Cruda realitate loveşte Europa în faţă: fără gaze ruseşti nu se poate. Germania caută cu disperare alternative

Ţări bogate în energie de la Qatar la Azerbaidjan au promis livrări de urgenţă de gaze către Europa, însă continentul realizează foarte repede că nu poate înlocui cel mai mare furnizor al său, Rusia, scrie Bloomberg.

Pentru a diminua riscul unei perturbări a livrărilor de gaze ruseşti în contextul crizei din Ucraina, europenii discută cu producători importanţi, căutând parteneriate sau chiar potenţiale schimburi de combustibili cu Asia. Încărcăturile de GNL sosite recent, ca şi vremea blândă, au contribuit la diminuarea temerilor privind criza de energie, însă Europa se bazează pe Rusia pentru mai mult de o treime din gazele folosite, iar obţinerea acestora din alte părţi ar putea propaga criza către alte regiuni.

„Europa nu are nicio alternativă la gazele ruseşti“, arată Ron Smith, analist la BCS.
Volumul de gaze de care UE are nevoie nu poate fi înlocuit de niciun furnizor unilateral fără a perturba livrările către alte regiuni, a declarat ministrul energiei din Qatar, Saad Al-Kaabi. Prioritatea ţării sale este de a acoperi nevoile clienţilor existenţi mai întâi. Garantarea securităţii energetice a Europei ar necesita un efort colectiv din partea unui număr de furnizori diferiţi, potrivit oficialului.

SUA au fost cel mai mare furnizor de GNL pentru Europa luna trecută şi, împreună cu alte ţări, au ajutat la înlocuirea într-o anumită măsură a gazelor ruseşti în ianuarie, însă acest lucru nu este garantat să dureze. Asia este de obicei cea mai profitabilă regiune pentru livrările de GNL.

Pe radarul UE este şi Azerbaidjanul, însă Elin Suleymanov, ambasadorul ţării în UK, declara recent că volumele din această ţară nu sunt egale cu cele ruseşti.

Ideea că gazele ruseşti pot fi înlocuite cu GNL este greşită, susţine Ron Smith. „Este fizic imposibil, nu există suficient GNL pe lume pentru a face acest lucru“.

Pentru eventualitatea ca importurile din Rusia să fie perturbare de tensiunile din Ucraina, Germania a început să caute furnizori alternativi de gaze, potrivit Euractiv.

Gazele acoperă peste 25% din consumul de energie al ţării, acestea fiind importante în întregime din Norvegia şi Rusia.
Într-o inversare de poziţie, Berlinul analizează acum posibile importuri de GNL din SUA, Qatar şi alţi furnizori.

Totuşi, importurile „ar necesita infrastructură adecvată“, neexistând în prezent terminale pentru acestea în Germania, a declarat Robert Habeck, vice-cancelarul german.

În acest context, cancelarul german Olaf Scholz a anunţat că susţine planurile de construire a unuia sau mai multe terminale GNL în ţara sa, notează Reuters.

Germania ar putea importa GNL din Belgia (un terminal), Franţa (patru), Lituania (unu), Olanda (unu) şi Polonia (unu), conform Euractiv.

Poziţia Germaniei s-a schimbat în condiţiile în care stocurile de gaze au atins minime record, iar Gazprom pare să ezite să-şi umple capacitatea de stocare.

#aprovizionare #gaze #pret

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Rene Benko este omul care a stat în spatele Signal Holding, una dintre cele mai mari companii private din Austria care a activat în domeniul imobiliar şi care a fost cap de afiş în ceea ce avea să devină cel mai grav caz de faliment al unei companii imobiliare de la criza din 2008 şi până în prezent, notează businessmagazin.ro.

Drumul lui Benko către vârf n-a fost unul uşor. Magnatul cu o avere cândva estimată la aproape şase miliarde de dolari, a abandonat liceul la doar 17 ani şi a fost condamnat pentru dare de mită în 2012.

