Finalul de an 2021 ne aduce mult-așteptatele de toți bilanțuri și concluzii. Pe domeniul politic, practic în unison, cea mai mare realizare este legată de venirea în iulie a unei guvernări pro-europene, cu o agendă reformatoare. Acest an a avut și eșecuri, iar dacă unele din ele au legătură cu realizarea, altele nu. În continuare, prezentăm 5 realizări și 5 eșecuri din acest an.
Începem cu realizările
1. Stabilitate – Guvern și majoritate pe 4 ani
În cei 30 de ani de independență, cel mai longeviv prim-ministru este în continuare Vasile Tarlev. Acesta a condus executivul între 2001 și 2007. Practic, o performanță unică a acestuia este de a duce un mandat complet, până la capăt. Până atunci și de atunci, prim-miniștrii nu reușeau să guverneze complet din varii motive – fie se schimba președintele, fie se schimba guvernarea, fie fizic nu reușeau, plecau sau erau alungați.
De această dată însă, Guvernul Gavrilița, dacă excludem orice posibilitate de boală sau cazuri și motive personale, are șansele să-și ducă până la capăt mandatul. Ba mai mult, acesta are toate șansele să fie susținut de un Parlament cu 63 de mandate – o majoritate foarte confortabilă. Tot această majoritate mai are și un președinte care nu le este adversar politic, dar chiar mentor și locomotivă electorală. Practic, bariere de ordin administrativ, politic pentru PAS nu sunt, cel puțin până la finalul anului 2024, când Maia Sandu va lupta probabil pentru al doilea mandat. Aceasta este o realizare, deoarece, cel puțin la nivel politic, ar trebui să știm că totul va fi previzibil în următorii ani. Orice investitor străin, partener european, creditor internațional iubește foarte foarte mult un guvern pe termen lung.
2. Contract nou cu Gazprom
Noul contract cu Gazprom, încheiat în ultima zi a lunii octombrie 2021, este o realizare, deși critici sunt și vor fi, iar întrebări referitoare la aranjamentele subterane, mai ales de finanțare a regimului separatist de la Tiraspol, tot timpul vor apărea. Totuși, faptul că Republica Moldova are un contract pe 5 ani prin care este sigură că va primi gaz pe țeavă (dacă se plătesc facturile la timp) și la un preț mai mic decât piața (la ziua de azi, de două ori mai mic) este o realizare. Autoritățile însă au mult de lucru pentru a fructifica acest acord prin a crea alternative – diversificarea furnizorilor, construcția infrastructurii de import a gazelor și conectarea la spațiul european energetic.
3. Program cu FMI
Programul actual cu Fondul Monetar Internațional urma să fie aprobat la finalul anului trecut. Atunci Ion Chicu spunea că Republica Moldova ar fi urmat să semneze un acord cu FMI pentru 558 de milioane de dolari, având 6 condiții de îndeplinit. Potrivit lui, 4 au fost deja îndeplinite până în vara 2020, iar 2 urmau să fie îndeplinite deja după campania electorală pentru prezidențiale. Astfel, la final de 2020 acordul avea să fie semnat. Doar că Maia Sandu a câștigat alegerile, Ion Chicu și-a dat demisia, iar în Parlament a apărut o majoritate care nu doar că nu a îndeplinit cele două condiționalități, dar chiar au anulat una adoptată la programul anterior – majorarea vârstei de pensionare. Negocierea unui nou acord cu FMI și succesul de a atrage cei 558,3 milioane de dolari SUA este, prin urmare o realizare a noului guvern. Asta deoarece existența unui program cu FMI înseamnă că și alți creditori internaționali ar putea veni mai ușor, și nu doar creditori, dar și investitori internaționali. Mai mult, programul susținut de FMI urmărește redresarea post pandemică și vine să satisfacă nevoile stringente de dezvoltare a țării noastre.
4. Mărirea pensiilor și mărirea vârstei de pensionare
Guvernarea a debutat în forță cu îndeplinirea unei promisiuni electorale – nicio pensie nu va fi mai mică de 2000 de lei. PAS și-a permis totuși să jongleze cu noțiunile, iar dacă în campanie lăsau să înțeleagă și nu corectau pe nimeni dacă cineva spunea că „nici un pensionar nu va primi mai puțin de 2000 de lei”, după alegeri aceștia au precizat – „nici un pensionar care a completat stagiul de cotizare minim nu va primi mai puțin de 2000 de lei”. Respectiv, deși măsura nu e atât de radicală, a venit să aducă un plus la pensii și indemnizații, lucru care întotdeauna mulțumește electoratul. Tot aici, PAS a majorat vârsta de pensionare până la 63 de ani pentru bărbați și pentru femei. Această măsură, deși criticată de opoziție, vine totuși în contextul unei presiuni în primul rând demografice – în prezent, raportul dintre angajați și pensionari este de 1 la 1, lucru care pune presiune pe sistemul asigurărilor sociale.
