În anii ‘70 în Uniunea Sovietică la radioul și televiziunea centrală erau difuzate cântecele interpreților în special din țările socialiste sau în puținele cazuri ale interpreților din Vest pe care cinovnicii sovietici le considerau mai puțin afectate de „valorile burgheze”. De exemplu, melodiile ABBA sau ale grupurilor Boney M sau Smokie erau difuzate rareori. Aproximativ de câteva ori pe an – în special în noaptea de Revelion la emisiunea „Мелодии и ритмы зарубежной эстрады” (n.red. Melodii și ritmuri de scenă străină). Cei care într-adevăr doreau să asculte „o altfel de muzică” o făceau la radiourile cu unde lungi sau cei mai norocoși de pe discurile aduse de peste hotare.
De fapt, mai era o modalitate de a asculta muzica străină – discurile clandestine făcute pe fișele Röntgen. Da, da, acele pelicule care în mod obligatoriu se făceau și se mai fac și acum în caz dacă ți-ai rupt, de exemplu, o mână sau un picior. Pe aceste fișe, cu un recorder cu care de obicei se făceau felicitările muzicale vândute prin stațiunile Mării Negre, erau înregistrate cântecele interpreților străini de pe discurile de vinil. Cele din urmă fie erau aduse de puținii turiști străini, fie de cei privilegiați care erau uneori trimiși în călătorii de afaceri în străinătate. Calitatea discurilor clandestine era proastă, dar în schimb acestea erau ieftine. În URSS acest fenomen era numit „музыка на костях” (n.red. muzică pe oase) pentru că deseori pe o fișă cu mâna ruptă puteai să ascuți, de exemplu, muzica celor de la Beatles sau Rolling Stones.
ABBA – „Money, Money, Money”
Una dintre cele mai îndrăgite și ascultate formații străine din URSS. Conducerea comunistă nu avea pretenții ideologice față de mesajul textelor, astfel încât singura casă de discuri Мелодия din URSS a lansat patru discuri ale ABBA. După ce, în 1974, ABBA a câștigat concursul Eurovision cu piesa „Waterloo”, televiziunea centrală a făcut un reportaj și a difuzat piesa. Ulterior, afișele cu membri ai cvartetului au început a împodobi pereții căminelor și apartamentelor comunale, iar coaforii și croitorii făceau bani frumoși pe coafuri și haine „ca la ABBA”. Melodia „Money, Money, Money” a fost lansată în 1976. În URSS, cu doi ani mai târziu, grupa Весёлые ребята (n. r.. Băieții veseli) a lansat un cover în limba rusă al acestei piese, sub denumirea „Помню, помню (n.red. Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte) Totuși, versiunea engleză cu „Money, money” a prins rădăcini adânci în viața de zi cu zi a cetățenilor sovietici. După cum povestesc cei care au prins acele vremuri, de era ziua salariilor sau trebuia de întors o datorie sau cuiva nu-i ajungea bani de viață frumoasă, neapărat se găsea cineva care să îngâne sub nas „money, money, money”. Apropo, discurile cu ABBA se vindeau pe piața neagră 10-15 ruble per bucată, în timp ce prețul de stat era de 2 ruble 15 kopeici.
Boney M – „Rasputin”
Grupul Boney M a reușit să spargă cortina de fier pusă la hotarul Uniunii Sovietice și a concertat la Moscova la sfârșitul anului 1978. S-a zvonit că însuși liderul PC al URSS Leonid Brejnev și-a dat acordul ca acest grup să cânte în sala de concerte „Россия”. Melodiile grupului la acea vreme erau difuzate periodic la radio, iar înregistrările video erau prezentate la „Мелодии и ритмы зарубежной эстрады” (n.red. Melodiile și ritmurile estradei de peste hotare) și „Утренняя почта” (n.red. Poșta de dimineață).
După ce a căzut URSS, s-a aflat cum a fost posibil un astfel de turneu în țara sovietelor – toată lumea aștepta și se pregătea pentru Jocurile Olimpice din 1980, care trebuiau să se desfășoare la Moscova, iar Uniunea Sovietică dorea să pară ospitalieră și deschisă spre Occident. Totuși, după cum povesteau membrii trupei, ei au fost avertizați cum să se comporte pe scena sovietică. Solista Liz Mitchell însă și-a permis să încalce protocolul și s-a plimbat printre spectatori, ceea ce o mare surpriză pentru ei. Și încă un amănunt, când cei de la Boney M au venit la Moscova cinovnicii au eliminat din programul lor piesa „Rasputin”, pentru că, după cum spuneau ei, aducea ofensă istoriei ruse. Totuși, cei patru au primit permisiunea de a se filma în Piața Roșie, iar imaginile video au fost folosite ….în clipul piesei „Rasputin”.
