Există mai multe teorii despre originea prăjiturii Pavlova. Una spune că istoria a început în 1926, când un patiser din Wellington l-a pregătit în cinstea balerinei Anna Pavlova, după prima ei vizită în Australia. Totuși, gastronomii au descoperit rețetele a peste 150 de prăjituri asemănătoare, care datează cu mult înainte de 1926. Se știe sigur doar un lucru – puțini sunt cei care au gustat din Pavlova și nu au rămas impresionați.
Dar cum se face această prăjitură? Secretele din spatele desertului celebru le-am aflat de la Ana Stratulat, care a deschis patiseria artizanală Dulce Hanna acum 6 ani, urmând pasiunea pentru copt moștenită de la bunica și mătușile sale. Femeia a adaptat și personalizat rețetele celor mai populare deserturi, printre care și prăjitura Pavlova.
Aceasta este o prăjitură de o finețe rară, formată din bezea crocantă pe exterior și moale pe interior, confit de căpșuni, cremă și pomușoare pentru decor.
Rețeta pare simplă la prima vedere, dar totul se complică atunci când începe prepararea ei.
Pentru început, albușurile se bat până formează bule de aceeași dimensiune, se adaugă zahărul tos, până se formează o bezea fermă și lucioasă. Merenga este aproape gata atunci când nu se mai simt cristalele de zahăr. Urmează două ingrediente esențiale pentru Pavlova făcută de Ana și care nu părăsesc bucătăria ei. Compoziția este bătută la viteză mare preț de câteva secunde apoi mutată în cuptorul pre-încins la 90°C timp de 1 oră 40.
Atunci când bulgărașii din albuș se desprind cu ușurință de pe hârtia de copt, înseamnă că sunt gata. Este important ca bezeaua să-și păstreze culoarea albă.
În sezonul rece, confitul este preparat din căpșuni crescute în Republica Moldova, colectate vara și congelate. Fructele sunt tăiate cubulețe, puse pe foc la temperatura de 40-50°C și presurate cu zahărul cu pectină, o soluție care, prin amestecare cu apă și prin fierbere, capătă forma unei gelatine. După 5 minute la foc mediu, compoziția se lasă la răcit.
Crema se face cu frișcă rece de 36% și mascarpone, care se bat împreună până compoziția devine fină, apoi se presară semințele de vanilie. Ana preferă să nu adauge zahăr în cremă, pentru că bezeaua este suficient de dulce.
În final, prăjitura este decorată cu fructe și pomușoare și e gata să fie devorată.
