Ce ascultau moldovenii în anii ‘80. Hiturile străine care au pătruns prin cortina de fier

Anii ‘80 ai secolului trecut au început cu „invazia” interpreților italieni. Se zice că cerberii cenzurei sovietice ar fi lăsat să treacă peste cortina de fier a URSS melodiile pline de soare și dragoste ale italienilor, în locul acelei muzici din Occident care promova „cultul sexului” și „violența”. Totuși remarcăm că în anii ‘80 muzica italiană chiar a făcut un salt important, mai ales prin organizarea festivalului de la San Remo. Apoi, încet-încet, locul artiștilor italienii a fost luat de cei de la Modern Talking și alte trupe de muzică disco care cucereau topurile muzicale din întreaga lume. A fost un deceniu cu hituri memorabile pe care și astăzi le găsești în playlisturile melomanilor din întreaga lume. 

Cu toate acestea, în anii ‘80 cenzura încă exista în URSS, în lista neagră fiind incluși artiștii și formațiile muzicale care nu corespundeau standardelor sovietice. Dacă până la mijlocul deceniului piesele artiștilor interziși puteau fi obținute semilegal de la cei care reveneau din deplasările de peste hotare, atunci după perestroika, glasnost și venirea lui Gorbaciov la putere clipurile acestora putea fi văzute la televiziunea centrală. Este adevărat că la ore foarte târzii, de obicei la emisiunile „До и после полуночи” și „Взгляд”.

Al Bano & Romina Power – „Felicità”

Al Bano și Romina Power au interpretat această melodie la Festivalul de la San Remo în 1982, unde s-au plasat pe locul doi. În acea perioadă, seara târziu, televiziunea centrală din URSS transmitea cântecele festivalului italian. Melodia a cucerit publicul din din uniune, devenind hitul momentului. Popularitatea cuplului italian a fost într-atât de mare, încât în 1984 autoritățile sovietice au invitat artiștii la Leningrad ca să filmeze clipul piesei. În acest clip, Al Bano cântă melodia în timp ce conduce o barcă pe Neva, iar Romina călătorește cu o trăsură istorică peste podurile din Leningrad. Presa sovietică lăuda interpreții și scria că Romina Power nu este doar un superstar italian, ci și o gospodină excelentă – ea pregătește micul dejun pentru Al Bano și se descurcă fără servitori.. Indiferent de ce se scria în presă, cetățenilor sovietici le plăceau italienii, de aceea aproape de la fiecare fereastră puteai să auzi „Felicità e tenersi per mano andare lontano la felicità”.

Toto Cutugno – „Solo noi”

Piesele lui Toto Cutugno „Solo noi” și „L’italiano” erau cunoscute pe de rost de milioane de oameni din URSS. Puțini știau însă că interpretul și-a scris primele cântece când avea 13 ani, dar a devenit cunoscut abia după ce a împlinit vârsta de 30, după ce și cântăreți ca Joe Dassin, Celentano, Mireille Mathieu și Dalida au început să-i interpreteze propriile melodii.  Momentul de glorie a avut loc în 1980, când Cutugno a câștigat concursul de la San Remo cu piesa „Solo noi”. Trei ani mai târziu, la același festival, a interpretat un alt hit – „L’italiano”, care i-a adus popularitate în întreaga lume și i-a devenit o carte de vizită pentru mulți ani înainte. Artistul a venit prima dată în URSS în 1986, iar de atunci numărul fanilor săi în spațiul sovietic a crescut și mai mult. Ulterior el va povesti că la acea vreme nici nu avea idee cât de popular era în Uniunea Sovietică. „Sincer să fiu, am fost atât de șocat de primirea în Uniunea Sovietică, încât mult timp nu mi-am putut reveni după acest turneu”, povestea el. În 1990, Toto Cutugno a devenit câștigătorul Eurovision.

