Ecuația unei familii din Strășeni: tata este egal cu mama

Grigore și Valentina Sîrcu au câte 31 de ani. Împreună cresc trei copii: Valeria, care din toamnă merge la școală, Denis, care a împlinit trei ani, și Maxim, născut cinci luni în urmă. În această familie din orașul Strășeni, soții împart responsabilitățile la doi, iar Grigore și-a luat de două ori concediu de îngrijire a copilului. 

8:15 arată ecranul telefonului. Prin ușa întredeschisă Grigore observă două perechi de ochi ce-l pândesc. Tatăl intră în cameră, îi sărută pe ochi și frunte pe Denis și Valeria. Micu`, așa cum îi spun părinții mezinului, încă doarme. În timp ce tata îi ajută să se îmbrace, Valentina pregătește micul dejun pentru întreaga familie.  

Pentru familie astăzi este o zi importantă: mezinul Maxim va face o vizită la medicul pediatru. Și pentru Valeria și Denis ziua este importantă: vor merge la medicul stomatolog. „Am văzut că și la Denis se înnegresc puțin dinții. Să nu ajungem în situația Valeriei. Ea a trecut prin mai multe chinuri”, explică Grigore.  

La medic, Micu` stă întins pe masă în timp ce medicul îi măsoară capul și îl cântărește. Valentina și Grigore stau cu ochii țintiți spre pediatru. „Copilul dvs. se dezvoltă foarte bine. Are 5 kg și 300 gr.” Denis stă între timp lipit de tata, iar Valeria, fiica mai mare, face grimase în fața bebelușului. 

La stomatolog copiii sunt însoțiți doar de tată. Valeria se întinde pe fotoliu, deschide larg gurița și o lumină puternică se lasă pe fața ei. Următorul e Denis. Băiețelul blond își lasă cuminte capul pe pieptul tatălui. Rabdă până în ultimul moment când nu mai poate rezista cu gura deschisă. Prima lacrimă se prelinge pe obrăjor și vin altele rapid din urmă. Tata îl mângâie ușor pe burtă și îi spune încet la ureche „gata, gata”. Tata oricum îi va cumpăra camionul pe care și l-a dorit atât de mult. 

E trecut de ora prânzului și cei trei pornesc spre casă. După ce au luat masa împreună, Grigore l-a adormit pe Denis, iar Valentina pe Maxim. Lângă ei s-au întins părinții să se odihnească puțin. 

Femeile sunt mai deschise decât bărbații să spună deschis că rolurile de gen într-o gospodărie încă sunt prezente.

51% dintre femei și doar 33% dintre bărbați au zis că femeile din familia lor sunt, în principal, responsabile de îngrijirea copilului.

Studiul a fost realizat în cadrul Programului regional „Împreună împotriva stereotipurilor de gen și a violenței în baza de gen”, finanțat de UE și implementat de UNFPA și UN Women. 

Pe de altă parte, bărbații tind să creadă că responsabilitățile sunt împărțite în mod egal. Doi din cinci consideră că munca casnică este împărțită în mod egal între femei și bărbați, iar unul din doi consideră că responsabilitățile legate de munca de îngrijire sunt împărțite în mod egal între femei și bărbați. Mai mult, studiul a arătat că jumătate dintre respondenții bărbați și femei consideră că o soție bună nu ar trebui niciodată să pună la îndoială opiniile și deciziile soțului ei, indiferent de propriile păreri. 

Acest tablou al societății este completat de faptul că, din cauza migrației și lipsei condițiilor care ar determina cuplurile să aibă atâți copii cât își doresc, se nasc tot mai puțini. De exemplu, anul trecut s-au născut 30 730 de copii, cu aproape 1700 mai puțini decât în 2019. 

