Alegerea în raport cu viitoarea profesie mereu este dificilă pentru unii și foarte ușoară pentru alții, pentru că, până la urmă, uneori noi alegem vocația, alteori, vocația ne alege pe noi. Diana Potereanu și Carolina Grib sunt două tinere din Moldova care au ales să salveze vieți, tinerele sunt studente la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Pentru că sunt dornice de cunoștințe noi și diverse, tinerele au depus dosare în cadrul bursei ERASMUS+ și acum studiază la Universität des Saarlandes, Germania. În ceea ce urmează, vă propunem să faceți o călătorie virtuală la Homburg, acolo de unde Diana și Carolina ne fac cunoștință cu facultatea la care merg.
Tinerele și-au început studiile pe 1 octombrie, deci la mai bine de o lună de frecventare a cursurilor, studentele au ales să își împărtășească primele impresii despre facultate.
Diana Potereanu, despre cursuri și „programarea” de a participa la intervenții chirurgicale
„Încă din liceu, am fost pasionată de limba germană și de biologie. Astfel, nu am stat mult pe gânduri și m-am apucat să studiez cu ambiție atât germana cât și biologia.
Programul ERASMUS + mi-a oferit ambele posibilități: să practic germană și să îmi continui drumul în lumea medicinei.
La Universitatea din Saarland, lucrurile sunt total diferite de ceea ce m-am obișnuit eu să văd acasă, într-atât de diferite încât eram derutată inițial. În prima zi, am primit orarul de la decanat, unde mi s-a explicat că e unul standardizat, un șablon, iar eu va trebui să mi-l aranjez cum îmi este mai comod. Straniu, nu? Unde-s repartizările pe grupe? Și care e grupa mea? La cine să mă adresez? De unde să știu ce ore am mâine? Acestea au fost doar puținele întrebări care mi-au venit la acel moment în gând.
După câteva zile, am rezolvat «pseudoproblemele» cu orarul și s-a început partea cea mai veselă — cum găsesc blocul unde au loc orele?! Clinica universitară, cu sediu la Homburg, tot aici este și facultatea de medicină are în total 100 de blocuri! Prin urmare, a trebuit să merg cu o zi înainte de ore pentru ca să găsesc locația, iar următoarea zi, să știu exact unde va trebui să ajung. De obicei, găsirea clădirii în care urmau să se desfășoare prelegerile și seminarele îmi lua aproximativ o oră.
Prelegerile (lecțiile teoretice) nu sunt obligatorii, nu se duce cont de prezență. Acestea, de obicei, au o durată de la 45 de minute până la maximum o oră și 30 de minute. În acest mod, conducerea universității își propune să evite suprasolicitarea studenților și studentelor.
La ore, prezentările docenților sunt scurte, informative și extrem de interactive. De cele mai multe ori, cursurile se transformă din lecții teoretice în ore practice, unde studenții și studentele sunt implicați (implicate) în discuții.
Lecțiile practice au un farmec aparte. De fiecare dată, facem cursul cu un docent nou. Nu există un mod unic de predare, prin urmare, docenții ne prezintă informația așa cum simt ei că e mai bine. O oră mereu începe cu cazuri clinice, la care orice idee este acceptată și analizată, iar banală lista (prezentă în Moldova) cu studenții (studente) din care profesorul ochește studentul (studenta) pentru a răspunde la întrebări NU EXISTĂ.
În planul de studii nu se calculează numărul de ore, întrucât toți (toate) studenții (studentele) oferă atât timp cât consideră ei că au nevoie. Îmi place mult faptul că suntem lăsați să studiem individual, să răspundem singuri la întrebări și la acel număr infinit de de ce-uri.
Cel mai captivant mi se pare că avem acces liber în sălile de operație. Direct după prelegeri sau după seminare, poți face o «programare» când poți asista sau chiar participa la intervenții. În acest mod, informația acumulată la ore o putem fortifica la intervențiile chirurgicale.”
Carolina Grib, despre descoperirea Germaniei, profesori și asistarea la intervenții chirurgicale
„Am început să învăț limba germană când eram în clasa a noua. Recunosc, a fost una dintre cele mai bune alegeri făcute la etapa respectivă. Germana mi s-a părut o limbă foarte frumoasă, în ciuda faptului că lumea are impresia că este una dură.
Apoi, fiind la USMF, am aflat de parteneriatele cu alte facultăți de medicină din întreaga lume și astfel am decis să depun dosarul în cadrul bursei ERASMUS+ pentru a face un schimb de experiență la Universitatea din Saarland, Germania.
Facultatea de medicină din cadrul acestei universități își are sediul în Homburg, un orășel la 35 de kilometri de Saarbrücken. În Homburg, se află clădirile Clinicii Universitare, sunt foarte multe, încât am avut nevoie de ajutor pentru a le găsi pe fiecare. Este un orășel al studenților (studentelor), foarte drăguț și curat.
Pentru a ne pregăti de lecții și examene, trebuie să învățăm de pe o platformă unde este prezentată fiecare temă, foarte bine structurată, cu un quiz la sfârșit pentru a ne verifica cunoștințele. Metoda de predare a profesorilor la prelegeri și la seminare este la fel interactivă, se atrage atenție sporită la cazurile clinice, astfel încât să ne dezvolte o gândire clinică.
Sunt impresionată de atitudinea profesorilor (profesoarelor) față de studenți (studente), aceasta fiind una prietenoasă și foarte caldă. Prin urmare, chiar dacă nu este obligatoriu să frecventăm prelegerile, o mare parte dintre studenți (studente) participă, pentru că predomină această atmosferă plăcută în aulă. În cadrul orelor, reușim să adunăm multe cunoștințe și experiențe profesionale de la cei mai mari profesori (profesoare) și doctori (doctore).
Am rămas plăcut surprinsă când, într-o zi după prelegere, i-am cerut permisiunea profesorului să particip la o operație alături de dumnealui și a acceptat atât de binevoitor. În cadrul intervenției, mi-a dat voie să întreprind și eu unele manevre, încurajându-mă că fac totul corect. A fost o experiență de neuitat.
Pe lângă faptul că universitatea noastră ne oferă o multitudine de emoții și experiențe de neuitat, am reușit să călătorim puțin vizitând unele atracții turistice minunate. Am fost la Saarschleife, unde se vede o priveliște minunată și foarte asemănătoare cu Orheiul Vechi de acasă. Am admirat arhitectura din Saarbrücken, Ludwigskirche, biserica St. Jakob, muzeul Villeroy & Boch Erlebniszentrum din Mettlach.
În ciuda faptului că este toamnă și predomină mai mult timpul posomorât, natura, arhitectura, relațiile cu profesorii și colegii și experiențele minunate în cadrul acestei universități îmi oferă un entuziasm deosebit și o energie aparte comparativ cu ce simțeam acasă. Sunt foarte fericită pentru că mă aflu aici și că pot să îmi împărtășesc experiențele trăite în Germania.”
Autoare: Diana Potereanu și Carolina Grib
