Posibilitatea contractării serviciilor sociale de către autoritățile publice locale (APL) a fost discutată mai mult de zece ani. În ultimii doi ani, însă, s-a decis să se vină cu anumite completări la cadrul conex legii cu privire la achizițiile publice. Drept rezultat, atunci când autoritățile publice locale sau centrale nu pot oferi cetățenilor serviciile sociale de care au nevoie, acestea pot contracta ONG-uri care prestează astfel de servicii.
Totuși, lucrurile nu s-au îmbunătățit, spun cei implicați, motivul fiind lipsa unui regulament clar pentru autorități cu privire la accesarea sau contractarea acestor servicii de la ONG-uri. „Ne-am ales cu încă o lege bună, dar (în raport cu ONG-urile, n.r.) este aproape imposibil de implementat”, susține Octavian Zelinski, vicepreședintele consiliului raional Anenii Noi în domeniul social.
Schimbări, dar fără efect
Conform legislației în vigoare, licitațiile trebuie să fie organizate după anumite criterii și cerințe, unele dintre care sunt mai dificil de respectat de către organizațiile necomerciale.
Deși legea spune că practicile trebuie să fie cât se poate de simple și clare pentru fiecare, lucrurile nu sunt chiar așa, constată Dumitru Dîru, consilier juridic al Misiunii sociale „Diaconia”. Organizația activează pe teritoriul Republicii Moldova din 2001, însă, nici până astăzi nu a încheiat contracte de prestare a serviciilor sociale cu autoritățile publice. „Legea respectivă nu face distincție dintre organizațiile societății civile și oricare alt operator economic. Sunt impuse aceleași condiții, aceleași criterii, deși o organizație necomercială nu are un scop de profit”, menționează Dumitru.
Sunt mai multe motive care descurajează ONG-urile, cum ar fi:
- prestatorii de servicii sociale trebuie să fie acreditați (deși procesul de acreditare nu este întotdeauna posibil; nomenclatorul serviciilor sociale este învechit; lipsește documentația tehnică pentru serviciile sociale noi; dar și standardele minime de calitate);
- contractele trebuie încheiate în fiecare an;
- există o restricție de a participa la achiziții publice pentru prestarea serviciilor dacă în ultimii trei ani organizația a încheiat un contract similar cu același APL;
- se cere o garanție de bună execuție a contractului (garanție bancară);
- cine dă prețul cel mai mic ia și „marele premiu”, fapt pentru care de multe ori, pentru a cere un preț mai mic se reduce din calitate serviciului, pentru că încă nu există un cost standard minim pentru serviciile sociale de calitate.
Anume din aceste motive, puține organizații necomerciale apelează la acest tip de colaborări, spun ONG-urile cu care am discutat. De asemenea, acestea au invocat lipsa unui ghid pentru prestatorii de servicii sociale care să descrie fiecare pas și documentele necesare în accesarea fondurilor publice pentru finanțarea serviciilor sociale.
În același timp, experții susțin că nu e voie de compromisuri acolo unde sunt implicați banii publici.
Mai mult, avocata Sabina Cerbu constată că deși legea cu privire la achizițiile publice a fost aliniată cu Directiva Europeană și introdusă o procedură particulară pentru achiziționarea serviciilor sociale, totuși puțini sunt cei care apelează la această procedură. „Motive ar fi: lipsa unor instrucțiuni clare pentru autoritățile contractante, lipsa documentației standard aplicabile în particular acestei proceduri, dar și lipsa unui mecanism aprobat la nivel de Guvern în privința aplicării instrumentului de rezervare a contractelor”, susține avocata. Această problemă poate fi soluționată, spune ea, prin instruirea autorităților publice locale, să cunoască cum să pună în aplicare această procedură.
|
Achiziție publică înseamnă procurare de bunuri, executare de lucrări sau prestare de servicii pentru necesitățile uneia sau mai multor autorități contractante (art. 1 din Legea nr. 131 din 03.07.2015 privind achizițiile publice). Cât privește procesul de achiziție publică, acesta reprezintă o succesiune de etape și operațiuni prin care se dobândește definitiv sau temporar un produs, un serviciu sau o lucrare în urma atribuirii unui contract de achiziții publice, în scopul îndeplinirii unui interes public. Responsabili de identificarea necesității, inițierea și desfășurarea procedurilor de achiziții publice, precum și de buna executare a contractelor de achiziții publice, sunt autoritățile contractante care-și desfășoară activitățile prin intermediul unui grup de lucru. Obiectul achizițiilor publice ca și domeniu de reglementare îl constituie contractul de achiziții publice, care reprezintă instrumentul juridic prin care autoritățile contractante intră în relații comerciale cu operatorii economici pentru a-și satisface necesitățile de bunuri, lucrări sau servicii. Caracteristicile contractului de achiziții publice sunt: act juridic cu titlu oneros; se încheie în formă scrisă; are ca obiect furnizarea de produse, prestarea de servicii sau execuția de lucrări; modificarea elementelor acestui contract, inclusiv prelungirea duratei contractului de achiziții publice, este posibilă doar în funcție de anumite condiții prevăzute expres de legislație; încetează de drept la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
|
Legea pieții
30 de bătrâni din raionul Anenii Noi sunt găzduiți de azilul din satul Puhăceni, deși capacitatea acestuia este de maxim 25. Asta până autoritățile raionale vor găsi o soluție. „Stau mai mulți pentru că nu avem unde să-i cazăm. Căutăm alternative”, explică Octavian Zelinski, vicepreședintele consiliului raional Anenii Noi. „Din cauza birocrației lucrurile nu prea se mișcă din loc.”