Arabesque – „Midnight dancer”

În anii ‘80 formația Arabesque creată în Germania de Vest era foarte populară în Japonia și URSS. În 1984, compania de discuri Мелодия lansează un disc cu piesele trupei. Melodiile Arabesque erau atât de cunoscute și îndrăgite, încât în Japonia și, respectiv, în Rusia (după destrămarea URSS), discografiile complete ale acestei formații au fost relansate și pe CD-uri. La acea vreme, una din cele mai populare melodii a fost piesa „Midnight dancer”, care putea fi auzită peste tot: în taberele studențești și de pionieri, la discoteci, în casele oamenilor. Interesant este că melodia avea și o denumire populară – „Штаны Монтана” (n.red. „Pantalonii Montana”). De ce? În URSS, oamenii de multe ori nu știau titlurile corecte ale cântecelor. Greu de explicat, dar lumea și-a imaginat că fetele germane cântau despre blugii Montana, pentru că tocmai în acei ani ei au început brusc să fie vânduți în URSS. În ciuda etichetei „All American Authentic Style” (n.red. Stil autentic american), blugii cu siguranță nu erau din SUA. Se presupune că erau stocuri nevândute din unele depozite europene.

Modern Talking – „You’re My Heart, You’re My Soul”

Modern Talking poate fi numit un adevărat fenomen al anilor 80. Formația a lansat primul single, intitulat „You’re My Heart, You’re My Soul”, în octombrie 1985, iar până în noiembrie 1985 vânzările acestuia au depășit un milion de exemplare. Întreaga lume vorbea despre fenomenul grupului german. În URSS piesa „You’re My Heart, You’re My Soul” a fost lansată în februarie 1986 în cadrul emisiunii „Ритмы планеты”. Deși emisiunea era difuzată seara târziu, a doua zi numele Modern Talking era deja cunoscut în tot spațiul Uniunii Sovietice. Totuși, difuzarea piesei s-a făcut nu fără intervenția cinovnicilor sovietici, care au cenzurat clipul unde apărea în prim plan fața lui Thomas Anders. La acea vreme, interpretul ieșea pe scenă cu ochii machiați cu creion și buzele vopsite. Pentru că asta contravenea standardelor sovietice, tehnicienii de la televiziunea centrală i-au luminat intenționat fața, ca să nu se vadă machiajul. De asemenea, moderatoarea de la televiziune l-a prezentat pe Dieter Bohlen drept Peter Bohlen. Dar aceste amănunte nu mai contau – piesele trupei Modern Talking au început să răsune peste tot.  

Bad Boys Blue – „You’re a Woman”

Primul succes serios al trupei Bad Boys Blue a venit în primăvara anului 1985, odată cu lansarea single-ului „You’re a Woman”, care a devenit un megahit în Europa și a apărut imediat în Top 10 din diferite țări. Lumea din URSS înregistra aceste cântece pe casetofone, iar tinerii dansau la discoteci pe muzica formației – „You’re a Woman”, „I Live”, „Pretty Young Girl” și „For your Love”. Apropo, după ce au cucerit topurile internaționale, mulți îi întrebau pe artiști de orientarea lor sexuală. Membrii trupei au explicat că sunt de orientare sexuală „tradițională”, dar au inclus „blue” în denumirea trupei (n. red., trad. rom. albastru; în rusă, culoarea albastră, голубой, era argou pentru homosexual), întrucât inițial ieșeau pe scenă în costume albastre, iar „bad” (n.red. trad. rom. rău) însemna și cool, grozav. Astfel, „Bad Boys Blue” putea fi tradus ca „băieții grozavi în albastru”.

C.C. Catch – „Strangers by Night”

La începutul anilor 1980, Dieter Bohlen (da, da, Dieter Bohlen din Modern Talking) a descoperit o nouă vedetă pop, care a devenit cunoscută cu numele C.C. Catch. Primul său album, care a inclus piesele scrise special pentru ea de Dieter Bohlen, a cucerit piața muzicală a Europei. Artista, al cărui nume real este Carolina Katarina Müller, a primit în 1986 titlul neoficial de „regina disco”. „Cause you are Young”, „Jumpin my Car” și „Strangers by Night” sunt hituri care au fost în fruntea topurilor din Belgia, Spania, țările scandinave și țările din Europa de Est. Apropo, în presa sovietică C.C.Catch era descrisă ca o interpretă de muzică disco „care prefera să poarte blugi albaștri și jachetă combinată cu o cămașă bărbătească supradimensionată”. 

