Cu vioara la umăr. Moldoveanul care a scos muzica clasică pe străzile din Marea Britanie

Săptămânile trecute, „scandalul” în jurul vioarei Alexandrei Conunova a adus în atenția publicului situația artiștilor în general – cei care încă mai cântă în orchestrele din țară, cei care au emigrat – și felul în care îi tratăm. Am discutat despre asta cu Ion Tverdohleb, un tânăr violonist din Moldova, fost angajat al Orchestrei Teatrului de Operă și Balet, care a emigrat în Marea Britanie acum 5 ani. Am încercat să înțeleg de ce a plecat și dacă s-ar întoarce în Moldova. Spoiler alert: discuția nu e foarte optimistă. 

„Mai cântă drâmba ceea a ta?”

Ion era pasionat de muzică de mic. În timpul gimnaziului, mergea la ore de vioară după lecții. Își amintește cum venea cu vioara de la ore și tatăl lui îl întreba: „Mai cântă drâmba ceea a ta?” 

Totuși, pentru că Ion s-a dovedit a fi talentat, părinții l-au încurajat să meargă la Colegiul de muzică „Ștefan Neaga”, unde a continuat să studieze vioara, după care a urmat Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Între timp, își luase și o licență în psiohologie la ULIM și un masterat la USM în același domeniu. Îl motiva dorința de a se înțelege mai bine pe sine și lumea din jur, dar și ideea de a combina cumva muzica și psihologia. 

Hrănești sufletul din artă, plătești facturile din…

După ce a absolvit academia, Ion s-a angajat la orchestra Teatrului Național de Operă și Balet. Își amintește cu drag de colegi și de concertele pe care le aveau împreună. 

„De fiecare dată când vin în Moldova, eu mă duc cu drag la teatrul nostru să văd spectacole. O parte din sufletul meu a rămas acolo.”

Totuși, nu era la fel de satisfăcut de salariul de circa trei mii de lei. „După ce plăteai facturile, îți ajungea fix pe o săptămână”, spune Ion. Nu câștiga suficienți bani cât să-și permită să se mute de la casa părinților. Din cauza asta, Ion avea des stări depresive, nu vedea prea multe posibilități pentru o viață mai bună în Moldova, așa că se gândea să plece. Sora lui, care locuiește în Canada, îl chema și pe el acolo, îi spunea că și-ar putea găsi ușor de lucru într-un restaurant, de exemplu. Ion însă nu voia să renunțe la muzică. După două facultăți și un masterat, nici nu se vedea lucrând într-un alt domeniu.

Bursa în Marea Britanie – soluție pentru toate problemele?

Anul 2016 i-a oferit lui Ion o speranță la un nou început. Un dirijor din Marea Britanie căuta tineri muzicieni care să beneficieze de o bursă de masterat pentru un an. Ion a participat la preselecție și a fost selectat. Astfel, împreună cu alte patru colege, acesta s-a stabilit în Marea Britanie. 

Așa a ajuns în Chichester, în sudul insulei. E un oraș istoric, veche colonie romană, mic și liniștit. La început, cel mai greu i-a fost să se adapteze la vremea ploioasă de acolo. 

Acum, Ion își dă seama că avea așteptări nerealiste de la viața în Marea Britanie. Își imagina că acolo va găsi soluția pentru toate problemele, că țara în care s-a mutat e un fel de tărâm al făgăduinței. „Credeam că o să vin și o să fiu profesor”, râde el. 

Având experiența cântatului în orchestrele din Moldova, a fost dezamăgit și de nivelul orchestrei universității de acolo, în care a cântat în perioada studiilor. La facultate, mai mulți studenți studiau musical decât muzică clasică. Totuși, a fost interesant pentru el să cânte în orchestra barocă a facultății, unde foloseau instrumente muzicale istorice autentice, cum erau pe timpul lui Bach. 

La evenimente și în stradă

Ion a reușit să-și extindă masteratul pentru încă un an, însă nu a mai putut beneficia de cazare gratuită. Totuși, faptul că a studiat acolo i-a permis să și lucreze acolo – part-time, la cantina universității. Mulți dintre colegii săi predau ore de muzică copiilor, însă Ion știa că orele private nu sunt o sursă stabilă de venit și nici una oficială, iar el voia să plăteacă taxele și să aibă actele în regulă.

În timpul masteratului, Ion a început să cânte într-un cvartet de instrumente cu corzi. Participau la diferite evenimente sau cântau în stradă, ultimul fiind tratat ca un concert adevărat – trebuia să obțină aprobare de la primărie pentru un anumit loc și oră. Localnicii se bucură de astfel de mini-concerte stradale. Așa a învățat să cânte mai aproape de public, să simtă reacțiile oamenilor. 

„Când văd muzicieni stradali, empatizez imediat cu ei, simt că oamenii își pun o parte din suflet acolo.”

În pandemie, cvartetul nu a mai putut să cânte la evenimente, iar acum nu mai cântă împreună nicăieri. Totuși, Ion continuă să facă muzică, iar uneori se mai distrează intepretând la vioară piese populare pe care le pune pe youtube

Terapie prin muzică

În prezent, Ion e asistent de profesor la o școală pentru copii cu dizabilități. A început să lucreze acolo în pandemie. Deocamdată nu e angajat cu normă întreagă, însă a aplicat la un post de muncă la această școală, pe care speră să-l obțină. Uneori, le cântă copiilor la vioară, alege piese populare din desene animate sau musicaluri. Le-a făcut și un mic concert de Halloween, iar acum se gândește la o selecție de Crăciun. Asta îl aduce mai aproape de ideea pe care o avea mai de mult, când era la facultate – să aplice psihologia în muzică, să facă terapie prin artă. 

Ion nu se gândește la planuri de viitor. Deși a lucrat și în alte domenii de când e în Marea Britanie, muzica rămâne pasiunea și ocupația lui principală, la care tot revine, chiar dacă în formate diferite, uneori foarte diferite de orchestra de muzică clasică cu care era obișnuit. „Cât timp am degete, o să cânt”, spune el. 

L-am întrebat de ce ar fi nevoie să se întoarcă în Moldova, pentru ce salariu ar vrea să revină la orchestra de acasă. Însă el nu este destul de optimist despre felul în care e tratată cultura și artiștii în Moldova ca să-mi poată da un răspuns. 

Se încadrează în definiția de „diasporă”, deși nu se identifică astfel. Are familia în două țări și prieteni în toată lumea și a venit la Moldova.org să schimbe retorica despre moldovenii migranți.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.