Contractarea serviciilor sociale poate fi făcută doar în baza legii achizițiilor publice, la fel ca în cazul construcției unui drum, a reparației unei clădiri sau achiziției motorinei pentru consiliul raional. „Dacă ai un bătrân pe care trebuie să-l cazezi în vreun azil, iar la concurs vine cu propunere azilul din Cahul și cere un preț mai mic, formal ar trebui să-l contractezi pe el, indiferent că bătrânul ar vrea să fie mai aproape de casa, de rudele sale. Și nu prea ai ce face. Deși nu e o achiziție publică obișnuită, ci este vorba de viața unui om, legea te impune să te comporți ca la piață. Cumperi salamul cel mai ieftin”, constată funcționarul. Acesta crede că modificarea legii a avut scopuri destul de nobile, dar nu a fost completată și gândită până la capăt. „Dacă statul ar înțelege că e vorba de viața unui om, nu le-ar pune la nivel de achiziții… Acum suntem nevoiți să fim birocrați.”
Situația curentă forțează multe APL-uri să „construiască” întreaga casă, când au nevoie doar de bucătărie. „Având cerere, dar neavând ofertă, a trebuit să o generăm noi. Am construit structuri, am angajat echipe mari de personal – toate plătite din bani publici. Asta în timp ce contractarea unor servicii sociale ne-ar fi costat mult mai puțin”, constată vicepreședintele consiliului raional Anenii Noi.
Soluții
Finanțarea prin granturi de către donatorii externi a indus autorităților publice o percepție deformată a rolului asociațiilor obștești în sectorul serviciilor sociale. De cele mai multe ori, acestea nu sunt privite ca furnizori de servicii de interes general și nici ca angajatori, se arată într-un raport elaborat de Diana Chiriacescu, consultantă în domeniul serviciilor sociale din România, pentru Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei (APSCF). Acordurile de parteneriat pentru finanțare încă mai sunt folosite de primăriile locale în raport cu organizațiile necomerciale, chiar dacă nu au valoare juridică similară contractelor de prestări de servicii.
„Experiența dezvoltării unor servicii sociale cu ajutorul partenerilor de dezvoltare oferă avantajul ONG-urilor de a presta servicii de calitate înaltă, conforme cu standarde naționale și chiar internaționale, devenind prestatori de servicii sociale competitivi și de încredere. Astfel, este important să valorificăm aceste experiențe bune, oferindu-le posibilitatea de a asigura durabilitatea serviciilor sociale din fonduri publice”, menționează Irina Popușoi, secretară generală APSCF.
Soluțiile pentru acest blocaj creat de neclaritățile și lacunele din legislație ar fi, spun cei cu care am discutat, crearea unei legi care să stipuleze exact mecanismele, regulamentele și forma în care autoritățile publice să poată contracta aceste servicii sociale de la ONG-uri. „În toată lumea organizațiile neguvernamentale prestează servicii. Iar la noi e atât de birocratizat sistemul, încât achizițiile publice, de obicei, se termină cu procuratura și CNA-ul. Poate ar trebui introduse criterii nu doar de preț, dar și de calitate a serviciilor oferite și de proximitate”, sugerează Octavian Zelinski.
De asemenea, un ajutor indispensabil pentru mișcarea lucrurilor din loc ar fi planificarea și bugetarea corectă de către autoritățile publice a serviciilor sociale necesare în baza evaluărilor anuale, precum și crearea unui ghid pentru contractarea serviciilor sociale, care ar fi o sursă utilă pentru autorități și organizațiile necomerciale, lucru pe care l-au făcut deja autoritățile din România, unde este pe larg folosită contractarea serviciilor sociale. „Contractarea ONG-urilor nu este un act de milă, ci este finanțarea unor servicii pe care asociațiile le oferă autorităților”, susține Martin Schelm, reprezentantul organizației sociale „Caritas” din Viena. El menționează că doar prin implementarea unor legi clare și printr-o colaborare strânsă între societatea civilă și autorități, oamenii vor putea beneficia de servicii sociale de calitate și la un preț bun.
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea capacităților de advocacy a membrilor APSCF privind mecanismul de contractare a serviciilor sociale”, implementat de APSCF, în parteneriat și cu suportul Caritas Austria.