Condiții care ar determina cuplurile să aibă copii câți își doresc:

- tații să-și ia atât concediu paternal, cât și concediu de îngrijire a copilului (în așa mod se reduce inegalitatea pe piața muncii, respectiv se reduce din inegalitatea salariilor și pensiilor; se contribuie la sporirea PIB-ului; majoritatea femeilor sunt mai predispuse să nască copii dacă tatăl își asumă concediul de îngrijire a copilului);
- adoptarea unor prevederi legislative care ar oferi posibilități părinților să decidă grila de opțiuni pentru perioada concediului de îngrijire a copilului (asta va oferi părinților mai multă flexibilitate și libertate să decidă perioada când vor face uz de acest concediu, dar și faptul că acest concediu va putea fi împărțit între părinți);
- extinderea serviciilor de creșă ca femeile să poată reveni mai rapid în câmpul de muncă.
Previous
Next

Sursa: Studiul făcut de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare „Cum sporim numărul taților beneficiari ai concediului de îngrijire a copilului. 

„Mai bine decât soțul nu le știe nimeni”

Grigore este antrenor de fotbal în Strășeni și are o echipă formată din 20 de copii. Valentina este masterandă în inginerie și industrie alimentară. Când a venit timpul ca Valentina să-și ia concediu de îngrijire a copilului înainte să se nască Valeria, și-a dat seama că din cauza salariului care, pur și simplu, nu era achitat integral în mod oficial, va avea o indemnizație de îngrijire a copilului foarte mică. Supărată și furioasă, Valentina a renunțat la job.  

Apoi, când era însărcinată cu al doilea copil, Denis, și era momentul să își ia concediul de îngrijire a copilului, soții au decis că mai convenabil va fi ca anume Grigore să ia acest concediu, pentru că salariul lui era mai mare. Iar asta le va permite să împartă treburile casnice și cele de îngrijire a copilului. 

Când cel de-al doilea copil avea trei luni, Valentina mergea de trei ori pe săptămână la sala de sport, iar Denis rămânea cu tatăl. „Ce poate face o femeie, poate face și un bărbat, în afară de a-l alăpta. În rest, poate face totul: și să schimbe scutecul, și să iasă la plimbare, și să facă ordine, și să-l culce…”, spune femeia. 

În primăvară, Valentina l-a născut pe Maxim, iar Grigore mai are un concediu de îngrijire a copilului. „Eu, de exemplu, nu am trecut prin depresia postnatală, pentru că am avut susținerea soțului”. După două nașteri, femeia știa cât de importantă era prezența soțului în travaliu, însă din cauza pandemiei, Grigore nu a fost lăsat să participe la nașterea mezinului.

„Este important să vorbim despre egalitate de gen în societate. Cum vrea bărbatul cariera, așa și femeia vrea carieră. De ce bărbatul învață 3-4 ani și se duce la lucru?! Și pentru mine e importantă cariera! Dar femeia pentru ce a învățat patru ani și nu a dormit nopțile? Ca să crească copii? Ei cresc, dar tu?”, analizează Valentina, având vocea deja tremurândă și emoționată.  

În general, soții Sîrcu nu s-au confruntat cu prejudecăți pe față în privința felului în care au decis să-și crească copiii. Totuși, Grigore își aduce aminte că o contabilă și-a exprimat mirarea față de faptul că iese în concediu de îngrijire a copilului. Dar, în cele mai dese cazuri, părinții, prietenii, dar și angajatorul lui Grigore i-au zis că e „bravo” și i-au încurajat pe ambii să continue în același ritm.  

Stereotipurile și efectele lor ​

Stereotipurile și inegalitățile de gen identificate în cadrul studiului calitativ în cadrul programului regional               „Împreună împotriva stereotipurilor de gen și a violenței în bază de gen”, au adus în discuție, încă o dată, stereotipurile și prejudecățile care le afectează viața femeilor și bărbaților. Informațiile au fost colectate din raioanele Strășeni și Fălești. 