Sabrina – „Boys”

În anii 80, Sabrina Salerno s-a impus ferm ca un simbol sexual nu numai în Europa și Uniunea Sovietică, ci și în SUA. Postere cu fotografia ei atârnau în camerele adolescenților, în garaje și chiar în cabinele camioanelor. Interesant este că tânăra a devenit vedetă datorită lui Silvio Berlusconi, care era membrul juriului „Miss Liguria”, unde Sabrina a câștigat. Anume Berlusconi, care deținea la acea vreme o serie de canale TV, i-a propus să-și încerce norocul în domeniul muzical. Chiar și mulți ani mai târziu, presa scria că Sabrina și celebrul politician ar fi avut o „relație de dragoste secretă”. Sabrina a răspuns mereu că sunt doar prieteni. În fine, prietenul Berlusconi i-a făcut cunoștință cu un celebru producător de atunci, Claudio Cecchetto, iar deja în 1987, piesa „Boys” a cucerit topurile din Europa și SUA. Videoclipul acestei melodii era pentru acea perioadă atât de îndrăzneț, încât în ​​unele țări a fost fie interzis, fie cenzurat. De aceea, pare surprinzător că Sabrina nu a fost interzisă în Uniunea Sovietică. Apropo, în URSS cântăreața a introdus moda la șorții foarte scurți cu marginile rupte, care au fost numite „сабринки”. 

Europe – „The Final Countdown”

În mai 1986, grupul suedez Europe a lansat albumul „The Final Countdown”, care s-a stabilit instantaneu pe primul loc al topurilor din 25 de țări. Discul s-a vândut în peste șapte milioane de exemplare. Numai în Statele Unite vânzările au depășit trei milioane. Albumul s-a menținut timp de 70 de săptămâni în Billboard Charts, iar muzicienii erau într-un ușor șoc – până acum nicio trupă suedeză, cu excepția legendarei ABBA, nu reușise această performanță. Clipul la piesa „The Final Countdown” a apărut prima dată în URSS în cadrul emisiunii „Утренняя почта”, după difuzarea căruia toată Uniunea Sovietică discuta despre modul în care solistul trupei Joe Tempest se mișca pe scenă învârtind în mâini suportul microfonului. 

Patricia Kaas – „Mademoiselle chante le blues”

La sfârșitul anilor ‘80, la televiziunea centrală din URSS a fost difuzat clipul Patriciei Kaas „Mademoiselle chante le blues”.  Frumoasă, feminină, cu o voce profundă și cu un adevărat farmec francez, ea a devenit imediat cunoscută în spațiul sovietic. „Mademoiselle chante le blues” era primul hit al artistei, fiind lansat în decembrie 1987, piesa cucerind topurile franceze. În anul următor, a fost lansat cel de-al doilea single al interpretei, „D’Allemagne”, iar pe 18 ianuarie 1988 a fost lansat primul album – „Mademoiselle chante le blues”. Din acel moment, artista a lucrat constant – a lansat noi albume, a mers în turnee. În 1990, Kaas a început primul turneu mondial, care a durat 16 luni și în timpul căruia a vizitat URSS.

Kaoma – „Lambada”

„Lambada” a fost lansată ca single în 1989 și a devenit hitul verii. A ajuns pe primul loc în topurile din multe țări, inclusiv Germania, Franța și Italia. În URSS, melodia și dansul au devenit populare după ce clipul a fost difuzat la televiziunea centrală la emisiunea „Новости  популярной музыки”. Imediat după aceasta, „luptătorii pentru moralitatea sovietică” au invadat presa cu scrisori în care cereau ca clipul piesei să nu mai fie difuzat pentru că dansul este prea indecent. Persoanele indignate însă erau în minoritate, pentru că tineretul, comsomoliști și comsomoliste, și-au schimbat hainele și au început să învețe mișcările dansului. Lambada se dansa peste tot – în curți, discoteci, tabere de pionieri și parcuri.

O altfel de muzică

Michael Jackson – „Billie Jean”

Televiziunea sovietică l-a arătat pe Michael Jackson abia în a doua jumătate a anilor ‘80, când popularitatea acestuia pe plan mondial nu mai putea fi ignorată. Clipul pentru piesa „Billie Jean” apăruse la emisiunea „Что? Где? Когда?”. Despre Michael Jackson se mai scria uneori în ziarele sovietice și melodiile sale deja puteau fi ascultate ca înregistrări audio. Puțini însă se putea lăuda că au văzut clipului artistului. Piesa „Billie Jean” a fost lansată în 1982, iar artistul a povestit ulterior că a știut din start că va deveni hit. Cu „Billie Jean” a început stilul lui Jackson, așa cum îl știm cu toții. La două luni după lansarea piesei, Michael a cântat la concertul aniversar al casei de discuri Motown și a dansat pentru prima dată celebrul „moonwalk”. În plus, a fost prima dată când el a purtat mănușa albă.

