De peste 20 de ani, profesorul de istorie din Liceul Teoretic „Ștefan Vodă”, Anatolie Cîrnu, are grijă ca clubul de dezbateri să-și continue activitatea, să le arate elevilor ce înseamnă un instrument de democrație, să le „însămânțeze” o gândire critică și să-i învețe cum să-și argumenteze poziția ca să câștige într-o discuție.
Rezultatele și influența clubului de dezbateri sunt vizibile, spune profesorul. „Observi imediat când elevii încep a vorbi – ei aduc argumente, sunt mai dezghețați, mai erudiți, au o logică în gândire”, îi laudă profesorul, care, în peste două decenii de lucru, a instruit aproape 150 tineri în arta dezbaterilor. Mulți dintre ei, spune Anatolie Cîrnu, au ajuns astăzi să facă parte din conducerea țării, în agențiile guvernamentale și să devină specialiști buni în domeniile în care activează.
„Din cauza pandemiei…”
Maria Chiseliță a ales să învețe la Liceul Teoretic „Ștefan Vodă” dintr-un singur motiv – că acolo există un club de dezbateri. Vara de dinaintea „marii decizii” Maria a participat la mai multe dezbateri și a văzut cât de puternică era echipa liceului, lucru care a impresionat-o și a motivat-o să vină anume aici să-și facă studiile. Astăzi Maria este în clasa a XII-a și este sigură că tot ce a învățat și a obținut de la club îi va fi folositor în viață, la universitate.
Din cauza pandemiei, însă, clubul de dezbateri se întâlnește mai rar. În schimb, s-a pregătit mai mult pentru concursul „Ce? Unde? Când?”, care a avut loc la sfârșitul toamnei. „S-ar părea că dezbaterea o poți face între șase membri și un arbitru, dar nu este atât de interesant să discuți într-un grup restrâns. Ai nevoie și de public care să te susțină, să se gândească de partea cui rămâne. În schimb, jocurile CUC le facem mai ușor, pentru că ne întâlnim într-o clasă sau online și rezolvăm întrebările care ni se dau”, explică Maria.
Colegul ei, Vitalie Lazarev, spune că cel mai mult îi place în dezbateri competiția.
„Lupta între două tabere, două persoane este mult mai interesantă. Confruntarea pe diverse teme sunt foarte interesante, mai ales să le vezi și să le analizezi din ambele perspective”.
Iar „subiectele picante, controversate în societate”, cum ar fi educația sexuală în școli, sunt preferatele lui.
Anatolie Cîrnu mărturisește că, din cauza pandemiei, elevii nu au reușit să practice mai multe tipuri de dezbateri din cele peste 200. S-au rezumat la două: metoda lui Karl Popper și de tip Policy. Cum funcționează o dezbatere, citește AICI.
„Dacă nu ai argumente forte, nu ești auzit”
Despre clubul de dezbateri a auzit și primarul orașului Ștefan Vodă, care a decis să rezolve problema deșeurilor prin intermediul dezbaterilor, invitându-l pe profesorul Anatolie Cîrnu pentru a ajuta la organizarea acestui eveniment. Pe de o parte, era echipa formată din consilierii orașului, și pe de altă parte, era echipa formată din angajații unei întreprinderi responsabile de gestionarea deșeurilor. „Astăzi, problema este rezolvată. Nu pot să spun că 100%, dar s-a soluționat”, comentează profesorul. „Prin argumente, consilierii au «țesut» angajații întreprinderii așa cum au putut. Totul era cronometrat. Nu aveau voie să vorbească în plus, să înjure. Să știți că a luat priză treaba asta. Au fost mulți care au ascultat cu plăcere”, adaugă profesorul.
Clubul de dezbateri a influențat și stilul de predare a unor profesori din același liceu. Directoarea adjunctă a liceului, Natalia Ștefan, spune că prima dată când a văzut cum elevii participă la dezbateri, mai mult de 10 ani în urmă, a rămas impresionată.
„Elevii chiar pot să se implice, să ocupe poziția și de afirmatori și de negatori, să-și selecteze minuțios informația, să formuleze argumentările după tehnică, cu teze, cu exemple concrete, ca să-mi dau seama ulterior că în spate este o muncă titanică”.
Ceea ce a preluat din dezbateri directoarea adjunctă, care este și profesoară de limba și literatura română, sunt „argumentele pe cartele”. Potrivit profesoarei, elevii trebuie să-și scrie argumentele după prioritate, inclusiv folosind tehnica afirmației, dar și negației. „Cel mai greu, din practica mea de pedagog, le vine elevilor să formuleze raționamente în baza pozițiilor propuse, pentru că ei trebuie să meargă și să consulte foarte multă informație ca să-și poată formula un raționament viabil, să aibă exemple și să formuleze concluzii. E o muncă de mai multe ore în laborator”.
Directoarea adjunctă a liceului a observat că elevii care participă la clubul de dezbateri sunt cei mai buni în prezentările orale, în discursuri. Ei pot opera cu diferite terminologii și pot trece de la o temă la alta. Natalia Ștefan spune că asta îi ajută foarte mult să-și dezvolte competența de comunicare.
„Desigur că aș recomanda și altor școli asemenea cluburi de dezbateri, pentru că, dacă tu, ca și cetățean, nu dispui de argumente și dacă acestea nu sunt forte, nu ești auzit”.