5. Curtea Constituțională, întărită și funcțională
Curtea Constituțională a avut un rol extrem de important în această primăvară, când a trebuit să fie arbitrul unor intrigi politice la cel mai înalt nivel. Pe de o parte, magistrații au trebuit să respecte statutul instituției și cadrul constituționalității. Pe de altă parte, a trebuit să responsabilizeze politicienii pentru a avea un comportament cât de cât în limita legii. Într-un final, a rezistat unor presiuni din partea politicului, reușind să trimită pe toți la cel mai corect judecător – judecata alegerilor anticipate. Mai precis – în primăvară, Curtea Constituțională a obligat-o pe președinta Maia Sandu să declanșeze procesul de consultări cu fracțiunile, răspunzând negativ la întrebarea dacă Parlamentul poate să se autodizolve.
Ulterior, după prima rundă de consultări, Maia Sandu a propus-o pe Natalia Gavrilița, cu scopul ca această candidatură să fie respinsă de Parlament, astfel fiind posibilă declanșarea alegerilor anticipate. La următoarea rundă de consultări, Maia Sandu a propus-o din nou pe Natalia Gavrilița, ignorând propunerea majorității – Mariana Durleșteanu. Curtea a obligat-o pe Maia Sandu să numească candidatul majorității. Ulterior, după ce Mariana Durleșteanu s-a retras chiar în mijlocul consultărilor, Curtea a permis Maiei Sandu să îl desemneze pe Igor Grosu.
Curtea Constituțională a rezistat și unui atac frontal al majorității Parlamentare. Aceasta a destituit-o pe Președinta CC Domnica Manole și au înlocuit-o cu Boris Lupașcu. Ulterior, deciziile Parlamentului au fost anulate de Curte. Într-un final, după cea de a doua tentativă de investire, Curtea Constituțională a permis Maiei Sandu să dizolve Parlamentul, jucând în această dispută rolul perfect al arbitrului – având atât decizii pro prezidențiale, cât și anti.
Acum să vorbim și despre eșecuri.
1. Operațiunea din primăvară de împiedicare a anticipatelor, inclusiv cu numirea lui Boris Lupașcu la CC
Asta ar putea merge inclusiv la categoria de eșec epic. După demisia lui Ion Chicu, în Parlament încă nu era declarată o majoritate Parlamentară, deși era clar că PSRM, Partidul Șor și un grup de transfugi ex-PDM-iști, ex-Pro-Moldova votează împreună. Inițial, la prima rundă de consultări, această majoritate nu a propus candidați. Ulterior, a apărut cu susținerea candidaturii Marianei Durleșteanu. Totuși, candidatura acesteia a fost respinsă de Președinție. După cum am menționat mai sus, Maia Sandu era obligată să semneze candidatura unei majorități parlamentare dacă aceasta este formalizată oficial, lucru care s-a întâmplat oficial abia mai târziu. Doar că în cadrul rundei de consultări, în timp ce Igor Dodon propunea candidatura Marianei Durleșteanu, aceasta a anunțat că renunță. Astfel, este desemnat Igor Grosu. Această mișcare a făcut ca majoritatea PSRM+Șor să voteze o declarație despre caracterul captiv al Curții Constituționale, dar și să forțeze numirea unui judecător nou, Boris Lupașcu, în locul Domnicăi Manole. Nimic din astea nu a reușit, iar într-un final toți au mers la anticipate.
2. Alegerile din Bălți
Alegerile noi pentru funcția de primar de Bălți au fost primul scrutin mare al noii componențe CEC, dominate de reprezentanți numiți de PAS și Președinție (6 la număr). Într-un final, scrutinul a testat limitele sistemului judecătoresc din Moldova și a produs un câștigător votat de doar 9,98% din alegători. Asta s-a întâmplat după ce în primul tur candidata Partidului Șor, Marina Tauber, care luase 48%, a fost exclusă. Decizia de excludere a fost confirmată de instanța de apel cu 20 de minute înainte de deschiderea secțiilor pentru turul II, CEC „suspendând” scrutinul, deși această noțiune juridică nu se regăsește în legislație. Ulterior, CEC a venit cu o decizie de a organiza repetat turul II cu candidații clasați pe următoarele poziții din listă, iar după ce atât candidatul PAS, cât și cel de la BECS s-au retras, pe fișa de vot au ajuns candidatul de pe locul 2, Nicolai Grigorișin, și candidatul de pe 5, Nicolae Chirilciuc. Astfel, cu doar 9,98% la prezență și 17,8% buletine anulate (un procent foarte foarte mare), primar de Bălți ajunge Nicolai Grigorișin. Modul de gestionare a acestor alegeri a adus critice mai ales Comisiei Electorale Centrale și este desigur o lovitură dură de imagine pentru noua componență a CEC.
