Pandemia m-a prins într-o călătorie, iar când în timpul escalei din Kiev în drum spre casă, pe 8 martie, fratele meu îmi spunea la telefon că ar fi trebuit să amân poate deplasările în perioada respectivă, îi răspundeam că exagerează și că totul va fi bine. Panica în ochii oamenilor era instalată în jur, la intrare și ieșire din aeroport deja se măsura temperatura pasagerilor, iar la bordul avioanelor se completau anchete epidemiologice. O săptămână mai târziu, decideam cu echipa să lucrăm de acasă „pentru măcar o săptămână” ca să vedem în ce direcție o iau lucrurile. Direcția o știm cu toții. A urmat o vară în care am călătorit în țară, iar la final de 2020, continuând în 2021, am avut curajul să ies din țară de câteva ori și vă povestesc ce experiență am avut.
Călătoriile acasă – drumeții prin sate, conace și experiența la pensiuni
Am început să ies din casă în vara anului 2020, pe hype-ul „Redescoperă Moldova”. Am văzut o mulțime de conace, majoritatea în stări demne de milă, dar am descoperit cu această ocazie și o mulțime de sate înfloritoare, cu oameni luminoși și setoși să vorbească cu vizitatori, să povestească ce știu ei despre conace și cum s-a întâmplat să ajungă într-o astfel de stare. Am experimentat și mersul prin localități, dintr-o localitate în alta, iar cel mai prietenos și frumos astfel de traseu mi s-a părut cel dintre satele Bahmut și Leordoaia. Ce minunăție! Din păcate, teama sătenilor de străini e destul de mare în continuare (probabil în raport cu nivelul criminalității din satele respective) și cam toți își lasă câinii liberi pe la porți, câini pe care nu prea știi cum să-i convingi că tu faci doar drumeție și nu ai niciun alt interes.
La capitolul cazare, am observat mai multe tendințe la pensiunile și hotelurile din Moldova:
# mâncarea tradițională pare să fie principala opțiune, iar alternative nu-s tare multe, în special dacă ești în căutarea mâncării vegetariene sau vegane;
# pensiunile nu prea colaborează cu vinăriile din Moldova. Astfel, foarte rar găsești vin îmbuteliat. Ceea ce au de obicei e vin de casă, care nu e mereu cel mai reușit;
# prețurile sunt destul de înalte, dar e lesne de înțeles de ce;
# pensiunile moldovenești sunt mereu în apropiere de locuri frumoase, așa că aproape mereu vei avea priveliști tare frumoase pe geam sau în imediata apropiere;
# gazdele sunt foarte binevoitoare la făcut excepții, dacă îi rogi, de exemplu, să-ți arate ceva în plus sau să te lase să rupi un măr dintr-un copac.
Un avantaj al călătoriilor în țară e desigur faptul că poți vizita mai multe locuri într-o zi. Avem o rubrică care te poate ajuta cu idei despre unde de călătorit și cum aici.
În fotografii, în ordinea apariției: Slobozia Mare, Orheiul Vechi, conacul Balioz, drumul spre Ivancea
O călătorie fără restaurante
Prima ieșire din țară a fost în decembrie 2020, după ce am trecut prin COVID-19. Cea mai accesibilă destinație în momentul respectiv era Istanbul, doar că restricțiile erau cam peste tot și la orice. Experiența gastronomică e importantă într-o călătorie, dar dacă nu ți-o oferă nimeni pe tavă, ți-o faci singur. Noroc mare că Istanbulul e tare prietenos cu mâncarea stradală și găsești o mulțime de bunătăți tradiționale pe stradă la prețuri mici. Cei care ați fost, ați rămas ca și mine cu gândul mult timp la sandviciurile cu sardine din port. Pentru alte mese ale zilei, în special pentru cine, pentru că după opt seara cam toată lumea se strângea prin case (turiștii aveau voie să iasă mai târziu, dar care e distracția când toți localnicii s-au dus la culcare?), cea mai bună soluție a fost vizitarea piețelor locale, în special pe cele cu pește. Astfel, într-o jumătate de oră, pregăteam acasă o cină delicioasă. Cea mai interesantă provocare a fost să găsim alcool bun într-o țară islamică. Vinotecile nu-s la propriu interzise, dar afișarea la raft a oricărei băuturi alcoolice este. De aceea, vinotecile vor fi probabil tare bine ascunse de ochii curioși, cu puțină insistență însă, nu sunt imposibil de găsit.
Free Walking Tours – to be or not to be?
Îmi plac tururile de acest tip în oricare călătorie. Deseori, întâlnești ghizi locali tare interesanți care îți vor arăta locuri ascunse sau îți vor povești legende curioase despre locurile pe care le vezi în cale. Însă pandemia le-a dat și lor ritmul peste cap, de aceea am avut două situații din cinci în care ghidul nu a venit la locul și ora stabilită fără să anunțe în prealabil. Prima dată s-a întâmplat în Istanbul după ce am primit confirmarea obișnuită. Totuși, doar noi ne-am prezentat la locul stabilit, și asta, la fel, a fost destul de ciudat. Cea mai recentă experiență a fost în Praga, în octombrie 2021, când, la fel, după confirmare, am fost lăsați cu ochii în soare la propriu. Oricum, sfatul este să aveți și un plan B dacă totuși decideți că vreți să mergeți într-un free walking tour, în caz că turul nu se mai face.