Atunci, Benko a cooperat cu Ivo Sander, fost prim-ministru croat pentru a-l convinge pe controversatul politician italian Silvio Berlusconi să scape Signal Holding de taxele pe care compania trebuia să le plătească pentru proiectele sale din Milano, scrie Wall Street Journal.

Benko, în vârstă de 46 de ani, a fost crescut într-o familie modestă din Innsbruck, un oraş austriac pitoresc situat în Alpi. După abandonarea liceului fostul magnat imobiliar s-a ocupat de transformarea mansardelor unor clădiri rezidenţiale în apartamente de lux, convingându-i pe rezidenţii reticenţi de la etajele inferioare să accepte planurile sale, oferindu-se să instaleze lifturi pe cheltuiala sa. În final, businessul său a devenit avantajos pentru tot cei implicaţi.

Pentru face pasul către imobiliare şi a deschide un business în toată regula austriacul a avut nevoie de bani serioşi. El a rezolvat problema finanţării după ce a convins un moştenitor al unei benzinării să vină cu cash pentru ideile sale de business. Odată ce problema banilor a fost rezolvată, Benko a dat undă verde proiectelor sale, iar imperiul său de business începea să capete contur la începutul anilor 2000. Două decenii mai târziu, mai exact în 2019, Signa Holding,se putea lăuda că deţine clădirea Chrysler din New York, una dintre cele mai emblematice asseturi imobiliare din lume.

Valoarea proprietăţilor raportate de principalele sale două companii imobiliare – Signa Prime şi Signa Holding – a crescut la 3,6 miliarde de euro în 2014, a depăşit 10 miliarde de euro în 2017 şi a sărit de 18 miliarde de euro până în 2020 – o creştere extraordinară într-un sector cu evoluţie lentă precum cel imobiliar.

Cu toate acestea, în ciuda succesului şi a rezultatelor raportate, Benko s-a lovit de o problemă care în doar doi ani a ajuns să-i scufunde imperiul: profitabilitatea companiei arăta fantastic, însă doar pe hârtie. În realitate, compania încasa pierdere după pierdere, creditorii şi investitorii băteau la uşa lui Benko după banii împrumutaţi, iar Signal Holding începea să se prăbuşească încet.

Între 2017 şi 2021, companiile lui Rene Banko raportau un profit de 3,4 miliarde de euro. Signa Holding a majorat din pix cifrele privind profitul, pentru că în caz contrar ar fi fost forţată să recunoască că se confruntă cu pierderi semnificative.

Tot în aceeaşi perioadă, Signa a făcut autorităţile austriece să ridice din sprâncene după ce a plătit dividende de 1,9 miliarde de euro, în ciuda faptului că încasase doar 1,6 miliarde de euro venituri din chiriile generate de clădirile sale, o situaţie cel puţin neobişnuită pentru un jucător imobiliar de mare anvergură.

Până în 2023, compania a fost forţată să renunţe la mai mult proiecte imobiliare, să lichideze o serie de business-uri mai mici şi să facă paşi în spate în timp ce continua să se confrunte cu scandaluri pe bandă rulantă şi să „sângereze” cash.

Lovitura finală pentru Signa Holding şi Rene Benko a venit în noiembrie 2023 când compania n-a reuşit să plătească o obligaţiune de 200 de milioane de dolari. Eşecul a declanşat o serie de falimente în lanţ care au culminat cu prăbuşirea totală a imperiului imobiliar construit de omul de afaceri austriac pe parcursul ultimilor 20 de ani.

După faliment, austriacul a ieşit din rândurile miliardarilor şi a dispărut în anonimitate. De numele lui Benko, care cândva făcea parte din clasamentul Forbes ai celor mai bogaţi oameni de pe planetă, nu se mai leagă decât un grafic al averii realizat de celebra publicaţie şi un faliment ale cărui repercusiuni asupra lumii imobiliarelor nu sunt cunoscute nici astăzi în totalitate.