3. Afacerea Stoianoglo
După ce PAS a câștigat alegerile Parlamentare, mai mulți deputați ai formațiunii au cerut demisia lui Alexandr Stoianoglo. În luna iulie se votează un proiect de lege ce vine să evalueze activitatea procurorului general. Inițiativa, despre care o să vorbim mai jos, a fost criticată și de societatea civilă, care a văzut acest demers drept un instrument de răfuială a majorității parlamentare. Legea a fost promulgată la începutul lunii septembrie, doar că procesul de evaluare a Procurorului General nu a început. În schimb, apare un denunț al deputatului PAS, Lilian Carp, către Consiliul Superior al Procurorilor prin care cere să fie începută urmărirea penală a lui Stoianoglo, ceea ce efectiv înseamnă suspendarea din funcție a acestuia și numirea unui procuror general interimar. Pe 5 octombrie 2021, CSP a analizat și acceptat demersul lui Lilian Carp. Peste doar câteva ore, Procurorul desemnat ia decizia de a porni urmărirea penală a lui Stoianoglo – într-un timp record, de fapt – și acesta este suspendat. Până seară, la ora 18:00, când Stoianoglo urma să țină un briefing de presă, el este reținut. În scurt timp, la ușa Procuraturii își face apariția ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, care cere convocarea CSP pentru a numi un Procuror General Interimar nou.
Până la urmă, lui Stoianoglo i s-au imputat mai multe capete de acuzare, doar că până în prezent, doar unul a ajuns în instanță.
Peste toate astea la început de decembrie vine și un aviz al Comisiei de la Veneția pentru legea cu privire la evaluarea procurorului general. Avizul nu este deloc pozitiv pentru guvernare.
4. Serialul „Avocatul Poporului”
În ianuarie 2021 moare Mihai Cotorobai, avocat al poporului. Ulterior, abia în luna august este reluat procesul de alegere a unui înlocuitor. Sunt anunțați în final două candidaturi câștigătoare – Natalia Moloșag (10 puncte) și Andrei Brighidin (10 puncte), de voturile majoritare beneficiind Moloșag. Numirea ei a fost criticată de societatea civilă, dar și de opoziția Parlamentară pentru că, anterior, Natalia Moloșag a fost avocata președintei Republicii Moldova.
Câteva luni mai târziu, pe un blog apare o informație precum că Natalia Moloșag este asistată de un fost condamnat pentru proxenetism. Ulterior, Moloșag organizează o conferință de presă bizară, în care spune că nu crede că face ceva rău și că are nevoie de asistenți și pază, iar ea a oferit un job unei persoane foste condamnate. Deși i se cere demisia, ea refuză, afirmând că va face asta atunci când va finaliza ancheta internă de la oficiul Avocatului Poporului. Totuși, la foarte scurt timp, Moloșag își dă demisia. În ziua când la Parlament deputații urmau să analizeze procedural demisia și să o aprobe, aceasta trimite o scrisoare prin care spune că s-a răzgândit și nu vrea să-și dea demisia. Însă deputații îi aprobă totuși demisia și merg mai departe cu desemnarea unei noi comisii de selectare a candidaților.
Acest episod a stârnit critici de la început – numirea Nataliei Moloșag a fost criticată și numită drept o mimare de concurs, și la final – modul în care și-a dat demisia, explicând de ce era asistată de un fost proxenet.
5. Eșec la general – modul de comunicare a noii guvernări
Capacitatea de a explica acțiunile majorității parlamentare, ale guvernului și președinției a fost criticată foarte des. Printre primele exemple este mărirea numărului de ministere, care a dus într-un final la lipsirea Ministerului Sănătății de un ofițer de presă chiar în mijlocul valului de pandemie cauzat de varianta Delta a Covid-19. Emblematică este situația cu mărirea salariului judecătorilor Curții Constituționale la amețitoarea sumă 82 de mii de lei pe lună, mărire făcută printr-un amendament neacceptat de Guvern și propus din senin de Olesea Stamate, președinta Comisiei Juridice, Numiri și Imunități de la Parlamentul RM. În replică, Igor Grosu spunea că „nu a știut că este aviz negativ”. Ulterior, președinția a respins întregul proiect de lege al politicii fiscale pentru 2022.
Dar astea sunt doar câteva exemple de comunicare proastă. Iar criticile față de noua conducere continuă, mai ales din acest motiv. Și nu toți cei care critică sunt troli.