Afric Simone – „Hafanana”
La mijlocul anilor 70, Afric Simone, un tânăr originar din Brazilia, dar care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Mozambic, cucerea topurile europene cu piesa „Ramaya”. În Uniunea Sovietică însă el a devenit cunoscut datorită melodiei „Hafanana”. Era lesne de înțeles – era o piesă energică, pe care odată ce ai ascultat-o nu putea să scapi de ea. „Anana kukarela shala-la-la” se auzea de pe ringurile de dans din toate colțurile URSS-ului. Cinovnicii sovietici erau fericiți – nu se cânta rock „burghez”, ci o piesă a unui reprezentant din „lumea a treia”, pentru care lupta URSS. Drept urmare, „Hafanana” era difuzata des la posturile de radio și apărea frecvent la televizor. Nimeni nu înțelegea cuvintele, pentru că era scrisă într-un amestec de limbi africane, dar asta nu mai conta. Afric Simone mai târziu povestea că „Hafanana” este un cuvânt din Mozambic, care în engleză, s-ar fi tradus „take it easy” (n.red. ia-o mai ușor). Și tot el a dezvăluit că textul de fapt promova … toleranță rasială. Un rezumat al cântecului ar fi „Hei, albule, când vei muri, nu vei avea nevoie de milioanele și casele tale. Și noi, albii și negrii, vom deveni egali. Ha-fa-na-na!”
Joe Dassin – „L’été indien”
Joe Dassin a fost unul din cei mai îndrăgiți interpreți străini în URSS. Sub cântecele lui Dassin oamenii se îndrăgosteau, se căsătoreau sau se despărțeau. Fanii îl cunoșteau datorită discurilor de vinil, lansate de casa de discuri „Мелодия”, care costau 3 ruble 50 de copeici și care erau vândute în milioane de exemplare. În iulie 1979, Joe Dassin a vizitat URSS. El fusese invitat la deschiderea hotelului Cosmos din Moscova, unde a cântat cu Alla Pugaciova. Este adevărat că a fost un concert cu prezență doar în baza invitațiilor. Cu toate acestea, Joe Dassin apărea în mod regulat la „Утренняя почта” (n.red. Poșta matinală). Pentru oficialitățile sovietice, Dassin era ideal: un bariton plăcut, cu coafură îngrijită, în costum alb, artistul nu se zbânțuia pe scenă. Era „frumos” să-l privești și să-l asculți. Apropo, interpretul a adus în URSS moda la costumele albe cu papion. Piesa „L’été indien” (n.red. Vara indiană) a apărut în 1975 și era o adaptare a cântecului cu același nume interpretat de Toto Cutugno. Acesta a devenit cel mai popular hit din întreaga carieră a lui Dassin și nici limba franceză nu a împiedicat succesul său internațional.
Smokie – „What Can I Do”
În Uniunea Sovietică, Smokie a fost unul dintre puținele grupuri occidentale permise la nivel oficial. Într-o perioadă în care fanii rockului încercau pe căi nu tocmai legale să obțină înregistrări cu Deep Purple, Led Zeppelin, Slade și Kiss, discurile trupei Smokie după multe eforturi puteau fi cumpărate în magazine. De ce? Tocmai în acei ani în URSS au început lucrările la magistrala BAM (Magistrala Baikal-Amur), iar tineri specialiști și muncitori care mergeau la munci acolo aveau nevoie și de distracții. Decât să asculte trupe interzise, mai bine Smokie, care potrivit liderilor sovietici, cânta un rock „mai moale”. Una din cele mai populare piese în acea perioadă era „What Can I Do”( n.red. Ce pot să fac), după care Веселые ребята (n.red. Băieții veseli) a făcut un cover cu denumirea „Нет, я не жду” (n.red. Nu, eu nu aștept). Încă un amănunt, pentru că în școlile sovietice calitatea limbii engleze nu era la nivel, pentru mulți titlul piesei „What Can I Do” suna tare ciudat, astfel încât în popor cântecul mai primise și denumirea neoficială „Водку найду” (n.red. vodcă găsesc).
Demis Roussos – „Goodbye my love, goodbye”
La mijlocul anilor 1970, faima lui Demis Roussos ajunge în URSS. În ciuda ținutei controversate din punctul de vedere al cenzurii sovietice (părul lung, barbă și haine largi), cântecele lui Roussos au fost permise în URSS. Casa de discuri „Мелодия” (n.red. Melodia) a lansat două discuri licențiate ale interpretului, care au devenit la fel de solicitate ca și cele ale trupelor ABBA sau Boney M.
Toată țara asculta melodiile lui Demis Roussos, vocea lui putea fi auzită la radio, iar înregistrările video la „Мелодии и ритмы зарубежной эстрады” (n.red. Melodii și ritmuri de scenă străină).