În lista publicată, s-au identificat stereotipuri care spun că șansele femeilor de a fi angajate la posturi importante și bine plătite sunt mai mici decât cele ale bărbaților. De asemenea, respondenții au vorbit despre mesaje în care se promova discriminarea de gen în accesul pe piața muncii și anume anunțuri de angajare în care se menționat că lucrul este destinat exclusiv bărbaților sau femeilor; nu erau acceptate femei pentru un post în baza faptului că recent s-a căsătorit și intenționează să aibă un copil.

Aceste prejudecăți le afectează foarte mult pe femei din mai multe puncte de vedere. Rolurile rigide de gen au accentuat discrepanța salarială. Anul trecut, diferența dintre salariul unei femei și al unui bărbat a fost de 14,1 %, potrivit Indexului egalității de gen din 2021. Cu alte cuvinte, femeile au pierdut anul trecut de puțin peste 17 mii de lei. 

Un alt efect ar fi retragerea femeilor din câmpul muncii. Iar anul pandemic, 2020, și măsurile instaurate pentru depășirea efectelor coronavirusului au accentuat divizarea responsabilităților de îngrijire a copiilor și au determinat încă mai multe femei să renunțe la job, fie parțial sau total. Aceleași efecte are și stereotipul precum că femeile sunt responsabile de gospodărie și copii, iar bărbații de asigurarea resurselor financiare ale familiei, potrivit Indexului egalității de gen din 2021. 

Studiul despre stereotipuri menționat mai devreme a demonstrat că încă se mai crede că preponderent bărbatul ar fi singura persoană care decide dacă să utilizeze sau nu prezervativele. Prin urmare, lipsa unor metode de contracepții duce la mai multe avorturi. Iar avortul, în viziunea populației recenzate, aduce cu sine o atitudine negativă în comunitate asupra femeii care a decis să beneficieze de dreptul ei, dar și priviri acuzatoare și umilitoare. 

O altă prejudecată se referă la bărbații implicați mai mult în treburile casnice. Ei ar fi numiți „muieri, podcablucinici”, că „li s-au pus poalele în cap”. 

În rezultat, de creșterea și educarea copiilor s-ar ocupa mai mult femeile, în timp ce bărbații nu știu sau conștient nu își iau concediu paternal sau de îngrijire a copiilor. Respectiv, lipsesc din viața copiilor lor și nu îi văd îndeaproape cum cresc. 

Valerica - mica lideră

Semn că cei mici absorb și se inspiră din tot ce văd în familie este Valerica, primul copil din familia Sîrcu. „În viitor, eu o văd pe Valerica un lider, oriunde s-ar duce, în orice domeniu. Ea poate să se descurce. Câteodată protestează și obține ce dorește. Are o memorie extraordinară!”, se laudă Grigore Sîrcu cu fiica lui. Uneori, când dă de bucluc la grădiniță, vine la tata după sfaturi. „Nu trebuie să te cerți, dar să faci în așa fel încât copilașii din grupul tău să vadă în tine un lider. Nu este numaidecât să vină toți după tine, măcar și doi-trei cu care să te poți juca”, o sfătuiește tatăl. 

Cei doi părinți spun că-și cunosc foarte bine copiii și îi încurajează să fie așa cum sunt ei. Dacă Denis e mai duios decât Valeria și mereu caută să fie sărutat, strâns în brațe, mângâiat, atunci Valeria este foarte energică și îi bombardează cu întrebări. Îi place să meargă cu tata la fotbal. Până a învățat a citi singură, îl ruga, cel mai des, pe tata să-i citească. Într-o zi, după grădiniță, și-a lăsat părinții fără grai când le-a spus printre lacrimi că nu vrea să fie bătrână. „Valerica, pentru mine, e un om matur pe care-l așezi în fața mea și poți să discuți despre niște teme care la cinci ani nu se discută”, comentează Grigore. 