Pericolul lockdown-ului
Deși, din fericire, nu mi s-a întâmplat, cel mai aproape de pericolul lockdown-ului am fost în călătoria din aprilie 2020 în Nepal, într-o expediție organizată pe Mardi Himal, unul dintre vârfurile munților Himalaya. Era perioada care dădea naștere bine cunoscutei variante Delta, care lua amploare în țara vecină, India, iar autoritățile nepaleze, la câteva zile după plecarea noastră, au decis să închidă, pe o perioadă nedeterminată, țara. Am simțit atunci adevărata responsabilitate și iresponsabilitate în același timp a călătoriilor pe timp de pandemie. Deși călătoria în sine a presupus interacțiunea cu un grup mic de oameni în locuri montane izolate, ceea ce și m-a convins să merg, riscul lockdown-ului în perioada pandemică poate răsări de oriunde, oricând, acesta fiind un aspect pe care fie ți-l asumi și ești pregătit moral și financiar să-l trăiești, fie nu.
În fotografii, în ordinea apariției: Kathmandu, Nepal, munții Himalaya
Falsa impresie că peste hotare ai mai multe șanse să te îmbolnăvești decât acasă
M-am îmbolnăvit de COVID-19 în noiembrie 2020, într-o perioadă în care interacționam cu un grup foarte mic de oameni (practic doar colegii de la lucru), într-o zi de alegeri când am decis cu toții să lucrăm împreună la oficiu. După acest episod, acasă am simțit cel mai intens pericolul de îmbolnăvire. Mai intens decât în Nepal, care se afla pe atunci în vecinătatea versiunii Delta, unde fiecare om de pe stradă purta mască. Măști pe stradă și în interior se purtau și în Istanbul și în Portugalia, Spania, mai puțin în Cehia și Ucraina, dar aici vorbim despre o perioadă în care exista deja șansa de vaccinare. Oricum, aproape fiecare țară te primește doar în baza unor verificări de bază, test, vaccin. Mai mult, țara gazdă te urmărește de obicei unde stai pe perioada șederii, iar dacă vrei să iei niște măsuri în plus, poți să mai faci și o asigurare, să te testezi la întoarcere, sau să te autoizolezi o perioadă etc.
Documentele de călătorie
Până la vaccinare, pe care am completat-o în luna iulie (AZ), am călătorit în baza testului PCR. Mă bucură mult faptul că lista țărilor care recunosc certificatul nostru de vaccinare este în creștere, iar în prezent, putem călători doar în baza acestui certificat în foarte multe țări. Totuși, sunt încă țări care îți cer să te testezi în pofida vaccinului, îți pot cere și izolare la domiciliu pentru o perioadă sau poate chiar și repetarea testului în țara gazdă. Oricum, sentimentul că e posibil cumva să ajungi undeva e mai plăcut, decât cel pe care l-am simțit aproape un an în urmă, cu aproape fiecare țară în lockdown total. Kitul de bază cam pentru orice călătorie în prezent e: bilet, pașaport, viză (dacă e necesar), test PCR sau antigen sau/și certificat de vaccinare, formular de localizare pentru țara gazdă unde vei indica adresa, perioada șederii și alte detalii în funcție de țară.
# Totuși, mare atenție la toate restricțiile aplicate de țara respectivă pentru anumite țări. S-ar putea, de exemplu, când ajungi în Turcia, în drum spre SUA, să afli că nu te poți îmbarca în avion, pentru că ai fost în zona Schengen în ultimele 14 zile și din acest motiv SUA nu te va primi (been there, done that).
E vaccinul cu adevărat un green pass?
Din puțina mea experiență, pot spune că verificările vaccinului sau testului se fac atât de întâmplător peste tot unde am fost. În vara anului 2021, am călătorit spre Spania și Portugalia în baza testului PCR. La niciuna dintre granițe nu ne-a fost însă verificat, deși pe atunci țările respective nu acceptau certificatul moldovenesc de vaccinare, l-am putut folosi în două localuri din Portugalia, unde nu ni s-a permis să intrăm până am demonstrat că am fost vaccinați complet. Totuși, în celelalte localuri pe care le-am vizitat în aceste țări nu ne-a fost impusă această restricție. La un moment dat, credeam că este o măsură recomandată doar. În Cehia, în toamna 2021, am avut aceeași experiență. Deși certificatul ne-a fost verificat la aeroport și la hotel, totuși localurilor și puburilor din Praga nu le-a păsat deloc dacă suntem imunizați. Din ce am mai citit pe forumuri sau am auzit de la prieteni, cam peste tot lucrurile stau diferit.
Concluzie. Să călătorești în pandemie poate fi destul de stresant, pe lângă frica de îmbolnăvire, mai e și toată birocrația pandemică care îți amintește la orice pas că pandemia e peste tot. Pe de altă parte, e o experiență interesantă să vezi cum se descurcă orașele din alte țări în această luptă, cum se respectă măsurile, cum sunt oamenii de acolo, la aproape doi ani de trăit cu această mare provocare. Dacă alegeți să o faceți, aveți grijă să respectați toate regulile antipandemice, astfel nu vă veți îmbolnăvi și nici nu veți înhăța amenzi.