Dacă un profesor decide să deschidă un club de dezbateri, primul pas pe care trebuie să-l facă este să informeze elevii despre club și să-i motiveze să participe. Dacă se adună un grup de cel puțin 15 elevi din întreaga școală, profesorul se poate adresa administrației cu solicitarea de a include clubul de dezbateri în „oferta cercurilor” pentru anul viitor. Ulterior, copiii trebuie să scrie cererile de înscriere în acest clubul. Pentru aceste activități extracurriculare, un profesor tânăr primește 50 de lei pentru o lecție, iar un profesor cu experiență, cu o treaptă de salarizare înaltă, poate primi și până la 90 de lei pentru o oră academică.
„Ce înseamnă discuția într-o democrație”
Andrei Lutenco lucrează la Centrul de Politici și Reforme. Face parte din primele echipe care au trecut prin școala dezbaterilor de la Ștefan Vodă. Își amintește că prin 2001-2002, când era în clasele gimnaziale, cluburile de dezbateri erau un fenomen.
„Am învățat să fac dezbateri jucând dezbateri și participând la competiții”, spune tânărul. Potrivit lui Andrei, dezbaterile te învață un fel de perspectivă asupra lucrurilor și a lumii, pentru că tu trebuie să vezi cel puțin două fețe ale monedei. „De exemplu, ți se dă tema: drogurile trebuie să fie legalizate. Tu trebuie să pregătești ambele cazuri. Atunci când tu ai această disonanță cognitivă, tu începi să adopți puncte de vedere, să le cântărești și să înțelegi că lucrurile sunt mai complexe decât să ai o simplă opinie”, explică tânărul. Iar „opiniile sunt doar opinii, atât timp cât nu-s fundamentate cu argumente. Și acesta este un alt lucru pe care-l înveți – să convingi pe cineva că ai dreptate”, spune Andrei.
Mai mult, dezbaterile au inspirat și anumite valori, spune tânărul. „Însăși ideea acestui joc este o simulare a democrației. Debaterii [din engleză: participanții la dezbateri, n.red.], prin definiție, au o viziune liberală asupra lumii. Ei cred în discuții, în democrație, în importanța libertății de exprimare, în importanța drepturilor omului. Oamenii aceștia au deprins din dezbateri anumite valori despre ce înseamnă discuția într-o democrație”.
Tânărul spune că cluburile de dezbateri, dacă ar fi un fenomen în masă, ar schimba nu atât oamenii din funcțiile elective și care urmează să dezbată subiecte, bugete, legi, dar ar putea crește puțin și așteptările publicului de la ei, i-ar asculta mai atent la ce spun. „Este diferență dintre discursul orientat în jurul promisiunilor și populismelor și discursul construit pe argumente și dovezi”, spune Andrei.
„Eu le-aș propune deputaților, chiar în cadrul Parlamentului, să fie deschis un club de dezbateri și în mod obligatoriu toți 101 să fie membrii acestui club, ca să învețe tehnologiile de dezbateri și respectul unul față de altul. Contează foarte mult să-ți stimezi oponentul, pentru că, din păcate, lucrul acesta este foarte slab văzut în cadrul Parlamentului”, comentează profesorul de istorie Anatolie Cîrnu.
Comunitate
Încă un lucru valoros pe care l-a obținut în urma dezbaterilor este comunitatea. „Lumea de la dezbateri se întâlnesc în diferite contexte. Sunt cei care au ajuns politicieni, CEO de companii. S-a creat o comunitate de oameni care au fost și prieteni, au avut inițiative, inclusiv politice. De exemplu, dacă ne amintim de perioada comuniștilor, câteva grupuri de la clubul dezbateri au fost implicați atunci în acțiuni și mișcări de protest”, spune Andrei.
Natalia Cojocaru este specialistă în marketing și lucrează într-o companie din Chișinău. Ea a fost colegă cu Andrei la clubul de dezbateri. Tânăra își amintește că „s-a băgat” în club când era prin clasa a VIII-a. „Era for fun [din engleză, pentru distracție, n.red.], eu nu m-am băgat să mă dezvolt, nici nu m-am așteptat că o să dureze atât de mult”, povestește ea, glumind că și acum, 20 de ani mai târziu, încă mai are discuții cu prietenii despre această perioadă din viața lor. „Și îmi plăceau oamenii de acolo. Aveam imaginea celor mai mari, care erau vedete pentru noi”, își amintește Natalia.
„Probabil, dezbaterile așa te prind – că nu te pun să faci cu forța și ca la carte, ci e doar un joc”, povestește ea. „Făceam planurile de acasă, dar ne duceam [în turnee] și noaptea reinventam toată structura noastră și toate argumentele”, spune tânăra, menționând că așa a descoperit toleranța față de părerile diferite.
Primul lucru pe care l-a învățat la dezbateri este ascultarea. „Aveai timp în care tu doar asculți și nu faci nimic”. Al doilea lucru este acceptarea că „diversitatea este tare frumoasă și fiecare problemuță poate fi văzută din cel puțin două perspective diferite – ambele cu plusuri și minusuri”. Al treilea lucru pe care l-a înțeles este că în echipă ești mai puternic. „Dacă în Karl Popper, de exemplu, erau trei jucători, nu conta cât de bun era unul, putea fi cel mai bun din lume, dacă nu avea doi buni alături, care să-l susțină și să continue ideile lui, nu conta”, concluzionează tânăra.
