— De când activezi în IGPF și de ce ai ales să te specializezi în chinologie?

— Eu activez în IGPF din 2017. Am intrat la studii în anul 2015, în cadrul Centrului de Excelență în Securitatea Frontierei. Din start vreau să spun că îmi place să activez aici și îmi place foarte mult uniforma. Dar chinologie... Mie încă din copilărie mi-au plăcut câinii. Pentru mine, ei tot timpul au fost percepuți ca niște membri ai familiei.

Când învățam la colegiu, vedeam des chinologi prin preajmă și mereu mi s-a părut interesantă această specializare. Și așa cum eu iubesc foarte tare câinii, am considerat că această specializare o să-mi vină ca o mănușă. Apropo, eu sunt singura femeie polițistă de frontieră chinologă din Republica Moldova! Nu îmi explic de ce este așa. Eu cred că e tare frumos când polițista este alături de câine la datorie. Sfătuiesc toate fetele care încă își caută o meserie să se gândească la asta. În general, să fii chinolog este ceva frumos. Să o faci în cadrul IGPF, este și mai!

— Cât a durat să înveți chinologie?

— În timpul anului 2 [de colegiu], nouă ni s-a propus să alegem specializarea de chinolog. Am fost de acord imediat! Apoi instruirea propriu-zisă a durat două săptămâni în cadrul colegiului și alte două săptămâni - stagiul de practică - la aeroport.

— Ce v-au învățat?

— Am avut lecții despre cum să dresezi câinele, am făcut cunoștință cu activitatea zilnică a unui subofițer superior chinolog la controlul frontierei de stat până la cel mai simplu element, care, de fapt, nu e chiar așa de simplu - cum să ții corect lesa în mână, cum să-i atragi câinelui atenția la ceva, cum să stea lângă tine și multe altele. Toate astea nu sunt deloc lucruri simple.

— Cum și de ce ai ales-o pe Beissy?

— Atunci când mi-a fost repartizată ea avea un an și jumătate, vârsta la care câinii de frontieră intră în serviciu. De obicei, câinii sunt aleși după temperament. Beissy are un temperament holeric, ca mine. Ambele suntem, ca să spun așa, mai izghite. Aș zice că suntem la fel.

— Cum ai început să simți că există conexiunea cu Beissy?

— Aș zice că au fost câteva zile, dar, mai degrabă, răspunsul corect ar fi chiar din prima zi. Câinii de această rasă - ciobănesc belgian - tare ușor se deprind cu oamenii. Ei sunt foarte încrezători, le plac foarte mult oamenii. Aș zice că de mine i-a plăcut imediat, deoarece i-a fost vesel. Ne jucam, ne antrenam... Am luat-o de la vârsta de un an și jumătate, acum sunt deja de 5 ani cu ea.

— Cum arată o zi de lucru?

— Noi venim la lucru pe la 7 dimineața. O pun în volieră, îi dau apă, nu și mâncare. Apoi avem instructajul, după care o iau la lucru. La dânsa tura durează doar 6 ore, iar dacă se întâmplă să fie până la prânz, pot să-i dau un pic de mâncare atunci și apoi, mai târziu, după serviciul ei. După care Beissy are de lucru deja la punctul de trecere a frontierei, apoi urmează odihna și iar antrenamentul, care durează două ore. După antrenament o pot hrăni, mă joc cu ea și așa petrecem timpul împreună. Antrenamentul are loc după fiecare tură când „e la lucru”.

— Îmi place „noi venim la lucru pe la 7 dimineața”. Deci, aveți voie s-o luați acasă?

— Da, ea de obicei stă acasă, unde avem o volieră specială pentru ea. În timpul lucrului ea este ținută aici, în volieră. Dar când are timp liber o luăm acasă - procedural asta se numește „îngrijire la domiciliu”. Dacă am un concediu scurt, poate să stea cu mine acasă. Dar dacă e o perioadă mai mare, atunci o aduc deja la Direcția regională, în responsabilitatea șefului Serviciului chinologic. Dar vacanțe de lungă durată nu avem. Nici nu mi-a trecut în cap să fac asta, pentru că e o răspundere foarte mare față de ea!

— Ce părere are familia ta despre faptul că ești singura polițistă de frontieră chinologă din țară?

— Familia mea tot timpul mi-a susținut deciziile. Mama s-a bucurat foarte mult când i-am spus că voi fi polițistă de frontieră, deoarece este o profesie interesantă. Soțul este și el chinolog, este responsabil de Cliff, celălalt câine, care este și el aici și care este specializat în urme de miros uman.

— Cine pe cine a inspirat să aleagă această specializare?

— Eu l-am inspirat pe el. Diferența nu este chiar așa de mare - doi ani. Când am început, el a fost tot timpul implicat în îngrijirea lui Beissy, cum ar fi cu transportul, de exemplu. Și, treptat, fiind implicat și văzându-mă pe mine, s-a interesat și a devenit și el chinolog. E și normal, atâta timp să te ocupi de același lucru împreună, până la urmă îți vine și ție dorința!

— Și cum se împacă cei doi câini?

— Aici, la locul de muncă, ei se împacă destul de bine. Se joacă împreună. Acasă nu îi putem lua simultan, deoarece avem o singură volieră. Acasă mai sunt încă un câine și două pisici. Dar, în general, acasă acești câini stau aparte de restul.

— Și ultima întrebare: în ce limbă vă înțelegeți cu câinele?

— Fiecare își alege limba în care îi este ușor să se înțeleagă. Aici nu este principial. Este câinele, este comanda și misiunea de îndeplinit. Și deja sunt metodele de a o îndeplini.

— Mulțumim pentru discuție!

Autor: Ștefan Grigorița
Fotografii: Tatiana Beghiu