva.
Nu cunosc pașii pe care îi vei urma, dar, indiferent de situație, alegerea ta va fi cea mai bună pentru tine. Tratează-l pe tata ca pe o personalitate, chiar și de la distanță. Și nu uita – tu ai dreptul la viața ta personală!
Poți apela cu încredere la specialiștii în domeniul sănătății mintale, care activează în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală din Moldova.
Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu proiectul moldo-elvețian MENSANA – „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”. Răspunsurile la scrisorile primite de la cititori sunt pregătite de specialiști în sănătate mintală.
Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.
Ilustrație de Natalia Gârbu