Depeche Mode – „Strangelove”

Se zice că fanii Depeche Mode sunt cea mai dedicată castă din întreaga lume. În URSS Depeche Mode era trecut pe lista formațiilor muzicale interzise pentru că ar fi promovat violența. Dar aici trebuie de menționat că și Julio Iglesias figura pe această listă pentru că ar fi promovat neofascismul. Pentru cinovnicii sovietici muzica trupei era plină de sunete electronice industriale, înfricoșătoare. În plus, prin 1982-1984, grupul a lansat piese cu texte sociale și politice destul de acute. În clipul „People are People” folosește imagini cu parada de pe Piața Roșie, iar pe coperta albumului din 1982 apare secera și ciocanul. La finele anului 1987, după venirea lui Gorbaciov la putere, Depeche Mode a apărut la TV cu piesa „A Question of Time”.

Scorpions – „Wind of Change”

După ce a fost pe lista formațiilor muzicale și artiștilor interziși în URSS pentru că ar fi promovat violența, în 1989 Scorpions a concertat la Moscova. Autoritățile sovietice au permis organizarea legendarului Festival al Păcii și Muzicii (Moscow Music Peace Festival) care promova lupta împotriva drogurilor. Potrivit mai multor critici muzicali, anume după acest festival s-a „clătinat barca stabilității politice din URSS”. „Au interpretat  «Wind of Change». Melodia era captivantă. Oamenii și-au dat seama că pot trăi mai bine. Au vrut aceste schimbări. Și curând URSS s-a prăbușit”, scria publicația germană T-Online

Kiss – „Lick it up”

Formația Kiss era unul din simbolurile Occidentului cu care puterea sovietică speria cetățenii. A fost pe lista trupelor interzise pentru promovarea neofascismului chiar de la înființarea trupei în 1973. Presa sovietică se întrecea în criticile aduse trupei, numind membrii acesteia drept „predicatori ai violenței, vandalismului și obscurantismului religios”. Fețele pictate erau prezentate drept fațetele capitalismului. Cu toate acestea, amatorii de hard-rock din Uniunea Sovietică erau încântați de melodiile Kiss. La mijlocul anilor ‘80 trupa lansează albumul „Lick it up”, considerată drept întruchiparea rockului clasic al deceniului

Pink Floyd – „The Wall”

Se zice că în anii ‘70 muzica rockerilor britanici Pink Floyd era difuzată chiar la radioul sovietic. În presă apăreau articole binevoitoare despre ei, mai ales după lansarea albumului „The Wall”. Însă după 1983 trupa a intrat pe lista neagră a cenzurii sovietice, pentru că ar fi promovat punkul, violența și erotismul. Mai mult, cei de la Pink Floyd au fost acuzați de  „perversiunea politicii externe a URSS”, după ce în textul unei piese ei au inclus versul „Brejnev a luat Afganistanul”, făcând trimitere la introducerea trupelor sovietice în Afganistan. După schimbarea puterii și venirea lui Gorbaciov la putere, în 1989 Pink Floyd a susținut mai multe concerte la Moscova.

Deep Purple – „Smoke on the Water”

Da, ați ghicit, și acest grup figura pe lista formațiilor muzicale interzise în URSS. Deși trebuie de menționat că încă prin anii ‘70 Мелодия a lansat un disc cu muzica rock, unde figurau și două piese ale formației, fără însă a menționa denumirea trupei. În rândul iubitorilor de muzică din Uniunea Sovietică, Deep Purple era considerat drept etalon al hard rock-ului din toate timpurile, iar Ritchie Blackmore și-a revendicat rolul de chitarist favorit. Una din cele mai faimoase piese ale trupei este „Smoke on the Water”. De aceasta este legată și o istorie care s-a întâmplat în Montreux, Elveția. Trupa a mers să înregistreze un nou album, însă studioul a ars tocmai când membrii trupei se aflau acolo. Legenda spune că vocalistul Ian Gillan l-a auzit pe basistul Roger Glover mormăind în somn: „fum peste apă… fum peste apă…” și a scris piesa.

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.