Se zice că hitul lui Demis Roussos „Goodbye my love, goodbye” (n.red. La revedere, dragostea mea), care a apărut în 1973, era foarte îndrăgit de liderul socialist Leonid Brejnev. Piesa a apărut chiar și în desenul animat despre aventurile papagalului Keșa. Criticii muzicali ruși spun că de fapt melodiile lui Demis Roussos au anticipat într-un fel invazia melodiilor italiene, care au devenit foarte populare în URSS în anii 80. Încă un amănunt, vocea lui Roussos a devenit așa, după o operație la corzile vocale, care ulterior nu și-au revenit pe deplin.
Maryla Rodowicz – „Kolorowe Jarmarki”
Interpreta din Polonia Maryla Rodowicz era foarte cunoscută în anii 70 în URSS. Venită dintr-o țară din lagărul socialist, cântăreața era promovată la televiziunea centrală și la postul de radio din URSS. Una din cele mai populare piese ale ei a fost „Kolorowe Jarmarki” (n.red. Iarmaroacele colorate). Rodowicz a cântat pentru prima dată piesa la festivalul Intervision din Sopot, unde a apărut pe scenă îmbrăcată în costum de clovn, cu o tobă în mâini și un papagal pe umăr. În curând, piesa era fredonată în toate țările socialiste din Europa, inclusiv în URSS. În anii 80, ea a redevenit un hit datorită lui Valeri Leontiev, care a cântat versiunea în limba rusă „Разноцветные Ярмарки”.
Baccara – „Cara Mia”
Una din cele mai îndrăgite formații ale tinerilor sovietici de la sfârșitul anilor 70 a fost duetul spaniol Baccara. Datorită aceleași emisiuni „Мелодии и ритмы зарубежной эстрады”, cetățenii sovietici aveau ocazia nu doar să le audă, ci și să le vadă pe cele două interprete: Maite Mateos și Maria Mendiola. Duetul a început să apară și în alte emisiuni muzicale – dar întotdeauna noaptea târziu. În Uniunea Sovietică, cele mai populare erau cântecele lor „Yes Sir, I Can Boogie” (n.red. Da, domnule, pot dansa) și „Cara Mia” (n.red. Fata mea). Primul a cucerit în 1977 imediat toate topurile europene, iar în Anglia Baccara a fost primul duet feminin din Spania care a ajuns pe locul 1 în topuri.
La finele anilor 70, tocmai apăruseră primele magnetofoane cu casete, așa că piesele puteau fi auzite în parcuri și pe ringurile de dans. „Cara Mia” a primit chiar o nouă viață, după ce Веселые ребята a cântat versiunea în limba rusă „Не было печали, просто уходило лето” (n.red. Nu a fost trist, doar că vara trecea”).
The Shocking Blue- „Venus”
Întreabă-i pe cei care au prins anii 70 despre melodia „Venus”, care era unul din hiturile deceniului, și vei observa sprâncene ridicate a uimire. O altă situație ar fi dacă i-ai întreba despre cântecul „Șizgare” – cu siguranță vei afla cum această piesă era cântată prin curți de tinerii care încercau să învețe a cânta la chitară sau cum această piesă răsuna de cel puțin câteva ori pe ringurile de dans.
Nu se știe cum piesa care a devenit hitul nr.1 a trupei olandeze The Shocking Blue a ajuns în Uniunea Sovietică. Cel mai probabil cu ajutorul „discurilor pe oase”. Din cauza cunoașterii slabe a limbii engleze și a calității proaste a înregistrărilor, denumirea originală a piesei s-a pierdut. În schimb oamenii au tălmăcit cuvintele cuvintele din refren „She’s got it” (n.red. Ea a înțeles) exact cum li se părea că sună – „Șizgare”, care a fost și titlul neoficial al melodiei.
Apropo, casa de discuri „Мелодия” (n.red. Melodia) a publicat un disc maleabil cu această piesă care se vindea în interiorul revistei „Кругозор”(n.red. Orizont). Astfel, piesa a devinit un adevărat simbol al anilor 70.
Dschinghis Khan – „Dschinghis Khan”
Dschinghis Khan a interpretat piesa la concursul Eurovision din 1979, unde a ocupat locul IV. Peste noapte, membrii trupei s-au trezit celebri. În același an, formația a lansat și piesa „Moskau” (n.red. Moscova), pe care trebuiau s-o cânte la deschiderea Jocurilor Olimpice de vară din 1980 de la Moscova. Totuși, din cauza boicotului de către multe țări occidentale, inclusiv Germania Federală, grupul nu a mai reușit să cânte în URSS. Cu toate acestea, Dschinghis Khan a vândut în URSS mai multe discuri decât în toate celelalte țări ale lumii, deși nu a avut acces la televiziunea centrală. Tinerii apreciau în mod special melodiile lui Dschinghis Khan – erau energetice și se deosebeau atât de mult de ceea ce se auzea la radioul și televiziunea centrală.
În următorul articol, Moldova.org îți va povesti ce melodii în limba română ascultau moldovenii în anii 80.
Foto: I.B.L./REX/Shutterstock