„Implicare la necesitate” a tatălui
Rezultatele studiului calitativ (realizat în raioanele Strășeni și Fălești) în cadrul programului regional „Împreună împotriva stereotipurilor de gen și a violenței în bază de gen”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women și UNFPA, arată că 85% din toți participanții consideră că un soț bun trebuie să se implice în educația copilului în mod egal cu soția. În realitate, doar un bărbat participant a menționat că, în mare parte, frecventează adunările părintești și se ocupă de educația copilului. Restul bărbaților se implică pasiv și „doar la necesitate” în educația băieților, iar cea a fetelor e cedată soțiilor.

„Dacă încep lucrul, mă tem că voi avea puțin timp cu copiii mei”

După nașterea celui de-al doilea copil, Valentina își dorea foarte mult să revină la muncă mai devreme – simțea că parcă degradează. După ce a născut al treilea copil, Valentina se gândește să petreacă timp acasă în compania lui Grigore și a picilor. Zice că și-ar dori să revină la un loc de muncă care să aibă condiții prietenoase pentru angajații care sunt și părinți. Asta i-ar permite să le ofere mai multă atenție copiilor și să-i știe că sunt în siguranță cât ea muncește. 

Totuși, pentru că au nevoie de resurse financiare, soții analizează opțiunea ca Grigore să revină un pic mai devreme la muncă, dar abia „după ce colicii lui Maxim vor dispărea”. 

În 2019, doar 22,5% dintre copiii de 1-2 ani din Republica Moldova erau încadrați în instituțiile de educație timpurie. Rata mică este determinată de faptul că numărul creșelor este redus, ceea ce „face dificilă încadrarea sau revenirea părinților, în special a mamelor, în câmpul muncii”.

Sursa: BNS

„Copiii nu-s doar ai femeii. Se zice că femeia trebuie să stea acasă cu copiii, când ei sunt comuni. Chiar dacă bărbatul e la lucru, oricum după opt ore trebuie să se implice. Dar femeia ce face? 24/24 stă între patru pereți, fără comunicare, fără niciun fel de dezvoltare…”, comentează tânăra mamă, Valentina. 

Cum ar putea fi un loc de muncă prietenos 

Una dintre condițiile care ar putea determina părinții să revină mai devreme la lucru ar fi un loc de muncă prietenos. În luna aprilie a acestui an, cinci companii private din Republica Moldova, Orange Moldova, Fidesco, Panilino, Premier Energy Distribution și Asena Textil au semnat un Acord de Cooperare cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) pentru a promova condiții de muncă prietenoase familiei pentru circa cinci mii de angajați. 

Am luat ca studiu de caz co-semnatara acordului, compania de cofetărie Panilino, care a creat o serie de condiții pentru angajații săi în acest sens: 

  1. A asigurat angajaților program de muncă flexibil de la distanță în timpul pandemiei; 
  2. Angajații sunt îndemnați să revină mai devreme din concediu de îngrijire a copilului cu posibilitatea de a păstra indemnizația; 
  3. La revenirea din concediul de îngrijire a copilului, angajații sunt ajutați de mentori să se reîncadreze mai rapid și mai ușor în câmpul muncii; 
  4. Dacă copilul este bolnav, se acceptă munca de acasă, iar ședințele sunt organizate între orele 9 și 15, ca ulterior să-și poată lua copilul de la grădiniță.  

Cei de la Panilino explorează și opțiunea de organizare a unui plan individual și flexibil de muncă. Totuși, aceste facilități sunt mai degrabă avantajoase pentru 30% dintre angajați, adică cei care nu fac parte din secția de producere. La fel, își doresc să deschidă o creșă sau grădiniță în interiorul companiei, ceea ce presupune un proces birocratic și îndelungat. 

 „Mai analizăm și posibilitatea de a angaja familii. Ca femeia și bărbatul să poată combina: două zile mama să vină la lucru, apoi două zile tata. Acesta este și unul dintre scopurile noastre principale: ambii părinți să fie implicați în creșterea copilului și să-și poată dezvolta și abilitățile profesionale.”, spune Liliana Adam, manager de personal.

