Am auzit pentru prima dată de frigiditate când aveam vreo 15 ani. Termenul îmi era necunoscut și m-am grăbit să caut în dicționar. Ceea ce am citit m-a lăsat confuză, la fel ca și articolele pe care le-am putut găsi atunci. De ce frigiditatea e prezentă doar la femei? Ce diferențiază frigiditatea de anorgasmie? Această afecțiune poate fi tratată?
Ce este frigiditatea și cine a inventat-o
Cuvântul frigiditate poate fi tradus ca direct ca „rece”, „răceală” și este utilizat pentru a caracteriza femeile care sunt „reci” față de sex, au libidoul scăzut, nu primesc plăcere din sex și nu au orgasm. Termenul a fost inventat și popularizat de Alfred Adler, creatorul psihologiei individuale și ucenicul lui Sigmund Freud. Adler a încercat să explice de ce extrem de multe femei nu primesc plăcere din sex, ceea ce mai apoi le provoacă nevroze și anxietate. Astfel, el a ajuns la concluzia că frigiditatea, adică indiferența față de sex, ar fi caracteristică naturii femeii, estimând că 50-70% dintre femei fiind frigide.„Studiile recente arată că doar în jur de 5% dintre femei au o dorință sexuală joasă și nu pot primi plăcere din sex”, susține sexologa Mariana Siverenco.
Termenul de frigiditate a fost rapid acceptat de medici și societate, fiind găsită în sfârșit o explicație pentru lipsa dorinței sexuale la femei. În popularizarea termenului un rol important l-a jucat și teoria lui Freud, potrivit căreia, o femeie matură poate primi plăcere sexuală și atinge orgasmul doar prin sex vaginal, atingerea orgasmului prin stimularea clitorisului fiind considerată anormală pentru o femeie dezvoltată sexual.
Această teorie a marcat-o profund pe prințesa Marie Bonaparte, care nu reușea să aibă orgasm prin penetrare. Aceasta s-a declarat frigidă, iar pentru a se trata a trecut prin mai multe intervenții chirurgicale riscante de mutare a clitorisului mai aproape de vagin. Totuși, scopul dorit nu a fost atins. În același timp, Bonaparte, care practica psihanaliza, propunea femeilor să se trateze de frigiditate.
Ce e greșit la frigiditate
„În trecut, chiar și în secolul XIX până la mijlocul secolului XX, se considera că femeile nu pot avea orgasm”, spune sexologa Mariana Siverenco. Lipsa satisfacției în timpul sexului și lipsa orgasmului ducea deseori la iritabilitate și anxietate, stări care în acea vreme purtau denumirea de isterie (în greaca veche, hysteria înseamnă uter) și care se „trata” prin stimularea clitorisului. „Doctorii vedeau că de la acest masaj femeile au reacții ieșite din comun, convulsii ușoare și stare de euforie, după care se simțeau mai bine. Dar specialiștii din acele vremuri nu puteau să dea o explicație la ce se întâmpla sau să-și dea seama că acesta este orgasm”, explică sexologa.
Specialista spune că lipsa dorinței sexuale în trecut poate fi legată și de dogmele religioase. Religia crea o imaginea a femeii pudice, care nu ar trebui să-și manifeste sexualitatea, rolul primordial al sexului fiind conceperea copiilor. Despre sex nu se vorbea, iar femeile care aveau o dorință sexuală mare și își manifestau sexualitatea puteau fi considerate păcătoase sau lipsite de moralitate. Astfel, o slabă dorință sexuală sau interesul scăzut față de sex erau considerate o normalitate pentru femei până aproape de mijlocul secolului XX.
Odată cu dezvoltarea sexologiei ca știință totul s-a schimbat radical. „Începând cu anii ‘50 ai secolului trecut, specialiștii au început să studieze tot mai mult sexualitatea femeilor și a bărbaților, astfel s-a dovedit că o bună parte din femei nu sunt frigide, ci nu au parte de stimularea corectă,” explica Siverenco.
Diagnoza corectă
Simptomele frigidității ar fi libidoul scăzut sau absența totală a dorinței sexuale, incapacitatea de a se excita sau de a menține excitarea, imposibilitatea de a atinge orgasmul. Chiar dacă există asemănări cu anorgasmia, în cazul anorgasmiei dorința sexuală nu este afectată, femeile pot primi plăcere din sex, însă nu sunt capabile să atingă orgasmul.
Lipsa dorinței și a plăcerii sexuale este o problemă complexă și poate fi cauzată de diverși factori, atât psihologici, cât și fiziologici.
Printre factorii psihologici se numără:
- experiențele sexuale traumatizante;
- nivelul ridicat de stres și depresia;
- tabuurile și inhibițiile;
- certurile cu partenerul și distanțarea emoțională;
- abuzul din partea partenerului;
- repulsia față de propria înfățișare și sexualitate;
- presiunea din partea societății sau a familiei.
De asemenea, lipsa dorinței sexuale poate fi cauzată de probleme fiziologice, precum:
- deteriorarea sau atrofierea terminațiilor nervoase la nivelul organelor sexuale (inclusiv în urma nașterii);
- dezechilibrul hormonal;
- administrarea anumitor medicamente;
- abuzul de alcool și substanțe narcotice.
În ultimii ani, specialiștii tind să renunțe la termenul de frigiditate, în astfel de cazuri vorbindu-se despre disfuncții sexuale feminine.
Dacă o femeie are libidoul scăzut sau nu reușește să simtă plăcere în timpul actului sexual, atât ea, cât și partenerul ei nu ar trebui să se grăbească să dea vina pe frigiditate.
„Deseori la consultații vin femei cu ideea că sunt frigide sau că partenerul lor le spune că sunt frigide. Însă, de multe ori, în spatele acestei «frigidități» stau neînțelegerile cu partenerul, supărările sau inhibițiile legate de sex.”
Lipsa dorinței sau a plăcerii sexuale nu mai este o sentință, în majoritatea cazurilor aceasta poate fi tratată. Este importantă adresarea la ginecolog, sexolog sau psiholog, care vor reuși să identifice cauza și cum poate fi tratată această disfuncție sexuală.
De asemenea, este importantă comunicarea cu partenerul, deoarece, în multe cazuri, scăderea libidoului și absența orgasmului se datorează distanțării emoționale, problemelor de cuplu, diferitor temperamente sexuale și percepții față de sex, dar și lipsa de cunoștințe în ceea ce privește metodele de stimulare eficientă a punctelor erogene.
