„O mare sărbătoare pentru oraș”, așa cum descrie organizatorul Maratonului din Chișinău, în Moldova înseamnă și un mare haos, mult gunoi și nervi pierduți în trafic sau în stație.
Acest articol nu va fi despre importanța maratoanelor pentru promovarea sportului și a unui stil de viață sănătos sau că mulți participanți aleargă pentru cauze nobile, făcând awareness (și asta este minunat!). Nu va fi nici despre faptul că Moldova apare în vizorul presei internaționale (oleacă de reclamă nu strică niciodată). Nici nu se va atinge tema comunicării insuficiente despre redirecționarea rutelor de transport public (deși în fiecare an apare același ping-pong între autoritățile publice locale și organizatorii maratonului despre cine se face mai responsabil de asta) sau de ambuteiajele interminabile (asta ține de logistică foarte concretă și cred că sunt suficienți specialiști care se pot expune pe aceste aspecte) și toate gazele de eșapament asociate aflării îndelungate între două intersecții.
Acest articol va fi despre plastic, despre gunoiul produs în cadrul maratonului. Cei două mii de participanți (mai puțini un pic, că nu s-au prezentat chiar toți), care s-au antrenat luni întregi pentru a-și depăși propriile limite, trebuiau și hidratați corespunzător, iar unul din sponsorii tradiționali ai maratonului a avut grijă de asta. Doar că în grija față de maratoniști nu s-a luat în calcul și o altă grijă – cea față de mediu. Deși, nicio companie producătoare de apă îmbuteliată din Moldova nu tare își bate capul să diversifice tipul de ambalaj, să fie mai prietenoase mediului (eforturile depuse pentru colectarea și reciclarea plasticului sunt admirabile, dar nu suficiente).
După criticile aduse organizatorilor din cauza imaginilor cu muuuulte sticle de plastic aruncate peste tot (și da, niște tomberoane pe traseul maratonului nu ar fi stricat), s-a tot vorbit că toate acestea vor fi duse la reciclare (vreau să văd și o postare cu date concrete la acest capitol). Totuși, la nivel global, anual sunt reciclate doar circa 9% din tot plasticul produs.
Cum poate contribui un producător de apă îmbuteliată (oricare producător, de pe loc sau de peste mări și țări) la un mediu înconjurător mai puțin poluat? Este greu, e nevoie de niște imaginație, investiții și mult PR. Dar cred că se poate. Mai jos am găsit câteva soluții pe care le recomand producătorului de apă îmbuteliată se le ia în calcul pentru următorul maraton.
I. Din start, am exclus varianta de sticlă reutilizabilă pe care maratoniștii s-o poată purta la ei, pentru că asta poate duce la performanță scăzută și pierdere de timp prețios. Totuși, există pahare pliabile din silicon, care pot fi prinse de curea. Poți trece cu paharul pe lângă punctele de hidratare, iar voluntarii pot umple paharul într-o secundă. 41,86 MDL per bucată – atât ar costa un singur pahar. Desigur că acest cost poate fi mult mai mic la cumpărarea în vrac. Dar mai adaugi și cost de imprimare logo, foarte necesar pentru un sponsor.
II. Pahare din carton. Și astea pot fi o sursă de poluare, pentru că sunt foarte greu de reciclat din cauza căptușelii de plastic din interior. Dar depinde și cum sunt produse aceste pahare. Desigur că aici e vorba de pahare din carton cu căptușeală din plastic care pot fi ușor supuse procesării. În 2019, la Maratonul din Melbourne, Australia, unul din partenerii evenimentului a fost companie producătoare de astfel de pahare. În căutarea unei soluții pentru pahare reciclabile, companiei i-a luat 3 ani să dezvolte tehnologia care să asigure acest proces. Iar materia brută obținută în urma reciclării poate fi reutilizată pentru alte 7 cicluri „de viață”.
Tot în 2019, la semi-maratonul din Hackney, Marea Britanie, au fost folosite pahare din carton, pelicula folosită de producător pentru căptușeala paharului având un conținut de plastic cu 51% mai mic decât în paharele standard. Tehnologia folosește rășină mineralizată concepută pentru a contribui la separarea hârtiei de pelicula de plastic în procesul de reciclare.
Această soluție ar presupune și un parteneriat dintre compania producătoare de apă îmbuteliată cu o companie care folosește tehnologii avansate în producția de pahare din carton ușor de reciclat. Un pic complicat poate, dar foarte realizabil. Mai bagi un logo, că na, brand awarenessul e sfânt în orice afacere.
Notă: În contextul pandemiei, paharele din carton nu sunt o soluție, din cauza că există riscul ca acestea să fie contaminate (nu prea poți avea încredere că toți voluntarii vor purta măști și mănuși atunci când distribuie paharele alergătorilor).
III. „Tehnologie de ultimă generație! Salvează planeta de plastic! Vezi aici!” – acesta ar fi putut fi titlul articolului, dacă ar fi fost atât de simplu. Capsule biodegradabile umplute cu apă. GE-NI-AL! Sunt produse de un start-up din Marea Britanie și au fost folosite pentru prima dată în 2019 la Maratonul de la Londra. Această capsulă este produsă din alge și se descompune în circa 6 săptămâni, dar este sigură pentru a fi și ingerată. Poți doar s-o muști de un colț, bei apa și o arunci. Problema constă însă în faptul că nu poți importa apă străină în capsule a căror durată de viață „pe raft” este destul de mică. Nu are sens din niciun punct de vedere.
Dar am o altă idee GE-NI-A-LĂ pentru un proiect de responsabilitate socială pentru compania parteneră a maratonului din Chișinău! Investim în știință, dezvoltăm și noi niște tehnologii, poate nu facem capsule din alge (că na, nu avem nicio ieșire la mare), nu reinventăm paharul din carton, dar nici nu știi ce descoperiri se pot întâmpla în laboratoarele Academiei de Știință sau a Universității Tehnice (degrabă trimitem un nanostelit în spațiu).