Liliana recunoaște că aceste facilități sunt benefice, întrucât și ea are doi copii. Femeia menționează că este foarte important ca angajatorul să-i ofere flexibilitate în programul de muncă. „Ar fi bine ca angajatorul să înțeleagă că femeia nu trebuie să aleagă între casă și serviciu, ci să le poată combina”, concluzionează specialista. 

Înainte de a implementa practici prietenoase familiei la locul de muncă, compania a făcut un sondaj în rândul angajaților pentru a se informa despre starea actuală la acest subiect. Rezultatele au fost o surpriză pe liderii companiei – au aflat că mulți angajați nu-și cunosc drepturile. „Majoritatea participanților la sondaj au considerat că o companie prietenoasă familiei înseamnă susținere materială familiei. Plus la asta, ei confundă concediul medical cu concediul paternal”, menționează specialista. Anul trecut, doar doi bărbați angajați din 30 și-au luat concediu paternal. 

„Obiectivul nostru este să susținem femeile și bărbații din Republica Moldova să-și realizeze aspirațiile reproductive și să aibă atâția copii câți își doresc”, spune  Nigina Abaszada, Reprezentantă Rezidentă UNFPA Moldova. Iar moldovenii chiar își doresc doi sau trei copii, însă au mai puțini, arată studiul „Generații și Gen” realizat în 2020. Politicile prietenoase familiei la locul de muncă ar asigura o balanță, ar contribui la eliminarea stereotipurilor de gen. Atât femeile, cât și bărbații s-ar implica în familie și pe piața muncii în mod egal. Asta, pe termen lung, i-ar ajuta să aibă numărul dorit de copii și ar spori reziliența demografică a țării”, spune Reprezentanta UNFPA. 

Femeile îndeplinesc cea mai mare parte a muncii domestice și de îngrijire a familiei, „muncă care este, în mod constant, nerecunoscută, nevalorificată și neplătită”, accentuează Dominika Stojanoska, reprezentantă de țară UN Women. Potrivit ei, funcția biologică și reproductivă a femeilor de a da naștere și de a alăpta un copil este încă folosită ca și normă pentru a atribui femeilor rolul social de îngrijitoare pentru copii. 

„Aceste roluri prestabilite restrâng implicarea femeilor în sfera privată, împiedică realizarea deplină a drepturilor lor în sfera publică și atribuie bărbaților povara de întreținere a familiei ceea ce, inevitabil, influențează abilitatea lor de a se implica activ în îngrijirea și educația copiilor”, a menționat reprezentanta UN Women. 

Dominika Stojanoska scoate în evidență faptul că normele sociale discriminatorii sunt transferate de la o generație la alta, adaptându-și comportamentul la stereotipurile din jurul lor. 

Ce trebuie să facem ca să punem capăt transmiterii „moștenirii de stereotipuri?” Dominika Stojanoska, reprezentantă de țară UN Women, spune clar că în familie, părinții trebuie să arate modele noi de comportament social, să-și asume în mod egal responsabilitățile, să le ofere copiilor posibilitatea să se dezvolte în baza potențialului și intereselor lor și nu în baza unor roluri prestabilite. 

Școala, de asemenea, joacă un rol important. Prin acțiuni de sensibilizare, combaterea dezinformării și ilustrarea unor modele de comportament pozitive, școala poate contribui la schimbare.” 

Soții se mândresc că au trei copii și îi încurajează să fie ei înșiși, ignorând stereotipurile din societate. „Simțindu-se fericit” va continua să apără lângă numele lui Grigore pe Facebook atunci când va publica o nouă fotografie cu familia lui. Iar Valentina se va bucura de zecile de comentarii din partea prietenilor și cunoscuților și va zâmbi când va citi că „sunteți o familie fericită, frumoasă, extraordinară”. 

Acest articol a fost scris în contextul programului „Împreună împotriva stereotipurilor de gen și a violenței în bază de gen”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat în comun de UN Women și UNFPA.  

Acest articol a fost scris cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestui articol este în întregime responsabilitatea autorului și nu reflectă neapărat opinia Uniunii Europene. 

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.