Ce este Moldova pentru copiii crescuți în diasporă

Când mă gândeam la familiile de moldoveni care au emigrat, mă gândeam și la copiii lor ca făcând parte din „diasporă”. Situația e însă mai nuanțată. Unii copii s-au născut în țările-gazdă sau au emigrat de mici, și pentru ei, Moldova nu mai este acasă. Deși nu există date exhaustive, conform statisticilor din 2019, 2465 de copii au emigrat împreună cu părinții în perioada 2014-2018.

Am rugat părinții care locuiesc în alte țări să mă ajute să aflu ce înseamnă Moldova pentru copiii lor, cu ce li se asociază, cum văd ei această țară și ce amintiri au legate de ea. 

1. Bunicii și rudele

Aproape toți părinții cu care am discutat mi-au spus că pentru copiii lor, Moldova înseamnă în primul rând bunicii și rudele. Mulți copiii nici nu se consideră moldoveni, ci englezi, germani, danezi, italieni, spanioli… Deși majoritatea cunosc româna, o vorbesc în primul rând cu bunicii din Moldova. 

Mama unui copil de 6 ani, care locuiește în Italia de la vârsta de 2 ani, mi-a povestit că copilul ei începe să înțeleagă că bunica e din Moldova, dar el nu-și amintește țara. Și bunica locuiește cu ei în Italia și îi povestește că au plecat din Moldova pentru că acolo nu sunt bani și nu ar fi putut să-i cumpere ce-și dorește. 

2. Bucatele moldovenești

La fel ca adulții, și copiii asociază Moldova cu mâncarea. Zeama, mămăliga cu brânză, peștele prăjit, sarmalele, clătitele și colțunașii – toate se regăsesc în preferințele copiilor. Totuși, spre deosebire de adulți, nici unul nu a pomenit de bomboanele Bucuria. Încep să mă întreb și eu dacă nu cumva Bucuria sunt cele mai bune bomboane din lume pentru că au gust de nostalgie…

Și lucrurile mai neobișnuite le rămân copiilor în minte, deși au asocieri diferite pentru ele. Cineva își amintește cu poftă de cvas, altcineva spune că nu înțelege de ce să bei ceva care te pișcă de limbă. Mulți copii sunt impresionați de răcituri, alții însă refuză categoric să guste așa ceva, mai ales când au văzut creasta cocoșului în farfurie. 

„Pentru fiica mea, plăcintele înseamnă mâncare gătită de bunica, pentru că eu nu am învățat să le fac și nici nu prea am timp să gătesc chestii complicate”, povestește o femeie care locuiește în Danemarca. 

3. Libertatea de a zburda nesupravegheat

O bunică stabilită în Londra cu familia îmi povestea că pentru nepoții ei, să iasă singuri din casă e ceva de domeniul fantasticului. Uneori, copiii își doresc să se întoarcă în Moldova, ca să poată ieși singuri la magazin, să nu depindă de părinți sau bunici. 

Tranziția de la un sat sau oraș mai mic la un oraș mare, necunoscut și nou, se simte ciudat pentru mai mulți copii. Ei nu mai au libertatea de a ieși în siguranță în cartier sau pe stradă și multora le este dor de această experiență. 

4. Oile și vacile de pe toloacă

Pentru copiii care cresc în orașele europene, imaginile cu care am crescut mulți dintre noi arată a ceva exotic, din altă lume. „Băieții mei s-au întors la grădiniță și școală în Dublin, după ce au petrecut vara la bunei, în Moldova. Când dădeau de poze cu animale domestice în manuale, le povesteau colegilor cu mândrie că au văzut așa ceva. Cel mai mare, de 9 ani, mi-a spus că el vrea să organizeze safari în Moldova pentru irlandezi”, povestește mama băieților. 

5. Clopotele și lumânările de la biserică

Pentru o fetiță de 6 ani care locuiește la Paris, a fost o întreagă experiență să meargă cu bunica la biserică. Au impresionat-o „fotografiile care trebuie pupate și focul, adică icoanele și lumânările”, povestește mama. Iar împărtășania a înțeles-o ca pe un medicament care nu e gustos, dar ajută la suflet. Părinții fetei, deși au crescut în Moldova în tradiția ortodoxă, sunt atei. Totuși, nu-i deranjează că bunica își duce nepoata la biserică. „Când o să crească, o să-și amintească de aceste momente ca de o poveste”, spune mama fetei.  

6. Electorala, discuțiile despre politică

Mulți copii au înțeles, într-o formă sau alta, că în această vară în Moldova s-a întâmplat ceva important. Unii părinți i-au luat cu ei în alte orașe, acolo unde au mers să voteze. „A fost la început împreună cu Europa, însă la momentul actual nu mai este din cauza că există foarte mulți hoți. A fost un conducător foarte nepotrivit care se numește Dodon, însă în ziua de azi nu mai este”, a scris pe un poster în care reprezenta Moldova un băiețel de 8 ani stabilit în Germania.

7. Vinul de la masa de sărbătoare

„Cred că aici, dacă fiul meu ar pomeni la grădiniță, ar trimite protecția copilului!”, îmi spune pe jumătate în glumă o femeie stabilită în Olanda. Părinții nu îl lasă să guste alcool acasă și nu cred că această „tradiție” trebuie urmată. În schimb, fiul ei de 8 ani e tare mândru că are „paharul lui” în vitrina bunicilor. 

O bunică mi-a povestit că nepoților ei din Germania nu le place vinul că-i acru și nu înțeleg de ce maturii beau ceva care nu-i gustos. 

Unii copii, deși cresc departe de Moldova, spun că își doresc să crească și să se întoarcă în țară, să schimbe unele lucruri. De fapt, doar doi copii mi-ai spus asta. Poate și peste 15-20 de ani vor gândi la fel. 

Se încadrează în definiția de „diasporă”, deși nu se identifică astfel. Are familia în două țări și prieteni în toată lumea și a venit la Moldova.org să schimbe retorica despre moldovenii migranți.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.